Noua reformă a sistemului public de asistenţă socială, bazată pe păstrarea actualelor pensii speciale, îngheţarea celor de stat şi majorarea bazei de impozitare a contribuţiilor sociale de stat, este o încercare disperată a Guvernului de a ascunde sub preş genocidul la care îi supune pe actualii angajaţi. Aceştia sunt condamnaţi să verse la buget o treime din venitul lor brut, pentru ca la vârsta pensionării să nu mai primească decât o pensie socială minimă. Şi asta pentru că în 2050 vor fi 5 milioane de persoane peste 65 de ani, ceea ce va însemna, probabil, un număr de 7 milioane de pensionari, iar angajaţii vor fi doar 3,5 milioane. Şi asta pentru că sistemul public de pensii este un simplu joc piramidal, un veritabil Caritas la care se joacă soarta generaţiilor viitoare.