Este de fapt o întâlnire de adio. Cancelarul Merkel începe să se întâlnească pentru ultima dată cu diverși leader europeni. Se încheie epoca ei, una din cele mai logevive din istoria Germaniei. Doamna de fier de la Berlin se va întâlni cu tânărul și gălăgiosul președinte al Ucrainei, Zelensky. Se așteaptă la o discutie destul de brutală. Zelensky vrea cu tot dinadinsul război cu Rusia, dacă se poate cu participarea întregii Europa.
Problemele care se vor discuta sunt contondente, iar frustările ucrainiene sunt extrem de adânci și de lungă durată. Pe lângă relațiile bilaterale dintre cele două țări, unde se speră ca Berlinul să puna problema traficului de ființe umane, de droguri și de arme care practic sunt în mâna mafiei ucrainiene exitinsă pe întreg teritoriul european și despre care Zelensky se pare că nu a auzit încă, vor fi discutate și problemele legate de relațiile Kievului cu Rusia și de situația din jurul gazoductului Nord Stream 2.
Trebuie spus un adevăr, pentru a acoperi corupția endemică care străbate întreaga Ucraină, pentru a acoperi reproșurile cu privire la încălcarea drepturilor minorităților și naționalismul fundamentalist, profund anti european al autorităților ucrainiene sau pentru a ascunde sub preș fenomene criminale care se dezvoltă vizibil în întreaga republică și pe care administrația Zelensky nu pare a le avea sub nici un control, președintele ucrainian va susține că politica Berlinului față de Rusia încurajează lipsa de dialog dintre Moscova și Kiev. Metoda atacului în toate direcțiile, pentru a distrage atenția de la situatii reale din teren, este, se pare favorizată în ultima perioadă, de către elita din Ucraina.
Desigur că Berlinul va replica că pentru a valsa, este nevoie de doi, iar blocada economică și teritorială impusă Rusiei de către Ucraina nu face decât să însăprească pe zi ce trece atitudinea acesteia. Mai mult este clar că formatul Minsk nu este privit favorabil de către Kiev, mai ales că el prevede recunoașterea de către guvernul central ucrainian a drepturilor minorității rusofone din regiunile rebele Donetsk și Luhansk, fapt pe care Zelensky, care este cel mai dur adept al existenței unei singure identități ucrainiene în care să nu existe nici o altă limbă sau cultură decat cea inventată în ultimii 20 de ani, va încerca să îl ignore regal. Iată deci că nici Berlinul și nici Kievul nu se află pe aceleași linii de conduită, mai ales că Germania nu dorește sub nici o formă o extindere spre interiorul continentului a războiului din estul ucrainian. O extindere a conflictului, care să absoarbă resurse cat mai pan europene, este favorizată de politicile din ce în ce mai active ale lui Zelensky și Polonia, alături de micile republici baltice.
Concret, Zelensky dorește mărirea presiunii cinetice, prin solicitările sale tot mai răspicate de a fi lăsat să cumpere armament greu și ultramodern german sau american. Aceste solicitări au fost refuzate pentru moment de ambele capitale datorită capacității lor letale extraordinare și pentru că ar escalada tensiunea dintre ele și Rusia. Un alt element devenit vizibil în ultimile luni este structurarea unei profunde, violente și aculturale propagande rusofobe care provoacă dialoguri ce amintesc de perioada stalinismului, decât de timpurile democrației. Mai mult, plănuind cu diverse puteri NATO provocări, unele violente, la adresa armatelor rusești, aflate în zonma de conflict, Zelensky nu are în acest moment decât soluția escaladării pe orice cale a strategiei sale anti rusești. Exact ceea ce Berlinul cu alte puteri europene nu doresc să se întâmple.
În partea opusă, nici Rusia nu stă liniștită, răspunzând din ce mai activ și mai focusat la escaladarea ucrianiană din ultimile luni. Iată deci un peisaj absolut neliniștitor. Lipsa unor propuneri de pace din partea Ucrainei, lipsa unei minime încercări rusești de a reduce tensiunea din estul Ucrainei, vin amandouă deci să îngreuneze dialogul lui Zelensky cu cancelara Merkel.
Nord Stream 2 va fi poate cel mai dificil subiect, deoarece pozițiile ucrainene și germane, cel puțin ale actualului guvern german, sunt diametral opuse . Și în acest sens, Zelensky va declara din nou de ce este împotriva acestui proiect și va aduce la cunoștința Germaniei cererea că acest proiect să nu fie finalizat, cel puțin până când nu vor exista îmbunătățiri semnificative în relațiile ruso-ucrainene. Este aproape sigur ca Zelensky să propună introducerea unui moratoriu asupra funcționării gazoductului până la soluționarea problemei teritoriilor ocupate Donbass și Crimeea. Aceată poziție nu este acceptată în Germania, deoarece poziția cancelarului Merkel cu privire lagazoduct se rezumă la faptul că acesta este un proiect pur comercial între Germania și Rusia, în care Ucraina nu are nici un motiv real să intervină.
Ca atare întâlnirea de astăzi poate oferi o rază de lumină lui Zelensky. Chiar dacă Germania va finaliza gazoductul, propunerea luI Zelensky este să se amâne lansarea acestuia. Dacă Merkel ar fi dispusă la așa ceva, Ucraina ar avea șansa de a dezvolta un narativ politic alternativ la actuala poziție fără ieșire în care se găsește. O mini soluție oferită de Merkel, dar care va fi sigur rescrisă de către noul cancelar care se va instala la Berlin.
Chiar și așa, cu presiunile ucrainiene cu tot, cu cererile repetate de armament și provocările succesive organizate în comun cu puteri militare membre NATO, atât Germania cât și Franța sunt convinse că Moscova va refuza să negocieze sitația Crimeei. Dacă celălalte două republici rusofone secesionistedin estul Ucrainei, Donvass și Lohansk pot constitui subiectului unui târg sponsorizat de binomul european, statutul Crimeei nu va fi niciodata schimbat de bună voie de către Moscova. Iar Zelensky și-a propus să devină eroul ucrainian al readucerii acelui teritoriu înnapoi în republica sa. De-a lungul istoriei mulți conducători asiatici sângeroși și-au înscris numele pe lista celor care, alături de Napoleon sau Hitler, au dorit statutul istoric de cuceritori ai Rusiei, deci vecinătatea pe lista deloc măgulitoare, pe care o caută, cu ardoare, președintele ucrainian, nu pare a încânta de loc pe cancelara Merkel, mai mult să motiveze o aliniere, la planurile ucrainiene, a Franței și mai important a elitei birocratice de la Bruxelles.
Surse politice apropiate cancelariei germane susțin că, cel puțin pe timpul lui Merkel, cel mai probabil, North Stream va fi finalizat, dar nu va fi lansat. Rămâne viitorului cancelar să decidă când gazoductul va fi lansat. În acel viitor (apropiat de altfel) Ucraina va cere de la Germania o seria întreagă de programe financiare și industriale pentru menținerea în stare de funcționare a rețelei de gazoducte aflate pe teritoriul său. Este clar că Berlinul va oferi un set de propuneri care să îndulcească pilula amară, dar proiectele vor avea alte scopuri – pentru stocarea gazelor, transportul gazelor cu emisii reduse de carbon sau hidrogen, nici de cum rolul energetic strategic fundamental pe care North Stream 2 îl are deja.
De aceea intransigența ucrainiană și escaladarea limbajului războinic și rusofob este de înțeles căci dacă Berlinul va lansa North Stream 2, atunci cel mai contondent element de politică externă împotriva Rusiei a Kievului se va prăbuși. Experții sunt de acord în a spune că Ucraina (în afară de soluția unui război deschis, devastator și de lungă durată cu Rusia) nu va mai avea niciodată un alt argument politic, precum puterea și intensitatea gazoductului North Stream 2, pentru a obliga Uniunea Europeană să poarte războiul ucrainian de recuperare a celor două republici rusofone și a Crimeei. Practic argumentele post North Stream 2 vor deveni extrem de vulnerabile la realitatea geo-politică realiniată noului flux energetic pan european, iar la suprafață vor rămâne vizibile doar rusofobia violentă și politicile naționaliste, cu unic sens de construcție, prin forță și dictat, a unei identăți ucrainiene complet diferite de cea clamată de actuala putere, declarată pro europeană, de la Kiev.
În ceea ce privește Donbass și Crimeea, discutia comportă elemente comune cu Germania. În principiu, cancelarul Merkel ar avea aceeași poziție ca Ucraina și nu există dezacorduri serioase pe temă. Prin urmare, problema sancțiunilor suplimentare la adresa Rusiei poate fi discutată astăzi, dar problema este că toți membrii UE trebuie să fie de acord cu aceste sancțiuni. Essential pentru Zelensky este să înțeleagă că acceptarea de către toți europenii a sancțiunilor nu este un subiect al relațiilor exclusive dintre cele două țări. Zelensky, oricăt de războinic dorește să pară, nu va putea amenința toată Europa, deși tentația unui dialog inter european care să promoveze rusofobia ucrainiană nu este o noutate la acest actor de comedie devenit președinte al Ucrainei.
Ca o concluzie, este puțin probabil ca elita ucrainiană și oligarhii apropiați președintelui Zelinsky să fie fericiți de rezultatele vizitei de astăzi a lui Zelensky în Germania Dacă vorbim despre posibila integrare europeană a Ucrainei în UE și NATO, atunci problemele apar imediat. Deși tweeturile țăfnoase a lui Zelensky au deraiat conferința de presă a lui Biden la ultima întălnire a membrilor NATO, nu s-a pus niciodata problema primirii Ucrainei în alianță. Pentru simplul motiv că aceasta țară nu are nici acum rezolvate probleme de graniță nu numai cu Rusia dar și cu Ungaria. Ucraina transcarpatică are profunde probleme de respectare a identității, limbii și culturii maghiare, iar politicile nationalist fundamentaliste ale lui Zelensky nu promovează o identittae ucrainiană europaenă, cerută de uniune, ci una autarhică, închistată și reductivă. Dacă cineva își imaginează că Budapesta este Bucureștiul care acceptă de ani de zile umilirea minorității românești din Ucraina, atunci acel cineva chiar a crezut minciuna lui Zelelnsky conform căreia i s-ar fi promis intrarea în NATO. Cel puțin două membre ale NATO nu ar fi votat niciodată asemenea aberație geo-politică și militară. Dialogul declanșat nediplomatic de către Zelensky prin tweetul său, demonstrează că Ucraina trăiește cu iluzia periculoasă că poate fi acceptată în alianța NATO atâta timp cât se află într-un conflict deschis cu o super putere nucleară cum este Rusia. Este o manipulare ordinară și a produs efecte hilare dar dăunătoare, căci leaderii de la Kiev susțin un fals total, că ei sunt aliați cu NATO. Aici discutia cu Germania va fi extrem de exactă, iar cancelarul Merkel este cunoscută pentru clarificările pe care le aduce atunci când au loc derapaje propagandistice ale diverselor țări cu care se întâlnește. Ca atare refuzul german ferm de a nu aproba tranzacșiile de armament cu Ucraina se va menține și pentru viitorul previzibil. Poziția SUA, la acest capitol, nu se va schimba nici ea, ultimul ajutor de tehnică militară letală care trebuie trimis armatei ucrainiene pentru a lupta în estul republicii fiind amânat numai acum câteva săptămâni, la ordinul secretarul de stat Blinken.
Aderarea la UE este mai degrabă o sarcină tehnică și anume punerea în aplicarea si ratificarea de către fiecare membru al UE a acordului de asociere semnat de un președinte ucrainian pro rus și alungat de la putere, a fost aruncat în aer de către celebra revolutie din Maidan. Reactivarea acordului nu a fost propusă de nici un membru al UE deci viitorul pe acest plan nu pare luminos.
Prin urmare, întreaga campanie ucraineană pentru intrarea în NATO și în UE este condamnată la eșec și nu face decât să distragă atenția Ucrainei de la găsirea și implementarea acelor proiecte realiste care să ducă la rezolvarea lipsei cronice de soluții privind securitatea teritorială, națională, militară și economică a tinerei republici. Un exemplu izbitor în acest sens este povestea neaderării Georgiei la NATO sau obținerea unui statut special în relația sa cu Uniunea Europeană. Să nu uităm că Georgia era la un pas să primească MAP-ul din partea alianței transatlantice, fiind în condiții mult mai bune economice și securitare decît Ucraina de astăzi. După grava greșeală de a ataca armata rusă cu două batalioane de milițieni gerogieni și după fugărirea cu elicopterul a leaderului georgian, interventia franceză a statuat practic pierderile teritoriale transformate în Rusia în câștiguri nete populaționale și de imagine. Numai și dacă analizăm experiența istorică amară a Georgiei, atunci nimic nu va străluci în viitorul previzibil pentru Ucraina.
Chiar dacă Zelensky și Merkel pot fi de acord prietenește (totuși să nu cumva să ne trezim cu ea la pensie, peste câțiva ani, consilier regește plătit al vre-unei coroporații din Rusia, cum s-a întâmplat cu predecesorul său sau cu alți mulți foști sefi de stat europeni), mai ales că aceasta poate avea un discurs mult mai înțelegător acum la finalul mandatului său, acest lucru va fi politic contraproductiv, deoarece orice fel de concesie germană pe tema securității euroasiatice care să favorizeze Kievul, va irita Rusia. Este clar că nu va spori în nici un fel securitatea Ucrainei. Incidentul cu britanicii de pe Defender a demonstrat futilitatea unor asemenea gesturi pro ucrainiene.
