Poetul Sándor Petőfi îi spune lui Nicolae Bălcescu: ”Tot Ardealul este al nostru!” Scriitorul român i-a răspuns: ”Teoretic, că faptic actele sunt la mine ”. Este o glumă nuanțată care circulă despre cele două statui ale revoluționarilor din părculețul aflat în fața Cetății Mikó, peste drum de Primăria Miercurea Ciuc, oraș supranumit Mica Siberie. Numele orașului vine de la faptul că miercurea se țineau târguri, iar Munții Ciuc bat la poarta celei mai mici reședințe de județ din România.
Trecerile de pietoni cu steagul Ungariei
Din cei circa 40.000 de locuitori, aproape 80% sunt maghiari, iar 16% români, plus etnii necunoscute, potrivit wikipedia, dar sunt romi toată ziua și evident noaptea. Administrația este exclusiv maghiară, iar asta se vede peste tot unde mergi. Inclusiv trecerile de pietoni sunt vopsite în alb, verde și roșu, iar florile din spațiul public sunt aranjate pe culori să dea tot cu steagul Ungariei. Pe ici-colo observi steagul Ținutului Secuiesc. Cam atât despre maghiarizarea orașului, iar acum urmează partea turistică și administrativă.
Semaforul unic, traficul, curățenia și mult verde
Dacă stai vreo două-trei zile în Miercurea Ciuc, probabil te vei gândi că este orașul perfect pentru pensie. Traficul este lejer, în oraș există o singură intersecție semaforizată, claxoanele sunt pe mut, curățenia e ceva normal, organizarea străzilor te face să visezi la liniște, blocurile sunt aproape toate reabilitate, nu vei găsit ușor magazine unde să ți se spună nem tudom (eu chiar n-am putut să mă plâng de asta), iar oamenii sunt frumoși, calzi și prietenoși. Este un exemplu de administrație competentă, care a reușit ceea ce rar se întâmplă în România. Lucrurile fucționează aici cu precizia unui ceas elvețian, iar războaiele româno-ungare sunt în cărțile de istorie. Sigur, poate dacă locuiești acolo vei descoperi că nu e simplu să te adaptezi majorității, dar n-am auzit români să se plângă prea tare de discriminări.
Ah, să nu uit o tranformare radicală. Undeva peste drum de strada Octavian Goga se află biblioteca orașului. Înainte de 89, în acel loc existau cotețe unde localnicii își creșteau porcii. Veți regăsi clădirea superbă în imagini: este din sticlă.
Cum te poți distra în oraș
Orașul are în centru un spațiu pietonal uriaș, unde băncile sunt iluminate noaptea, pistele pentru bicicliști sunt generoase, parcurile și părculețele sunt cochete, piețele sunt delicioase de la prima vedere și nu doar, iar în restaurante vei găsi orice fel de mâncare dorești, una care nu te va dezamăgi. Și vă spune un gurmand care le-a luat în ordinea importanței. Vă pot recomanda trei restaurante: Gambrinus (unul secuiesc în care tradiționalul te încântă), Tosca și Gosser. N-aveți cum să greșiți la niciunul.
Arhitectura clădirilor te îmbie la visare, iar organizarea te face să te gândești că ai nimerit în orășelul unei unități militare. Totul este aranjat într-o ordine impecabilă: de la coșul de gunoi la cei doi ulmi din fața primăriei, care sunt acolo veșnici și mereu toaletați să arate la fel.
Natura de la doi pași
Poate însă nu vei dori să stai printre clădiri, ci vrei în natură. În 10 minute, din orice colț al urbei ai pleca, poți ajunge în mijlocul brazilor (cum ar fi Șumuleu), unde pe alocuri (la marginea dealurilor) sunt construite restaurante și tabere pentru turiști. Drumurile sunt perfecte, așa că n-ai de ce să-ți faci grijă că vei nimeri în gropi. Și-n general lumea te va direcționa pe românește unde vrei să ajungi. Cu o singură excepție, unde nimeni nu pare a ști unde se găsește: un sit arheologic de la Păuleni-Ciuc, unde s-au descoperit obiecte din Cultura Cucuteni. Este legat de daci, iar maghiarii n-ar vrea să se facă vâlvă, mai ales că se pare că acolo sunt înscrisuri de 6000 de ani. Ceea ce ar duce la o avalanșă a turiștilor, pentru că până recent se știa că scrisul a fost descoperit acum 3200 de ani (înainte de Hristos), în Mesopotamia. Vei găsi însă la intrarea în localitatea pomenită rune secuiești (un alt înscris), care e pus ilegal pe tăblița care indică numele comunei.
În final, Miercurea Ciuc este un oraș cochet, tihnit și simplu. Unul în care te poți simți acasă chiar dacă majoritatea nu este compusă din români. Este absolut impresionant și un exemplu, pe scurt. Și poate imaginile vor vorbi mai mult decât am reușit să transmit.
