Camelia Bogdan, judecătoarea exclusă din magistratură după ce l-a condamnat la zece ani de închisoare (plus confiscarea a 60 de milioane de euro) pe fondatorul Antenelor, Dan Voiculescu, reacţionează după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îi cere să achite o taxă de timbru de 800 de euro pentru a avea acces doar în format letric la un dosar penal de 14.198 de pagini care o vizează. Perceperea unei taxe de timbru nu este prevăzută în legislaţia penală. Iar obligarea funcţionarilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la fotocopierea a 14198 de pagini încalcă Acordul de la Paris privind schimbările climatice şi politicile de ESG în materie, susţine Camelia Bogdan.
Deşi ESG-ul, un concept colectiv ce se referă la o serie de factori de mediu, sociali şi de guvernanţă ce pot fi utilizaţi pentru a evalua modul în care instituţiile gestionează impactul lor sub aspectul sustenabilităţii, joacă un rol crucial în promovarea unei dezvoltări sustenabile şi responsabile a societăţii în ansamblu, iar România doreşte să adere la OCDE, România nu garantează cetăţenilor săi dreptul la un viitor sustenabil, a punctat judecătoarea într-un interviu acordat Epoch Times.
Mai exact, este vorba despre un dosar din 2017 deschis în urma difuzării de către România TV, postul lui Sebastian Ghiţă, a unei înregistrări audio în care fostul preşedinte Traian Băsescu discută cu un interlocutor, a cărui identitate nu a fost dezvăluită, despre dosarul fiicei sale şi, în subsidiar, şi despre condamnarea lui Dan Voiculescu, afirmând că Bogdan l-ar fi condamnat pe acesta la comandă. Dosarul a fost închis în urmă cu opt ani (s-a dat NUP – neînceperea urmăririi penale) pentru ca, în 2023, GRIVCO, societate controlată de familia lui Voiculescu, să ceară redeschiderea lui şi implicit urmărirea penală a Cameliei Bogdan.
Judecătoarea a cerut o copie electronică a dosarului care are, spune ea, peste 14000 de pagini. Însă, în loc să i se trimită o copie pe email aşa cum a solicitat, i s-a cerut să plătească taxă de timbru de 800 de euro pentru tot dosarul în forma fizică, tipărită.
“Preşedintele de complet, dna judecător Lia Savonea, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care ilio tempore (în 2014) era preşedintele CAB, având atribuţii în materia repartizării dosarelor pe care le-am soluţionat, mi-a cerut să timbrez cererea conform ordonanţei 80/2013”, a explicat Camelia Bogdan pentru Epoch Times.
Or, perceperea unei taxe de timbru în materie penală nu are resort în legislaţie. În plus, suma de plată pentru a avea dosarul în formă printată este foarte mare, spune Bogdan revoltată, arătând şi faptul că ea nu a solicitat dosarul în forma tipărită, deoarece călătoreşte mult şi nu poate umbla pe avioane cu 28 de volume de dosar de urmărire penală. Dar aici avem de-a face cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil, deoarece, dacă nu ar avea aceşti bani, practic ea n-ar putea să-şi pregătească apărarea. Dar perceperea unei taxe de timbru în materie penală pentru accesarea unui dosar penal de 14.198 de pagini în format letric încalcă şi directivele europene şi convenţiile internaţionale la care România este parte, atrage atenţia ea. Nici Codul de procedura penală nu consacră sintagma “taxă de timbru”. Perceperea unei taxe de timbru în materie penală este o măsură neprevăzută de Lege.
“Speţa de faţă priveşte cererea de redeschidere a unui dosar din 2017 de către GRIVCO, în dosarul care a început la Parchetul General corolar afirmaţiilor domnului fost preşedinte al României, Traian Băsescu: ‘Băi, Bogdane, te ştiu cine eşti’ , afirmaţie prin care s-a încercat să inoculeze opiniei publice impresia că l-aş fi condamnat pe Dan Voiculescu la ordin.
Între timp CEDO, în cauza Voiculescu contra României, prin decizia din data de 22 februarie 2022, a reliefat că pe 08. 08. 2014 Curtea de Apel Bucureşti (CAB), în completul prezidat de mine, a pronunţat o decizie definitivă în care a menţinut condamnările inculpaţilor într-o decizie motivată pe 225 de pagini, în care toate probele, declaraţiile martorilor au fost examinate cu atenţie. În plus, în urma evaluării probelor, instanţa a menţinut instituirea sechestrului. La doi ani după pronunţarea acestei decizii a CEDO şi la 10 ani de la condamnarea domnului Dan Voiculescu, se continuă hărţuirea mea prin instanţele civile şi penale din România.
S-a cerut redeschiderea în dosarul acesta de urmărire penală în care eu am fost citată o singură dată la Parchetul General în februarie 2017. De atunci, nu mai cunosc efectiv ce s-a întâmplat în cauză. Dosarul de urmărire penală are 14.198 de pagini; am cerut intrarea în posesie a acestuia, şi preşedinta de complet, dna judecător Lia Savonea de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care illo tempore era preşedintele CAB, mi-a cerut să timbrez cererea conform ordonanţei 80/2013″, a explicat fosta magistrată.
Potrivit judecătoarei, “sunt două probleme care derivă din această dispoziţie – perceperea unei taxe de timbru este străină oricărei regementari în materie penală, România este o ţară UE în care dreptul la acces al persoanelor la proceduri penale, atât a personalelor suspectate cât şi a victimelor, este garantat şi este gratuit”.
“Dacă ar fi trebuit să printez acest dosar m-ar fi costat probabil în jur de 800 de euro”, a punctat Camelia Bogdan.
“Dar problema cea mai mare este sustenabilitatea în România pentru că, vedeţi dumneavoastră, în România, integrarea conceptului de ESG (Environmental/Social/Governance) reprezintă un concept care la noi nu este transpus nici în legislaţie nici în practică.
Eu, în acest dosar, nu am cerut intrarea în posesie fizică a acestui dosar. Nu mă interesează să am în biblioteca 28 de volume de urmărire penală, am cerut doar o copie a dosarului în format electronic.
Or, prin această măsură mi s-a condiţionat dreptul de acces la dosarul de urmărire penală care totalizează 14.198 de pagini de plata unei taxe de timbru, refuzându-mi-se înmânarea unei copii electronice a dosarului care se află la dosarul cauzei.
Iar în cazul în care acesta copie electronică nu ar exista, acesta ar fi o încălcare crasă nu doar a Acordului de la Paris privind schimbările climatice ci şi a tot ce înseamnă legislaţie europeană în materie de ESG. ESG reprezintă abrevierea de la Environmental (Mediu), Social (Social), and Governance (Guvernanţă) şi reprezintă un concept colectiv ce se referă la o serie de factori de mediu, sociali şi de guvernanţă ce pot fi utilizaţi pentru a evalua modul în care companiile gestionează performanţa şi impactul lor sub aspectul sustenabilităţii. În speţă, mi se impune să printez 14.198 de pagini în condiţiile în care o organizaţie trebuie să respecte reglementările de environment/mediu, şi să reducă propriul impact asupra mediului înconjurător, reglementările privind componenta socială, care se referă la modul în care o societate respectă drepturile omului, dar şi timpul angajaţilor, fiind cu totul neproductivă obligarea unui angajat să copieze 14198 de pagini în condiţiile în care exercitarea dreptului la apărare, dar şi reglementările privind componenta de governance, care examinează structura şi modul în care o societate îşi concentrează sistemul intern pe respectarea politicilor anticorupţie iar în dosarul meu s-a verificat cum a fost soluţionată o cauză de spălare a banilor derivând din fapte de corupţie” a explicat judecătoarea.
“Digitalizarea justiţiei, accesul la justiţie, publicarea in extenso a deciziilor judecătoreşti este o condiţie sine qua non pentru garantarea dreptului de a trăi într-o societate civilizată şi pentru aderarea la OCDE.
Să ceri bani pentru o copie printată a 14198 de pagini este o măsură care vine în contradicţie cu realitatea în care trăim. Măsura îmi aduce aminte de o Justiţie înfăptuită în etapă cooperativizării. Nu poţi într-o România a anului 2024 în care ai o legislaţie, ai Acordul de la Paris privind schimbările climatice, orientări de protejarea a societăţii de efectele de sera, al cărui obiectiv este de a menţine încălzirea globală în limitele unor niveluri sigure, şi directive europene despre cum trebuie să funcţioneze o societate pe criterii de ESG să soliciţi printare a 14189 de pagini în condiţiile în care ai o copie electronică la acest dosar”, şi-a exprimat judecătoarea revolta.
Camelia Bogdan a mai ţinut să precizeze că în timp ce ei i se cer 800 de euro pentru acces la dosar, Parchetul General a cerut companiei GRIVCO cheltuieli judiciare de doar 20 de Ron când i-a respins plângerea contra ei.
Ea a mai acuzat că în aceşti ani nu a fost citată: “În respectiva cauză s-a constatat că faptele nu există… Pe parcursul a 8 ani de zile eu nu am fost citată la redeschiderea urmăririi penale, nu mi s-a comunicat niciun act de procedură penală. Practic, în aceşti ani, eu nu am ştiut că am un dosar penal şi cu atât mai puţin unul de 14,198 de pagini. Aş fi cerut accesul la el indiferent în ce fază ar fi fost”, a afirmat judecătoarea.
Camelia Bogdan s-a arătat, de asemenea, nedumerită de faptul că s-a admis acţiunea GRIVCO, căci singurul care ar fi avut calitatea să facă acest lucru era cel menţionat în declaraţiile lui Băsescu şi condamnat de ea, respectiv Dan Voiculescu.
“Pe de altă parte, dl Dan Voiculescu a afirmat în faţa Curţii de Apel Bucureşti că GRIVCO este copilul lui”, a punctat ea.
Camelia Bogdan a mai acuzat că Dan Voiculescu continuă campania de hărţuire a ei în civil: “Pe 13. 03 am un proces în care CRESCENT îmi cere despăgubiri. Cel în care GRIVCO mi-a cerut despăgubiri este un dosar în care nu s-a redactat nici până în prezent decizia CAB.
Încearcă prin toate mijloacele să mă harţuiască la 10 ani după pronunţarea deciziei de condamnare, sub tăcerea autorităţilor care nu iau nicio măsura pentru protecţia magistraţilor anti-corupţie”, a declarat judecătoarea
Camelia Bogdan a cerut lămuriri inclusiv la nivel de premier
Nemulţumită de faptul că în România anului 2024 i se refuză o copie electronică a dosarului şi i se cere în schimb să plătească o sumă foarte mare pentru dosar în formă printată, Camelia Bogdan anunţă că s-a adresat instituţiilor abilitate pentru a cere clarificări legate de politica accesului la dosare cu respectarea politicilor de ESG.
“România nu a adoptat şi implementat un cadrul legal clar şi articulat referitor la ESG, aici e problema de drept. Transparenţa în ceea ce priveşte raportarea privind dezvoltarea sustenabilă nu a fost o prioritate în România.
Am formulat solicitări, conform Legii nr. 544/2001 la ICCJ; Parchetul General, Ministerul Justiţiei şi la Cancelaria Primului-Ministru pentru a mi se comunica care sunt măsurile prin care instituţiile respective integrează acest concept în activitatea de zi cu zi. Şi prim-ministrului i-am adresat această întrebare, deoarece instituţiile pe care le gerează au nevoie de un audit juridic (due diligence) din punct de vedere ESG.
Nu numai că te ustură la bani şi la timp, dar se şi încalcă orientările după care trebuie guvernată România în vederea asigurării unui viitor sustenabil. Nu sunt doar simple tertipuri CAP-iste care se practică ca să te împiedice să formulezi apărarea, de parcă am fi într-o ţară de mâna a treia”, a declarat Camelia Bogdan.
