Starea presei sau cum a ajuns Udrea ziarista la fel ca Voiculescu

0
2992

Multe file de prin marile dosare de corupţie ne oferă detalii despre media: pe lumea asta ziarele, televiziunile, siteurile sînt ale unor patroni care au interese, de multe ori obscure; pe lîngă patroni aflăm şi ziarişti-antrepenori care vînd ce pot cum pot spre deosebire de fraierii care n-au “instinct de piaţă”; toată lumea dă lecţii de moralitate, încă se vinde bine şi asta.

Vine Băsescu la putere, citim stenograme cu ăia de la Antene, pleacă de la putere, citim cu ăia ai lui.

Aflăm din dosarul Udrea şi de la Antena 3, platforme de ştiri, şi din analize mai amănunţite la Tolontan pe blog, amănunte despre cum a fost cumpărată o parte a presei. Udrea era proprietar fără să fie, ziariştii erau slugi fiind independente şi pro-justiţie etc. Am tot scris despre marile două tabere de mercenari, găsiţi pe blogul ăsta zeci de analize. Azi mi-am propus să rezum mult mai simplu treaba.

Două puternice industrii de pază şi protecţie s-au ridicat în ultimele decenii. Firmele private de paznici. Şi presa.

Bodygardul a devenit o instituţie. Maşinile firmelor de pază sînt mai multe şi mai prezente pe străzi decît cele ale poliţiei. Ca bodyguard poţi bate mai liniştit decît poliţistul. Abuzul poliţiei este măcar semnalat în unele cazuri. Abuzurile bodyguarzilor sînt “fireşti”, sînt private.

Presa a fost folosită şi ea pe bune bucăţi pe post de jandarmerie privată. Numai cînd mă uit cîte materiale apar cu putorile de români care nu vor să muncească pentru patroni generoşi şi-mi dau seama că ziariştii s-au sinucis de ceva timp.

Cînd o aperi pe Udrea pentru că te- a plătit sau pe Voiculescu eşti un mercenar oarecare, e plină lumea noastră de ei. Cînd ataci sărăcimea că nu munceşte destul pe bani puţini eşti altceva, eşti propagandist al unui establishment mult mai nociv decît vreo figură sau alta. Nu eşti mercenar, eşti un fanatizat al puterii, mulţi spun asta şi fără să fie plătiţi, din credinţă profundă.

Nu-s încă hotărît cine a făcut mai mult rău, simplii roboţei plătiţi sau roboţeii virusaţi ideologic (există şi hibrizi între cele două, sigur, priviţi dezbaterile cu legi Big Brother sau TTIP)?

Dar o concluzie am, roboţeii plătiţi funcţionează într-un soi de competiţie. Latura virusată ideologic e singură pe scenă.

Bodyguarzii păzesc proprietăţi private sau instituţii publice (licitaţii la mişto, bani grămadă, eliminarea pazei de stat, prea scumpă şi cu prea multe drepturi la angajare). Ce să vezi, şi rolul ziaristului, păzitor al “democraţiei”, a devenit de paznic al afacerii, al interesului de vreun fel. Bodyguardul de rînd şi ziaristul de rînd sînt la fel de precari. Precari într-un business care de fapt e foarte influent şi lucrativ.

Cine vă spune poveşti cu glorie, luptă grea, investigaţii sfărîmătoare vă minte. Sînt ziarişti care fac o treabă simplă, după cîteva reguli simple (dar din ce în ce mai scumpe: costă să ai răbdare, să sapi sau să nu fii senzaţional sau să nu înghiţi dosare livrate de-a gata). Tot aşa sînt şi bodyguarzii, foşti angajaţi în diverse zone industriale deja istorice, angajaţi care-şi fac treaba curat şi cuminte pe salariul minim.

Ei nu pot răsturna mecanismele de putere de la vîrf, influenţa negocierile patronale şi politice, nu au putere de vreun fel. Un nivel al doilea în aceste companii sînt oamenii care asigură legătura între profit şi influenţă pe piaţă. Aşa apar firme de bodyguarzi şi ziarişti pe rol de detectivi particulari, servicii secrete private şi cîte alte forme de pază şi protecţie.

De la distanţă, cele două categorii pot fi confundate.

E amuzant că Antena 3 face scandal că sînt cumpăraţi unii de Udrea. Am scris aici de nenumărate ori că avem trusturi în care se acţionează cu soldaţi ai banilor Vântu & Voiculescu, şi trusturi aservite puterii politice (Băsescu pe atunci). Ambele tabere au fost dizgraţioase şi nocive. În egală măsură. Iar nu mă pot decide ce e mai scîrbos, să aperi fără tăgadă instituţii de care eşti interesat, grupuri partinice şi de afaceri, în funcţie de cum bate vîntul, sau să-ţi aperi un singur patron pînă cazi.

Antena 3 a făcut un titlu de glorie din faptul că au pupat în fund un singur om (care a avut şi el valsurile lui politice), pe cînd Evenimentul Zilei, B1, Realitatea etc. au pupat în funcţie de “vremi” şi chiar de abuzuri diverse executate de diverşi patroni de-a lungul vremii.

Influenţa politică şi discutarea ei e foarte bună, dar nimeni nu discută cît de profund cumpărată e presa de către business în general – pentru un contract de publicitate bun poţi cumpăra şi aranja editorial cam orice, uneori abia fac faţă redacţii bune unor astfel de presiuni. Nu e doar celebrul caz Roşia Montană o mostră de cum poţi cumpăra presa cu totul pe cale legală. Apanova a fost un alt exemplu. Practic actori din piaţa media s-au autocenzurat, şi-au pus mîna invizibilă peste gură. După criză advertorialul a devenit lege.

Mai nou, subiecte de “interes naţional” şi ideologic n-au nici o treabă în a trece drept adevăruri supreme. Tratatul transatlantic UE-SUA nu trebuie discutat pentru că eşti pro-Putin, exploatări controversate nu trebuie chestionate, de ce nu se taxează mari companii, de ce au protejat cu toţii austeritatea, protecţie pentru bănci etc.

Antena 3, în timp ce găzduia din interese politic forţe anti-băsiste şi se mai enerva că UE ne spune ce să facem, nu sărea niciodată linia vreunei chestionări sociale adevărate. De altfel, de la chestiunea privatizării de la urgenţă s-a ajuns rapid la ură pură şi dură pentru Băsescu şi camarilă dar din motive de corupţie, nu de politici. Era corupţia ălora răi care învingea corupţia bună, a “noastră”. Şi atît.

Culmea e că faptul că au reuşit să nu se anihileze complet a dat un soi de poză totuşi democratică.Adică e mai rău să ai o singură unică şi puternică firmă de bodyguarzi decît să ai mai multe firme de bodyguarzi, deşi au profil abuzator, netransparent etc.

Tot aşa, decît o haită agajată de unii să cîştige supremaţia, mai bine mai multe. O fotografie cu pluralism s-a realizat totuşi. Coşmarul ar fi fost doar cu Badea la puterea presei sau doar cu alde lu’ Udrea, Băsescu, SRI, DNA şi ce mai vreţi. Fire invizibile îi leagă, dar din bătaia lor iese şi ceva ordine. Exact ca firmele de badigarzi care pentru cîte un contract angajează nişte smardoi să-şi mai dea în freză, după ce-şi reîmpart zona, liniştea se reaşează cît de cît. Nu te mai bate nimeni decît bătăuşul autorizat.

Paradoxuri, cum vedeţi. Dar şi asemănări. Am obosit cu fineţuri, am zis să o dăm pe comparatistică de piaţă. Cum scria Lucreţiu Pătrăşcanu cîndva, despre perioada interbelică şi marii ei luptători de presă şi opinie (erau şi atunci cu tona, mult mai violenţi şi chiar mult mai corupţi), toată atenţia se concentrează pe răfuieli sau pe reverie, pe vals între pamflet şi reportaj sau ştiri “echilibrate” (atunci cîndvrem s-o ardem quality), dar astea sînt şi forme de a închide ochii, de cele mai multe ori.

Bun, şi unde-i romantismul presei, investigaţia salvatoare etc? A existat tot timpul, pentru asta trebuie răbdare şi mai puţină isterie. E plină scena de contractori şi contractaţi, dar nu-s greu de observat. Dar sînt tot acolo intenţii bune, naive, neutre, angajate, independente, cum vreţi. Încă mai aveţi de cîştigat. Ei trăiesc de pe urma tensiunilor dintre marile găşti. Scenariul negru ar fi ca una să cîştige definitiv, pentru că nu există parte bună. Deocamdată e tot ce poţi spera. Binele involuntar. Unul o critică pe Udrea pentru că e plătit.

Altul îl critică pe Voiculescu pentru că e plătit. Între gradaţiile (şi gradaţii, da, mai e şi SRI-ul care distorsionează piaţa) astea, mai facem şi treabă. Ca un badygard care din cînd în cînd mai şi face o faptă bună, printre comenzile dubioase ale şefilor. E lumea în care trăim, cine nu execută comenzi-contra-profit este fie un privilegiat, fie vreo specie cu upgrade în condiţii dure de supravieţuire, fie un tip cu ceva tupeu şi simţ strategic, fie un individ care a avut bulan, că altă expresie mai potrivită nu cred că e de găsit.

Poza asta tristă e poza întregii noastre lumi de azi. Puţini mai reuşesc să zîmbească în ea. Haha.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here