„În curând, Marea Britanie va fi pe cont propriu… Suverană, responsabilă și cu întregul control redobândit. Cu toate acestea, nimic, din păcate, nu va crea locuri de muncă sau un viitor luminos, pentru britanici”, spune dezamăgit, într-un comentariu publicat de The Guardian, fostul vice-premier conservator, Michael Heseltine.
„Preluarea controlului” satisface în mare măsură pe cei care au în sânge patriotismul britanic. Acesta întărește cererea de suveranitate, în timp ce poveştile despre cum sunt înşelaţi britanicii de imigranţi, consolidează prejudecățile naționale. Locul înţelepciunii necesare ascultării celorlalte opinii, a fost luat de cultul naționalismului extrem şi inflexibil.
„Va fi tortul meu, în întregime și îl voi mânca numai eu” este mai degrabă o glumă pe partea britanică a Canalului pentru că implicația este mult diferită pentru restul Europei, unde, de asemenea, suveranitatea este extrem de importantă. În acest moment, nu se ştie exact ce se va întâmpla după 1 ianuarie, când, Marea Britanie va fi, teoretic și practic, în afara Uniunii Europene. Aceasta este politica pe care guvernul a ales să o urmeze, însă „acest guvern va trebui să fie tras la răspundere pentru, pur și simplu, cea mai proastă decizie a timpurilor moderne”, spune Michael Heseltine. „Cunosc mulţi membrii ai cabinetului britanic care sunt, ferm, de acord cu mine dar, cu toate acestea, tac. Acest lucru este greu de înţeles, pentru mine”, a adăugat fostul vice-premier.
După Crăciun si Anul Nou, când țara se va întoarce la muncă, britanicii vor fi singuri, suverani şi responsabili, însă, acest control deplin nu va crea nici măcar un singur loc de muncă, nu va aduce investiții şi nu va crește nivelul de trai. Guvernul condus de Boris Johnson a riscat şi a pierdut relația comercială cu cea mai mare piață din lume, aflată în imediata sa apropiere, care reprezenta aproape jumătate din importurile și exporturile britanice.
Oare ce se va întâmpla atunci când, o tara X, va renegocia acordul său cu Uniunea Europeană? Marea Britanie va putea să exporte în țara X însă produse sale vor avea un regim mult mai scăzut decât cel convenit de aceasta cu Uniunea Europeană. Cât timp vor rezista argumentele cu privire la suveranitate său control britanic deplin, împotriva refuzului țării X și al Uniunii Europene de a permite continuarea tranzacțiilor în condițiile convenite anterior?
Un Brexit fără acord supune Marea Britanie condițiilor stabilite de Organizația Mondială a Comerțului. Aceasta înseamnă că tarifele vamale sunt aceleaşi pentru toţi, fără deosebire. Suveranitatea asupra normelor se va transfera pur și simplu de la Bruxelles, la sediul Organizației Mondiale a Comerțului, de la Geneva.
O oarecare lumină a fost făcută în privinţa viitorului sistem de sprijinire a agriculturii, după Brexit. Vechiul sistem a fost întotdeauna controversat, în Marea Britanie. Spre exemplu, în Franţa, după război, guvernul a încercat să evite inundarea centrelor urbane cu oameni veniţi din marile zone rurale. Oricine este familiarizat cu sudul Franței poate înțelege provocările întâmpinate pentru de a menține un stil de viață viabil, din punct de vedere economic.
Precedentul sistem britanic, adoptat în 1973 ca o condiţie de aderare la Comunitatea Economică Europeană şi-a dovedit limitele fiind, acum, reformat. Subvenția pe acrul de teren va fi înlocuită cu un sistem mult mai amplu, bazat pe granturi, dar acestea vor avea nevoie de o mulţime de formulare care vor trebui să fie întocmite, de inspecție și de contribuții la costuri. Fermele mari, probabil că se vor adapta, deși aproape sigur prețurile vor crește. Deosebit de afectaţi vor fi fermierii arendași, în special cei care nu dispun de capital suficient pentru investii pe nişte suprafeţe care nu le aparțin, mai ales în zonele cu viabilitate scazută.
Disputa legată de pescuit, între Uniunea Europeană şi Marea Britanie, este deosebit de emoțională pe ambele părți ale Canalului. Amintirile legate de „Războiul Codului” care s-a desfăşurat între anii 1950 şi 1970, pentru împărţirea zonelor de pescuit, revin acum, cu atât mai mult cu cât, în acest moment, Marina Regală deţine doar o parte din numărul navelor desfășurate pentru control, la acea vreme. Pe de altă parte, nimeni nu vorbeşte despre licențele eliberate proprietarilor britanici de flote de pescuit, vândute europenilor, în momentul adoptării politicilor comune în domeniul pescuitului. Deținatorii acestor licente vor putea să continue, să pescuiască liniştiţi. O mare parte din peștele capturat de traulerele britanice este debarcat direct în Franța și vândut pe teritoriul Uniunii Europene. Există vreo certitudine că, fără nicio înțelegere, pescarii francezi nu vor bloca porturile pentru oprirea intrării traulerelor britanice? Marina Regală britanica a fost, deja, pusă în alertă să controleze traulerele franceze ori, în aceste condiţii este firesc să existe şi o replică. Comunitatea europeană s-a născut tocmai pentru a preveni astfel de incidente care pot genera conflicte majore.
Desigur, Marea Britanie va depune toate eforturile pentru a profita de ratele relativ ridicate de creștere ale piețelor asiatice, însă succesul în zonă depinde de găsirea unui cumpărător serios capabil să plătească preţul negociat.
Pe de alta parete, practic, Marea Britanie nu deţine companii constructoare de autovehicule. Săptămâna trecută, Sir Jim Radcliffe, un susţinător entuziast al Brexitului, proprietarul Ineos, a hotărât relocarea producție autoturismului de teren Grenadier 4×4, pe continent, în Franța sau în Germania. Americanii sunt, în mod istoric, în Marea Britanie, în timp ce japonezii, deja, s-au stabilit pe piața europeană. Toţi constructorii, dacă vor avea ambiția să vândă în Asia, vor fabrică tot în Asia, pentru a profita de costurile semnificativ mai mici de producţie, de facilităţile de tranzit și de proximitatea liniilor de aprovizionare. Aceiaşi formulă se va aplica si pentru o mare parte din producția industrială.
Marea Britanie are ca punct forte și industria serviciilor, dar există puține excepții de la regula conform căreia, pentru a avea acces pe o anumită piață ai nevoie de manageri și angajați locali. Pentru a reuși, cu adevărat pe aceste piețe, trebuie să fii prezent acolo, nu la mii de kilometri distanță, vorbind altă limbă și aparţinând altei culturi.
Michael Heseltine critică aspru guvernul condus de Boris Johnson pentru că a făcut foarte puțin pentru a înțelege natura reală a provocărilor cu care Marea Britanie se va confrunta, în perioada imediat următoare şi pentru că nu a pregătit deloc țara, pentru a putea să le facă față. „Nimeni nu poate da vina pe guvern pentru criza Covid, ale cărei efecte sperăm că vor putea fi diminuate substanţial de un vaccin eficient. Aceasta a acționat ca o perdea în spatele căreia, nevăzut, s-a strecurat Brexitul”.
Guvernul Britanic a încercat să combată efectele crizei sanitare cu sume uriaşe, provenite din împrumuturi, însă nu a recunoscut niciodată că există mari diferenţe între centrele economice urbane. Toate au atât puncte ţări cât și puncte slabe, diferite, cerințe diverse și, mai presus de toate, conduceri locale de care trebuie să se ţină cont. Cu toate acestea, primarii aleși în aceste zone vitale ale economiei britanice nu au avut niciun cuvânt de spus. Miniștrii au împrumutat banii și au definit modul în care aceştia trebui să fie cheltuiți. Într-o asemenea situaţie, nicio economie nu ar trebui să își centralizează deciziile, din contră, comunităţile locale trebuie să fie capacitate prin încheierea unor parteneriate public-private, eficiente.
În încheierea comentariului sau, Michael Heseltine spune: „Îmi exprim speranţa că, totuşi, bunul simț va prevala, insă, dacă premierul va fi obligat, de oamenii duri pe care îi are în preajmă, să rămână inflexibil, atunci va eşua lamentabil iar noi, cu toţii, vom plăti prețul.”
