Jafo Onesti – decizie finala la CEDO, Camelia Bogdan a dat o decizie pertinenta si motivata, pe masura jafului facut de elefanti si margariti

0
2182

CEDO TINE CU CAMI – Curtea Europeana a Drepturilor Omului i-a respins omului de afaceri Marian Iancu plangerea vizand condamnarea din dosarul RAFO dispusa de judecatorii Camelia Bogdan si Mihai Mihalcea: „Autoritatile romane au oferit reclamantilor o oportunitate rezonabila si suficienta de a-si proteja interesele si si-a motivat suficient decizia, raspunzand argumentelor invocate de reclamanti. Rezulta ca plangerea este vadit nefondata si trebuie respinsa” (Decizia)

Numele judecatoarei suspendate Camelia Bogdan (foto 1) de la Curtea de Apel Bucuresti a ajuns din nou la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. De data aceasta, este vorba despre un caz care i s-a dovedit favorabil, CEDO respingand plangerea oamenilor de afaceri Marian Iancu (foto 2), Octavian Iancu si Constantin Margarit vizand condamnarea primita in dosarul RAFO de la completul CAB in care Cami a fost colega cu judecatorul Mihai Alexandru Mihalcea.

Amintim ca initial completul de la CAB era alcatuit din magistratii Stan Mustata si Florica Duta (aceiasi care ar fi trebuit sa judece cauza ICA / Telepatia), insa Mustata a fost retinut de catre DNA, iar Duta s-a pensionat.

Revenind: fratii Iancu si Constantin Margarit s-au plans la CEDO de nelegala compunere a completului Bogdan-Mihalcea, de lipsa de impartialitate a noilor judecatori si de caracterul inechitabil al procedurii din cauza respingerii plangerilor depuse de inculpati fata de masura sechestrului pus de CAB pe conturile lor.

Cu privire la acuzatia de alcatuire nelegala a completului, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a respins plangerea din cauza ca reclamantii nu au epuizat caile interne de atac – adica nu s-au adresat mai intai instantelor din Romania.

In legatura cu presupusa lipsa de impartialitate a judecatoarei Camelia Bogdan, CEDO a examinat motivarea hotararii definitive a CAB si a concluzionat ca nu a gasit indicii in acest sens.

Pe aceeasi logica, a argumentatiei temeinice de care a dat dovada Curtea de Apel Bucuresti, a mers CEDO si cand le-a respins reclamantilor plangerea privind lipsa de echitate a masurii sechestrului. Mai exact, instanta de la Strasbourg a examinat incheierile privind sechestrul si a concluzionat ca judecatorii Camelia Bogdan si Mihai Mihalcea au furnizat argumente pertinente.

Nu in ultimul rand, Margarit si fratii Iancu s-au plans ca, din cauza modificarilor aduse Codului de procedura penala (intrat in vigoare in timp ce procesul lor era pe rol), cei trei inculpati au fost lipsiti de un al treilea nivel de jurisdictie. In replica, instanta de la Strasbourg le aminteste ca in Conventia Europeana a Drepturilor Omului exista garantia privind doua, nu trei grade de jurisdictie.

Prezentam principalele pasaje din motivarea CEDO:

Hotararea instantei de fond

3. Printr-o hotarare din 28 noiembrie 2011, Tribunalul Bucuresti i-a condamnat pe domnul Alexandru-Marian Iancu (‘primul reclamant’) si pe domnul Constantin Margarit (‘al treilea reclamant’) pentru evaziune fiscala continua, spalare de bani in forma continuata si complicitate la aceste infractiuni. Prin aceeasi hotarare, domnul Octavian Iancu (‘al doilea reclamant’) a fost condamnat pentru spalare de bani in forma continuata si complicitate in vederea comiterii infractiunii. Instanta a retinut ca reclamantii au savarsit infractiunile intre anii 2000 si 2003, in calitatea lor de administratori ai diferitelor societati comerciale private, prin falsificarea inregistrarilor contabile in legatura cu achizitiile de produse petroliere in vederea introducerii pe piata a produselor ilegale si pentru evaziune fiscala. Alte persoane, unele dintre ele cetateni straini, au fost, de asemenea, condamnate pentru acuzatii similare in cadrul aceluiasi proces.

4. Impotriva acestei hotarari au declarat apel toate partile la Curtea de Apel Bucuresti.

Procedura de apel

5. Judecarea apelului in fata Curtii de Apel Bucuresti a inceput in anul 2012. Reclamantii au depus copii ale hotararilor interlocutorii pronuntate in cadrul a sase sedinte, dupa cum este descris mai jos.

6. La sedintele desfasurate la 13 noiembrie si 20 decembrie 2013, completul de judecata, format din judecatorii S.M. si F.D. (n.r. Stan Mustata si Florica Duta), a dispus amanarea cauzei.

7. Printr-o decizie a Colegiului de conducere al instantei din 26 iunie 2014, judecatorii S.M. si F.D., la incetarea functiei, au fost inlocuiti pe toate bancile pe care s-au asezat, in temeiul articolelor 21 si 25 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor, aprobat prin Decizia nr. 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii (Consiliul Superior al Magistraturii).

8. La sedintele desfasurate la 15 si 19 septembrie si la 1 si 9 octombrie 2014, completul de judecatori, compus din judecatoarea C.B. si judecatorul M.A.M. (n.r. Camelia Bogdan si Mihai Alexandru Mihalcea), a examinat probele si a audiat si a raspuns cererilor partilor dupa cum urmeaza.

9. In sedinta din 15 septembrie 2014, instanta a admis cererea procurorului in temeiul articolului 249 §§ 1 si 4 din Codul de procedura penala (‘CPP’) de extindere a masurilor de sechestru astfel incat acestea sa se refere la toate incasarile provenite direct din infractiunile pentru care fusesera judecati inculpatii. Acestea au inclus bunuri situate in Romania si in strainatate care apartineau unor rude ale inculpatilor sau altor terti identificati. Instanta a retinut ca confiscarea produsului infractiunii este o obligatie prevazuta de lege in cazurile de spalare a banilor si evaziune fiscala. De asemenea, a retinut ca, avand in vedere prejudiciul de amploare pretins cauzat de infractiunile pentru care erau judecati inculpatii, aceste masuri erau necesare pentru a le impiedica sa ascunda, sa distruga sau sa vanda bunuri care ar putea servi la acoperirea prejudiciului respectiv. Instanta a dispus, de asemenea, ca orice bunuri care ar putea face obiectul confiscarii sa fie identificate si ca proprietarii acestora sa fie chemati sa se prezinte in fata instantei pentru a-si proteja drepturile in temeiul partii civile a articolului 6 § 1 din Conventie si in temeiul articolului 1 din Conventie. Protocolul nr. 1.

10. In sedinta din 1 octombrie 2014, reclamantii, prezenti si reprezentati de avocati la alegerea lor, au contestat masura de sechestru mentionata mai sus. Acestia au sustinut ca toate bunurile lor personale, precum si bunurile apartinand societatilor pe care le administrau, au fost dobandite in mod legal si nu aveau nicio legatura cu infractiunile examinate. Instanta a hotarat ca toate inscrisurile referitoare la bunurile sechestrate sa fie puse la dispozitia partilor, carora li s-a comunicat ca orice parte interesata poate depune plangeri impotriva masurilor de sechestru. In acest scop, instanta a dispus transmiterea unei liste cu bunurile imobile care fusesera sechestrate la Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara si la Oficiul Societatilor Comerciale (Oficiul National al Registrului Comertului), in dispune ca masurile de sechestru sa fie facute publice. Lista a fost mentionata in procesul-verbal de sedinta. O alta audiere a fost programata pentru 9 octombrie, astfel incat masurile de sechestru sa poata fi facute publice si toti cei interesati de proprietatea in cauza sa se poata prezenta si sa fie audiati. Toate partile care au depus plangeri scrise impotriva masurilor de sechestru au fost citate sa se prezinte la urmatoarea sedinta.

11. La sedinta din 9 octombrie 2014, la care au fost prezenti toti reclamantii si reprezentati de avocati la alegerea lor, a treia reclamanta a contestat-o pentru partinire pe judecatorul C.B., sustinand ca aceasta a decis in mod ilegal prelungirea masurii sechestrului in cauza. Contestatia a fost respinsa de aceeasi instanta in temeiul articolului 64 § 4 si § 5 din CPP intrucat a fost considerata in mod vadit inadmisibila, deoarece nu includea niciun motiv de partinire prevazut de lege, ci reflecta doar nemultumirea reclamantului fata de decizia luata. de catre judecatorul in cauza. La acea audiere, toti solicitantii si-au exprimat dorinta de a prezenta observatii scrise suplimentare. Instanta a amanat pronuntarea hotararii pentru a permite tuturor partilor interesate sa depuna observatii scrise.

12. La data de 14 octombrie 2014, dupa examinarea tuturor probelor, inclusiv a diverselor inscrisuri si rapoarte de expertiza, precum si a marturiilor date in fata acesteia de catre toti inculpatii, martorii, expertii si partile vatamate, intr-o hotarare amplu motivata de 275 de pagini, instanta de apel, compusa din judecatorii CB si MAM, a confirmat condamnarea primului si al treilea reclamant pentru evaziune fiscala continua, conspiratie pentru comiterea infractiunii si spalare continua de bani si i-a condamnat la doisprezece si, respectiv, zece ani de inchisoare. Condamnarea celui de-al doilea reclamant pentru conspiratie in vederea comiterii infractiunii si spalare continua de bani a fost de asemenea confirmata si a fost condamnat la zece ani de inchisoare. In temeiul articolului 552 § 1 din CPP, care a intrat in vigoare la 1 februarie 2014, hotararea a fost definitiva.

13. Instanta a mai decis mentinerea masurilor de sechestru. In aceasta privinta, a observat ca inculpatii au savarsit infractiuni care au avut drept rezultat pierderi financiare grave pentru bugetul de stat. Ea a considerat ca exista dovezi ample care dovedesc ca au investit veniturile directe din aceste infractiuni in diferite proprietati si nu au putut sa-si justifice afirmatia ca ar fi dobandit in mod legal bunurile sechestrate. Ca raspuns la argumentele invocate in cadrul procedurii (a se vedea paragraful 10 de mai sus), instanta a retinut ca procedura de punere in aplicare a masurilor de sechestru a fost conforma cu legea si ca drepturile procedurale ale tuturor partilor interesate au fost respectate. In plus, instanta a retinut ca sechestrul produselor directe ale infractiunii, asa cum s-a petrecut in procesul in fata sa, a fost in deplina conformitate cu cadrul legal national privind sechestrul si cu Constitutia. (…)

Reclamatii

17. Reclamantii s-au plans, in temeiul articolului 6 § 1 din Conventie, ca instanta care a pronuntat decizia definitiva in cazul lor nu a fost alcatuita in mod legal din cauza modificarii completului in cursul procedurii. Primul si al treilea reclamant s-au plans si de lipsa de impartialitate a noilor judecatori numiti in complet. In temeiul aceluiasi articol, reclamantii s-au plans de caracterul inechitabil al procedurii din cauza respingerii plangerilor lor in legatura cu masura sechestrului.

18. Invocand articolul 6 § 3, reclamantii s-au plans ca nu au avut timp si facilitati adecvate pentru a-si pregati apararea in fata curtii de apel.

19. Reclamantii s-au plans, de asemenea, in temeiul articolului 7 din Conventie, ca au fost condamnati pe baza unor dispozitii legale care nu erau in vigoare la momentul savarsirii infractiunilor. De asemenea, acestia s-au plans ca, din cauza modificarilor aduse Codului de procedura penala, in timp ce procedurile impotriva lor erau pe rol, au fost lipsiti de un al treilea nivel de jurisdictie. In temeiul aceluiasi articol, ei s-au plans de asemenea ca un alt coinculpat a fost supus unui tratament diferit, deoarece procedura impotriva sa a fost disjunsa intr-un set separat de proceduri.

20. In sfarsit, reclamantii s-au plans, in termeni generali, ca modificarea componentei instantei de apel si aplicarea noilor dispozitii ale CPP la procedurile pendinte in cazul lor constituiau o discriminare contrara articolului 14 din Conventie. (…)

Plangeri in temeiul articolului 6 din conventie

22. Reclamantii s-au plans de incalcarea drepturilor lor in temeiul articolului 6 § 1 din Conventie, ale carui parti relevante suna in felul urmator:

‘In determinarea drepturilor si obligatiilor sale civile (), oricine are dreptul la o audiere echitabila () de catre un tribunal () impartial’.

Componenta Curtii de Apel

23. Reclamantii s-au plans ca instanta Curtii de Apel care a pronuntat hotararea definitiva in cazul lor nu a fost constituita in mod legal, deoarece judecatorii au fost inlocuiti in mod arbitrar si nu a fost respectat principiul repartizarii aleatorii a cauzelor.

24. Curtea noteaza ca nu exista nicio dovada in dosar ca reclamantii au ridicat vreodata aceasta plangere in fata autoritatilor interne. In orice caz, presupunand ca aceasta problema a fost ridicata de reclamanti, Curtea reitereaza ca a examinat anterior plangeri similare si a constatat ca atribuirea unei cauze unui anumit judecator sau unei anumite instante se incadreaza in marja de apreciere de care se bucura autoritatile interne in astfel de chestiuni. (…) Tinand cont de faptul ca, in speta, judecatorii din completul de apel, la incetarea functiei, au fost inlocuiti in urma unei hotarari a Colegiului de conducere al instantei adoptate in baza Regulamentului de ordine interioara al instantelor (…), iar in lipsa oricaror alte elemente care sa indice o lipsa de impartialitate a noilor judecatori din complet (…), nu exista aparenta unei incalcari a garantiilor prevazute de articolul 6 din Conventie. (…)

25. Rezulta ca aceasta plangere este vadit nefondata si trebuie respinsa, in conformitate cu articolul 35 §§ 3 (a) si 4 din Conventie.

Impartialitatea Curtii de Apel

26. Al treilea reclamant, domnul Constantin Margarit, a sustinut ca instanta de apel care a pronuntat hotararea din 14 octombrie 2014 a fost lipsita de impartialitate si i-a respins in mod ilegal contestatia vizand partinirea.

27. Curtea noteaza ca al treilea reclamant (n.r. Margarit) a recuzat-o pe judecatoarea C.B. (n.r. Camelia Bogdan) pentru partinire, sustinand ca aceasta a luat o decizie ilegala in cauza (a se vedea paragraful 11 de mai sus). In continuare, Curtea retine ca instanta de apel a examinat aceasta recuzare si a adoptat o decizie motivata cu respectarea dispozitiilor articolului 67, alineatul 5 CPP, intrucat situatia reclamata nu a fost inscrisa printre motivele de recuzare a judecatorilor in procesul penal, astfel cum este prevazut de lege (…).

28. Pe baza dosarului, Curtea considera ca nu exista nicio aparenta de lipsa de impartialitate obiectiva sau subiectiva din partea judecatoarei CB. Rezulta ca aceasta plangere, asa cum a invocat al treilea reclamant, este vadit nefondata si trebuie respinsa, in conformitate cu articolul 35, alineatele 3 (a) si 4 din Conventie.

29. Primul reclamant s-a plans, de asemenea, de lipsa de impartialitate a instantei de apel. Curtea retine ca la dosar nu exista nicio dovada care sa indice ca reclamantul sus-mentionat a epuizat caile de atac interne pe aceasta problema; mai concret, nu exista nicio dovada ca ar fi depus vreodata o cerere la Curtea de Apel Bucuresti pentru recuzarea completului in cauza.

30. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea constata ca aceasta plangere, asa cum a fost invocata de primul reclamant, este inadmisibila pentru neepuizarea cailor de atac interne si trebuie respinsa, in conformitate cu articolul 35, alineatele 1 si 4 din Conventie.

Echitatea procedurilor

31. Reclamantii s-au plans ca procedura care s-a incheiat cu hotararea din 14 octombrie 2014 nu a fost echitabila, deoarece Curtea de Apel Bucuresti le-a respins in mod nejustificat plangerile impotriva masurii sechestrului.

32. Curtea noteaza ca reclamantii, care au fost prezenti in instanta la toate sedintele si au fost reprezentati de avocati alesi de ei, au depus plangeri scrise si orale impotriva masurilor de sechestru, precum si probe scrise (…). Prin urmare, Curtea retine ca din actele dosarului rezulta ca reclamantii au avut oportunitati suficiente de a-si prezenta argumentele de fapt si de drept in fata instantei – atat in scris, cat si oral, in cadrul sedintelor. In continuare, Curtea retine ca instanta nationala a motivat temeinic decizia sa cu privire la sechestru (…) si a luat masurile necesare pentru a permite tuturor partilor interesate sa isi prezinte argumentele pe aceasta problema (…). Mai mult decat atat, instanta nationala a examinat si a raspuns in mod corespunzator argumentelor reclamantilor in lumina dovezilor disponibile la dosarul cauzei si a concluzionat ca bunurile sechestrate faceau parte din veniturile directe ale activitatii infractionale a reclamantilor si ca reclamantii nu a demonstrat ca aceste active au fost dobandite in mod legal (…). Cu privire la acest aspect, Curtea reitereaza ca nu ii revine sarcina sa ia locul instantelor interne. Este de competenta in primul rand autoritatilor nationale, in special instantelor, sa rezolve problemele de interpretare a legislatiei interne (…).

33. In lumina celor de mai sus, Curtea considera ca autoritatile romane au oferit reclamantilor o oportunitate rezonabila si suficienta de a-si proteja in mod adecvat interesele si si-a motivat suficient decizia, raspunzand argumentelor invocate de reclamanti. Rezulta ca aceasta plangere este vadit nefondata si trebuie respinsa in conformitate cu articolul 35, alineatele 3 (a) si 4 din Conventie.

III. Plangeri in temeiul articolului 2 din protocolul nr. 7 la Conventie

34. Invocand articolul 7 din Conventie, reclamantii s-au plans ca, din cauza modificarilor aduse Codului de procedura penala, care a intrat in vigoare in timp ce procedura impotriva lor era pe rol, ei au fost lipsiti de un al treilea nivel de jurisdictie. Aceasta plangere urmeaza sa fie examinata in temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 7 la Conventie, care prevede urmatoarele:

‘1. Orice persoana condamnata pentru o infractiune penala de catre o instanta are dreptul ca condamnarea sau sentinta sa sa fie revizuita de o instanta superioara. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care poate fi exercitat, este reglementata de lege.

(2) Acest drept poate face obiectul exceptiilor in ceea ce priveste infractiunile cu caracter minor, prevazute de lege, sau in cazurile in care persoana in cauza a fost judecata in prima instanta de instanta suprema sau a fost condamnata in urma unui apel impotriva achitarii’.

35. Curtea a examinat deja plangeri similare referitoare la aplicarea, la procedurile pendinte, a noilor reguli de procedura prevazute in CPP si le-a considerat inadmisibile, intrucat reclamantii beneficiau de doua niveluri de jurisdictie, iar Conventia nu garanteaza dreptul la un al treilea nivel de jurisdictie (…).

36. Avand in vedere cele de mai sus, aceasta plangere este vadit nefondata si trebuie respinsa, in conformitate cu articolul 35 §§ 3 (a) si 4 din Conventie.

IV. Plangerile ramase

37. De asemenea, reclamantii s-au plans, in temeiul articolului 6, alineatele 1 si 3, cu privire la admisibilitatea si evaluarea probelor, precum si ca nu au avut timp si facilitati adecvate pentru a-si pregati apararea in fata instantei de apel, deoarece unele dintre cererile lor de amanare a sedintelor au fost respinse. Invocand articolul 7, ei s-au plans in continuare ca au fost condamnati pe baza unor dispozitii legale care nu erau in vigoare la momentul savarsirii infractiunilor si ca un alt coinculpat a beneficiat de un tratament diferit de cand procedura impotriva sa a fost disjunsa, intr-un set separat de proceduri. In sfarsit, reclamantii s-au plans de o incalcare a drepturilor lor garantate de articolul 14 din cauza modificarii componentei instantei de apel si a aplicarii noilor dispozitii ale CPP la procedurile pendinte in cazul lor.

38. Curtea a examinat aceste plangeri, asa cum au fost prezentate de reclamanti. Cu toate acestea, avand in vedere toate materialele aflate in posesia sa si in masura in care acestea intra in competenta sa, Curtea constata ca acestea nu dezvaluie nicio aparenta de incalcare a drepturilor si libertatilor prevazute in Conventie sau in protocoalele ei. Rezulta ca aceasta parte a cererilor trebuie respinsa ca fiind vadit nefondata, in temeiul art. 35 alin. 3 si 4 din Conventie”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here