În ochiul uraganului e liniște, e senin și nici cea mai mică adiere de vânt, în ochiul uraganului mai toată lumea își dă cu părerea că furtuna a trecut…

0
420
Ei bine, în nefericitul caz “Khashoggi” suntem în ochiul furtunii, sau – în traducere directă și personală la adresa lui Erdogan – cum aliatul nostru Turcia nu a clipit când i s-a oferit ocazia de-a avea mâna în beregata westului și-al prietenilor, Turcia a lovit cu toată puterea și cu tot riscul unui scandal diplomatic pentru interceptările ei “diplomatice” în Istanbul.  O furtună care urmează să se dezlănțuie furibund asupra colora care-și închipuiau că tocmai au scăpat.  Observăm cum fiecare, sau care mai de care, cum spune vorba românească, fiecare spune – cu maximă dezinvoltură, o variantă a odioasei crime care-l disculpă pe criminal – în mintea lor, bineînțeles, când de fapt, fiecare mic detaliu de disculpare este și mai apăsător.
Și aici nu vorbim de cei ce l-au decapitat în numele lui Alah și-n măreția împărăției pe jurnalistul dissident – ci vorbim de kingdom și de toți ceilalți care-au încercat – și încă încearcă cu disperare, o ieșire cu capul sus din ceai mai mare încurcătură a vieții lor la cârma lumii.  Încurcătura dracului!  Asta este!  Pentru că numai Dracul el însuși, impersonat în atotputernici,  putea fi așa de diabolic în Explicațiile “de bine” și “commonsense” auzite de cateva zile încoace – cum ar fi “rogue killers” sau “în timpul interviului”…
Adevărul nu-l vom afla niciodată, asta-i sigur – dar cu siguranța vom învața că cine poate oase roade – ceilalți latră, iar când lătratul a devenit prea zgomotos, vor primi un oscior aruncat în scârbă și tăcerea este asigurată…  Turcia, dulăul cel mai lătrător la urechea Saudiților – și-n egală măsură la urechea americanilor, Turcia este marele câștigător, primește primul oscior – care s-ar putea data asta să fie coșcogeamitea ciolanul care-a salvat – ca să vezi și să nu crezi – a salvat Lira (sic).
După care urmează la plată, bineînțeles, Marele Susținător – se știe el cine.  După asta – în faza cu eșalonul trei “tăcuții neliniștiți”, urmează lunga listă a celor fără de cuvinte și păreri – unde este mai toată lumea asta în care trăim – mai puțin Anglia – cu adevărat bătrâna doamnă, Anglia care nu s-a dezmințit nici data asta – a rămas Acolo pentru Civilizația pe care-a încercat să o transfere lumii și care de fapt – în toată splendoarea ei a transferat doar dragostea pentru îmbogățire.  Și asta n-ar fi chiar așa de rău, dacă dintr-o anumită latură a lăcomiei noastre n-am fi îmbogățit pe cine nu trebuie…  Altă poveste de spus.
Nu mai contează acum finalul care aproape sigur o să fie foarte puternic și încărcat emoțional cu decapitarea vinovaților în piața publică – a celor 8 sau 9 sau poate 109 de operativi saudiți – executanții viitori martiri, dar atâta timp cât idea de “rogue killers” a venit pentru prima oară de la Trump, avem aici o prezumție legită de suspiciune, prezumție care deschide ușa către investigații atente a concluziei “la vedere” că, câțiva operativi, au avut un exces de zel când Khashoggi s-ar fi opus răpirii sale…  Și iată că povestea ne-a adus pana la urmă la locul faptei – adică unde nu se vede pădurea de copaci, unde cel mai important element este tentativa de răpire a lui Khashoggi într-un consulat Saudit.
Toate comunicările – mai mult ssu mai puțin diplomatice, între 28 Septembrie și 2 Octombrie sunt probe irefutabile.  Toți cei vizați sau în cunoștință a acestor comunicări, sunt accesorii la crima din consulat.
Fără tăcerea lor în complicitate – adică lipsa prevenirii lui Khashoggi – în egală măsură, din partea americană și turcă – dar Dzeu mai știe câți alții ar fi avut Access la aceste comunicări diplomatice, adică secrete – fără această tăcere complicitară, decapitarea și-apoi dezmembrarea lui Khashoggi nu s-ar fi petrecut.  Ce-i aia “interview” când ești invitat – ai appointment, să-ți ridici niște acte?!  Totul arată a premeditare – pute de la distanță a premeditare – și este premeditare.  Lumea tratează cazul ca și cum răpirea lui ar fi OK.  Lumea fără paznic in care trăim astăzi – tratează dispariția șefului poliției mondiale cu nonșalanța obișnuitului, lumea tratează îndepărtarea dizidenților prin arestări masive de zeci și sute de mii cu aceeași nonșalantă.  Toate astea și multe altele asemenea, sunt rezultatul direct al unei lumi fără conducător – al unei lumi unde paznicul se uită în cealaltă parte dacă-i mituit – dacă-i promiți că-i cumperi merele… mă rog, mere, pere, avioane sau alte cele, sunt tot una – nu-i așa?!  Fiecare cu plata lui…

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ