Introducerea “impozitului pe venitul global pe gospodărie” (IVG) nu este altceva decât fie o fumigenă propagandistică, fie ideea unui politruc desprins de realitatea administrării fiscale din ţară noastră, consideră Gelu Diaconu, fostul şef al ANAF, afirmând: “Ideea că introducerea IVG va duce la reducerea evaziunii fiscale este pur teoretică şi de impact nesemnificativ, întrucât sfera fiscalizării tuturor operaţiunilor din economie este cu mult mai largă şi mai complexă decât operaţiunile strict limitate pentru care populaţia va cere bonuri fiscale deoarece se vor acorda deduceri «gospodăriilor»”.
Domnul Diaconu menţionează: “Calendarul de implementare a IVG, presupunând ipotetic că ANAF este capabilă să preia sarcina administrativă suplimentară (înregistrare, stabilire obligaţii, evidenţă, plată/compensare, control etc.), este complet nerealizabil. Angajarea, instruirea şi plata a 35000 de consultanţi fiscali, cu 12.000 de salariaţi mai mult decât are întregul ANAF, este de-a dreptul o neghiobie care nici măcar nu merită comentată”.
Fostul şef al ANAF spune că definirea din punct de vedere juridic a noţiunii fiscale de “gospodărie” este un demers extrem de complicat, dacă nu imposibil, faţă de diversitatea situaţiilor şi condiţiilor concrete din realitatea românească.
În opinia lui Gelu Diaconu, odată definită “gospodăria” pentru trecerea la un asemenea impozit, este absolut necesar un recensământ al persoanelor care se “gospodăresc împreună” şi legăturile dintre aceştia. “Sursa datelor este necentralizată, se află la UAT-uri (n.r. unităţi administrativ teritoriale), iar sistemul cadastral nu poate fi folosit pentru obţinerea de informaţii privind deţinerile de bunuri ale unei persoane indiferent de locul unde se află”, mai spune fostul şef al ANAF precizând că stabilirea principiilor şi categoriilor de cheltuieli care vor fi eligibile şi în ce cuantum ca să fie deduse din venit (autoturisme, clădiri pentru scopuri recreative, etc.) reprezintă un proces extrem de complicat din punct de vedere al echităţii fiscale.
“Cum vor fi definite/delimitate raporturile juridice fiscale dintre persoana fizică-gospodărie-consultant fiscal-ANAF?”, se întreabă Gelu Diaconu, adăugând: “Este consultantul fiscal responsabil în solidar cu «cineva» din «gospodărie» pentru realitatea datelor declarate, arhivarea datelor/documentelor justificative, asistenţă la control etc?”.
Fostul şef al ANAF mai spune că, în totalul veniturilor bugetare administrate de ANAF, în afara impozitelor/contribuţiilor reţinute în sistemul simplu “la sursă” şi a celor plătite de persoanele fizice autorizate (înregistrate fiscal), ponderea veniturilor încasate de la persoanele fizice este absolut nesemnificativă, de circa 2%.
“Cum se va corela din punct de vedere al administrării fiscale noul IVG cu colectarea de către ANAF a contribuţiilor sociale (pensii, sănătate, şomaj) de la persoanele fizice?”, se mai întreabă Gelu Diaconu, afirmând că sistemul globalizării veniturilor şi a acordării deducerilor este valabil pentru ţări cu un nivel al taxării veniturilor mult mai ridicat, în cote progresive, şi cu un sistem informatic integrat performant de administrare fiscală: “Comparaţia situaţiei sistemului fiscal din ţară noastră cu cele din Statele Unite, Franţa, Belgia etc. este de tot râsul”.
În prezent, ANAF are în implementare finală, împreună cu Banca Mondială (BM), cu cheltuieli de peste 100 milioane de euro (în care includ şi fonduri proprii în afară creditului BM), programul de modernizare a administrării fiscale -RAMP, construit pe arhitectura sistemului fiscal existent, cel al cotei unice, mai spune Gelu Diaconu, precizând că, printr-o finanţare UE de circa 3 milioane de euro, au fost “rescrise” deja toate procesele de administrare fiscală din ANAF, fără luarea în considerare a IVG.
Fostul şef al ANAF explică: “Odată ce au fost angajate cheltuieli pentru modernizarea ANAF, inclusiv pentru achiziţionarea unei soluţii informatice predefinită de tip COTS, angajarea altor cheltuieli similare (cum ar fi cele pentru informatizarea administrării IVG) este interzisă de legea finanţelor publice. De asemenea, sistemul informatic al ANAF funcţionează la avarie: noul SIAC (sistemul informatic de administrare a creanţelor) a eşuat, investiţiile au fost sistate în ITC, sediul centru de date este impropriu mai ales din punct de vedere al infrastructurii suport, aplicaţia GOTICA aferentă persoanelor fizice este învechită şi funcţionează sincopat, gradul de «încărcare» al serverelor este de peste 90%, etc. Credeţi că introducerea în prelucrare a a unui număr suplimentar de 7-8 milioane de declaraţii, cu date complicate în raport de numărul/natura deducerilor, într-un sistem care este în pragul colapsării, este posibilă?”
Gelu Diaconu este de părere că introducerea IVG înseamnă schimbarea din temelii a filozofiei impozitării în România şi a sistemului de administrare fiscală: “La ce ar folosi un efort administrativ cu costuri uriaşe, dacă nu se realizează o colectare mai bună şi dacă nivelul deducerilor sunt irelevante în raport de nivelul scăzut al cotei fixe de impozitare? Răspunsul este unul singur: la propagandă şi la manipularea electoratului captiv asistenţial. Dacă nu este vorba, pur şi simplu, de habarnism populist”.
Gelu Diaconu susţine că, anterior lansării temei IVG în mass media, nu a fost consultat niciunul dintre specialiştii IT sau din domeniul administrării fiscale propriu-zise din cadrul ANAF.
În opinia fostului şef al ANAF, autorităţile au făcut paşi aproape ireversibili în direcţia dezastrului bugetar prin legiferarea unui buget cu venituri fanteziste pentru a crea impresia că există sursă de bani asigurată; o colectare a veniturilor catastrofală în trimestrul I faţă de previziunile legiferate; o diminuarea a cheltuielilor cu investiţiile fără precedent în istoria recentă a României; promovarea unui proiect al legii salarizării unitare bugetare, considerat la unison, de către specialiştii neînregimentaţi politic, o adevărată bombă cu efecte imediate asupra deficitului bugetar.
Potrivit fostului şef al ANAF, la nivelul Comisiei Europene se conturează decizia declanşării procedurii de deficit excesiv pentru România, ale cărei consecinţe vor fi dramatice mai ales în zona accesării fondurilor europene.
