,,În tinerețe, a fost o vreme când am trăit intr-o cameră sărăcăcioasă, ca o pasăre în colivie. Și ce poate face o pasăre în colivie? De obicei păsările se adaptează sau mor. Van Gogh vorbește chiar de o pasăre care a înnebunit. Eu nici nu m-am adaptat, nici n-am murit, nici nu mi-am pierdut mințile. M-am apucat de citit. Mi-am umplut colivia cu cărți. Și noapte de noapte, aproape toată adolescența mi-am petrecut-o citind la întâmplare, fără noimă și fără program. În ziua când am aflat că Borges imagina paradisul ca o bibliotecă, am jubiliat. Deveneam astfel victima fericită a unei prejudecăți. Deoarece cărțile înseamnă mult, dar nu pot însemna mai mult decât viața și n-o pot înlocui. Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem: – clădiri mai mari, dar suflete mai mici; – autostrăzi mai largi, dar minți mai înguste; – cheltuim mai mult, dar avem mai puțin; – avem mai multe accesorii, dar mai puțin timp; – mai multe cunoştințe, dar mai puțină judecată; – mai multă medicină, dar mai puțină sănătate. Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim prea nesăbuit, râdem prea puțin, conducem prea repede, ne enervăm prea tare, ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiți, citim prea puțin, ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar. Am ajuns pînă la lună şi înapoi, dar avem probleme cînd trebuie să traversăm strada să facem cunoştință cu un vecin. Am cucerit spațiul cosmic, dar nu şi pe cel interior. Am făcut lucruri mai mari, dar nu şi mai bune. Acestea sunt vremurile fast-food-urilor şi digestiei încete, oamenilor mari şi caracterelor meschine. Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unică folosință, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale şi pastile care îți induc orice stare, de la bucurie, la linişte şi la moarte. Sunt nişte vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior. Aminteşte-ți să-ți petreci timpul cu persoanele iubite, pentru că nu vor fi lîngă tine o eternitate. Aminteşte-ți să-i ții pe cei dragi de mână şi să prețuieşti acel moment, pentru că într-o zi acea persoană nu va mai fi lângă tine. Fă-ți timp să iubeşti, fă-ți timp să vorbeşti, fă-ți timp să împărtăşeşti gândurile prețioase pe care le ai.” ✍🏼 OCTAVIAN PALER, din Polemici actuale și paradoxul vremurilor noastre
