Un grup format din peste 50 de cadre didactice, economisti si antreprenori preocupati de politicile publice au redactat o scrisoare deschisa adresata parlamentarilor, in care li se atrage atentia asupra proiectului de lege privind plafonarea dobanzilor, solicitand abandonarea proiectului.
“Instituirea unor plafoane ale ratelor de dobanda la credite isi propune sa vina in beneficiul populatiei care, teoretic, se va putea imprumuta mai ieftin decat in prezent. Totusi, exista o diferenta intre scopul declarat al proiectului de lege si consecintele sale reale. Masura plafonarii dobanzilor este distructiva pentru activitatea de creditare si afecteaza cu precadere bunastarea populatiei cu venituri reduse”, spun autorii scrisorii deschise.
Efectele practice ale pretului maxim sunt diametral opuse intentiei celor care il sustin. Prin decretarea unui pret-plafon statul ii forteaza pe oameni sa-si traiasca viata altfel decat decid ei in mod voluntar. Ieftinirea artificiala a unui produs descurajeaza productia si reduce oferta totala; cu cat plafonul este stabilit mai jos fata de nivelul de piata, cu atat penuria care urmeaza este mai acuta. Un exemplu recent in acest sens este disparitia imunoglobulinei din cauza refuzului statului de a plati pretul de piata.
Dobanda este pretul creditului. Pe piata exista numeroase produse de creditare, fiecare cu riscul sau si cu dobanda specifica. Plafonarea dobanzilor afecteaza piata creditului deoarece va scoate in afara legii acele produse de creditare dedicate persoanelor care prezinta un risc ridicat (nu pot prezenta adeverinta de venit sau au venituri reduse, nu prezinta garantii).
Cei afectati se impart in doua categorii:
- Debitorii, persoanele care in prezent nu pot contracta un credit imobiliar sau de consum decat la o dobanda mai ridicata decat cea prevazuta in proiectul de lege. Aceste persoane vor fi excluse de pe piata oficiala a creditului si vor ajunge clientela sectorului informal. Practic, legea anti-camatarie risca sa devina o adevarata lege a incurajarii camatariei. In loc ca situatia din Romania sa evolueze spre cea din tarile dezvoltate, ea se va indrepta spre modelul rusesc sau din unele tari africane, unde mii de camatari ofera “la negru” imprumuturi la dobanzi inca si mai mari. Ca un efect colateral, cresterea cererii pentru creditarea ilegala va stimula criminalitatea, un flagel de care deocamdata Romania este scutita.
- Bancile si institutiile financiare nebancare, care ofera imprumuturi si care vor descoperi ca clientela lor se imputineaza si veniturile lor scad. Acestea vor fi stimulate sa aduca modificari produselor de creditare, respectiv sa schimbe comisioanele, durata, avansul si garantiile creditului, pentru a recupera pierderile. Creditorii vor fi stimulati sa ceara un avans mai mare, sa urce comisioanele, sa transfere riscul de dobanda la debitor (oferind contracte cu dobanda variabila), sa schimbe moneda creditului, impunand astfel debitorului un risc valutar. La limita, unii creditori vor iesi de pe piata, activitatea lor nefiind viabila la noile rate de dobanda. Per ansamblu, toate aceste restrictii vor agrava situatia creditarii sectorului privat din Romania, care este oricum insuficient dezvoltata in comparatie cu tarile vecine sau cu cele occidentale.
Asa cum atesta studiile Bancii Mondiale, ale Consultative Group to Assist the Poor, ale Comisiei Europene si ale altor institutii internationale, reprimarea dobanzilor aduce prejudicii in toate tarile in dezvoltare (si nu numai) unde a fost aplicata. Astfel, un cunoscut raport al Comisiei Europene arata ca restrictionarea ratei dobanzii tinde:
- sa reduca accesul la credite pentru persoanele sarace;
- sa submineze costul transparent al creditului prin cresterea comisioanelor;
- sa nu contribuie la reducerea gradului de indatorare si nici la volumul creditului de consum;
- sa limiteze gama produselor de creditare disponibile si, implicit, optiunile de alegere a utilizatorului de servicii financiare.
Dovezile empirice arata mai multe efecte negative, precum retragerea institutiilor financiare din activitatea de creditare a persoanelor sarace sau din anumite segmente ale pietei, scaderea numarului de institutii financiare autorizate, cresterea costului total al creditului prin aplicarea unor comisioane si taxe suplimentare, scaderea diversitatii produselor de creditare, o rata scazuta a creditului in PIB si o incluziune financiara redusa, masurata prin prisma ponderii populatiei care acceseaza imprumuturi.
Potrivit BNR, gradul de incluziune financiara in Romania este printre cele mai reduse din Uniunea Europeana. Principalii factori care contribuie la mentinerea acestei situatii sunt:
*ponderea ridicata a economiei informale si nivelul scazut de trai;
*nivelul redus al educatiei financiare, precum
*calitatea si adaptarea redusa a ofertei de servicii financiare la nevoile populatiei.
Desi evaluarea exacta a dimensiunii economiei informale este greu de facut, conform unor analize peste 1 milion de persoane nu lucreaza in regim legal. Aceste persoane nu pot contracta credite bancare si ele sunt deservite de institutiile financiare nebancare. Subminarea acestui sector al economiei va provoca atat prejudicii directe (firmelor respective si bugetului statului) cat si efecte indirecte asupra unui grup de populatie foarte mare.
In acest context, intrebarea este daca evaluarea impactului economic si bugetar al propunerii de plafonare a dobanzilor chiar exista si daca da, atunci cum a fost facuta.
Este stiut ca creditul nu poate fi ieftinit prin decrete sau legi, ci prin incurajarea competitiei si a investitiilor, prin combaterea inflatiei, prin reducerea riscurilor politice si a incertitudinilor asociate cu economia informala. Acestea sunt diferentele dintre Romania si tarile dezvoltate ale UE si pana cand aceste diferente nu vor fi atenuate dobanzile din Romania nu vor putea fi similare cu cele din Germania.
