Din turnul de fildeș unde stă înconjurat de cele mai luminate minți ale guvernului, ministrul Boloș a dictat simplu: prăjiturile trebuie să fie taxate (TVA) cu 9% dacă conțin mai puțin de 10 g de zahăr la 100 de grame de produs, respectiv cu 19% dacă depășesc această limită.
Dar, cum se întâmplă adesea, talpa țării nu poate pătrunde cu mintea măsurile înțelepte luate de mai-marii țării și iată belea: cofetarii, contabilii și consultanții fiscali se perpelesc neștiind cum să pună în practică această vizionară politică fiscală de taxare diferențiată a prăjiturilor și de instituire a accizei la zahăr. Câțiva și-au imaginat răspunsuri superficiale: inspectorii ANAF vor lua la controlat prăjiturile, dar e posibil să confunde carbohidrații cu zaharurile etc. Rezolvarea chestiunii, implicit implementarea corectă a taxei pe savarină, depinde însă de o analiză mai atentă. Comparația cu un alt domeniu de activitate ne poate lumina: este vorba de industria băuturilor alcoolice.
Alcoolul este taxat în mod particular și, din acest motiv, producția de bere, de exemplu, este masiv reglementată. După cum veți vedea, comparația dintre noul regim fiscal al cofetăriilor și cel al fabricilor de bere ne va duce la următoarea concluzie logică: producția de savarine trebuie să devină unul din cele mai reglementate domenii din economie, iar România merită să devină un model de bune practici pentru întreaga planetă. În primul rând, trebuie să pornim de la rețetarul de fabricație. Este, desigur, ridicol să ne imaginăm că inspectorii ANAF vor gusta din prăjituri – deși un oarecare ciubuc în amandine și savarine nu poate fi exclus. Ca și în cazul producției de bere, fabricanții prăjiturilor trebuie mai întâi de toate să declare rețetele. Adică vor fi obligați să transmită Ministerului de Finanțe rețeta pentru savarină. Pentru propria savarină, fiindcă poate cofetăria din Piața Obor are o anumită rețetă de savarină, în vreme ce cofetăria din centrul Iașului are altă rețetă.
Dl. Boloș va aduna, astfel, bibliorafturi de rețete de prăjituri, mii de rețete de savarine, alături de care vor fi alte mii de rețete de amandine, alte mii de tipuri de eclere și tot așa trecând prin torturi și sfârșind cu clătitele. O, vă rog, insist chiar: nu vă întrebați ce pot face funcționarii Ministerului odată ajunși în posesia acestor rețete, că nu e cinstit. În al doilea rând, după ce și-au declarat rețetele, cofetarii trebuie să meargă la un institut de cercetări în chimie alimentară pentru a obține constatarea oficială a informațiilor furnizate ANAF. Mai precis, vor merge cu savarinele și tartele pentru a fi testate: important este să știm sigur cât zahăr conțin. Păi ce facem, ne jucăm? Măsurăm zahărul cu lingurița? Evident că nu.
Continuarea aici: https://lnkd.in/dz5j62qx
