O poveste de coruptie din San Lorenzo, cu minimum 5 gauri financiare. Asa ceva nu s-ar putea intampla in Romania!

1
18995

Se da un bastard. Sa ii spunem Chocolate Fibrino. Fibrino este fiul lui Charles Fibrino, bastard regal (fiind nascut in afara perioadei de 300 de zile de la anularea casatoriei parintilor lui Charles) si prin urmare, nu este un urmas legitim al sangelui regal sanlorenzian din care a fost zamilisit. Charles Fibrino se indragosteste apoi de o cantareata de opera si devine tatal lui Chocolate Fibrino. La 77 de ani de la anularea de catre Curtea Constitutionala a statului San Lorenzo a casatoriei lui Charles, nepotul Chocolate reuseste cumva in justitia din San Lorenzo sa obtina anularea-anularii. Iar apoi se casatoreste cu o doamna în varsta, supranumita de domnul Belicosse (fostul sot) ,,El Trampo”. Din dragostea lor sexagenara, se naste un copil, atat de iubit de poporul din San Lorenzo încât Președintele Republicii San Lorenzo, Iulius Fart, il boteaza.

Prin anularea-anularii, Chocolate se transforma in Chocolate de San Lorenzo. Și începe sa revendice proprietati ca urmas la tronul Republicii San Lorenzo. Fara sa faca distinctie intre averea personala a bunicului si ceea ce avea in administrare bunicul (care la momentul anularii casatoriei, chiar renuntase la dreptul de succesiune la  tronul San Lorenzo, si prin urmare si la ceea ce ar fi putut revendica, din moment ce a renuntat la tron). Dar in San Lorenzo este posibil orice.

Chocolate nu are bani. Este ceea ce ar francezi ar numi ,,un prince scaptat”. Doamna Belicosse a reusit sa faca ceva bani in urma divortului de cel care a supranumit-o ,,El Trampo”. Doar ca singele regal cu cheltuiala se tina. Si raman fara. Au în schimb pretentiile asupra zeci de active despre care pretind ca li se cuvin in urma anularii-anularii. Presupunand ca cea mai mare parte din activele revendicate nu i s-ar cuveni vreodata lui Chocolate, retrocedarile ilegale reprezinta prima gaura la bugetul San Lorenzo (gaura 1). Iar ca Chocolate sunt multi.

Prince Chocolate are nevoie de un finantator. Il gaseste in prosperul om de afaceri Romulus Muica. Romulus traieste pe picior mare, a mai spoliat statul San Lorenzian in numeroase ocazii, iar banii obtinuti ii utilizeaza in special in fizica studiind legile frecarii alaturi de diverse soprane. Ascensiunea lui Romulus Muica a inceput din momentul in care a fost secretara unui fost prim-ministru din San Lorenzo – Andrew Fourhouses. Muica are conexiuni. Ca secretara a lui Fourhouses, reuseste sa inflitreze in banca de intelligence a statului San Lorenzo un membru in Consiliul de Administratie: cetateanul chinez So Reen Priest. La momentul la care Muica il finanteaza pe Chocolate, Priest era deja mare sef in banca de intelligence a statului respectiv, dispus sa ii intoarca lui Muica serviciile. De ce fel de servicii avea nevoie Muica?

Muica ii promite lui Chocolate ca ii cumpara drepturile rezultate din anularea-anularii si anume solicitarile de revendicare a averii regale. Pretul? Cei care vor sa gaseasca un argument (cu care eu nu pot fi de acord) ca urmasii pe termen lung ai caselor regale capata deviatii in urma incrucisarii genelor, pot gasi acest argument: Muica ii promite lui Chocolate ca ii cumpara toate drepturile pentru atentie, 0,4% din valoarea proprietatilor revendicate. Chocolate e de acord, doar ca Muica il tapuieste si ii plateste doar 0,1% si face o mare gaura (gaura 2) lui Fibrino. Ce face Muica cu drepturile? Incearca sa le valorifice, dar pentru ca revendicarile sunt in principal inventate si prin urmare nebancabile, apeleaza la mai vechiul prieten Priest.

Priest e de acord sa ii dea bani, prin credit, de la Banca de Intelligence (doar de asta a fost pus acolo). Iar Muica gajeaza cu o parte din terenurile provenite din drepturile cumparate de la Chocolate. Muica ia credite (direct sau prin interpusi), nu plateste vreo rata, iar banca se pune in situatia (anticipabila) de a lua in schimb terenurile lui Chocolate tranzactionate catre Muica. O astfel de operatiune poate fi incadrata usor la spalare de bani si/sau vanzare ascunsa, dar cine sa sesizeze acest lucru? Cum cine? Banca Centrala din San Lorenzo este acolo!

Cetatenii statului San Lorenzo au mare incredere in Banca Centrala a Statului. Seful supravegherii, Nick Chaffinch este acolo de cand lumea, n-are cum sa ii scape asa ceva – cred cetatenii statului San Lorenzo. Daca il veti intreba pe Chaffinch, nici acum nu crede ca e treaba lui ca daca vede vreo frauda sa o sesizeze Parchetului din San Lorenzo, cu riscul de a se spune despre el ca ii acopera pe infractorii care spala banii proveniti din infractiuni. Chaffinch ar sesiza pe oricine, mai putin pe Muica sau pe o alta clienta a bancii de intelligence, doamna Gardea. Ja Gardea.). Doar ca, prin reteaua infractionala din care Muica face parte, banca pierde bani (gaura 2) si nu are chef sa piarda bani. Chaffinch ar putea sa ceara actionarilor bancii de intelligence sa vina cu capital ca sa acopere neperformanta imprumutului. Dar ii e frica sa se puna in postura de a raspunde la intrebarea pusa de actionari: ,,Domnule Chaffinch, de ce sa venim noi cu capital pentru un credit pe care l-am dat potrivit unor norme ale tale, despre care chiar si acum spui ca au fost respectate?”. Prin urmare, banca provizioneaza creditul devenit neperformant. Fiind provizionat si in cele din urma neperformant, banca nu plateste impozitul pe profit datorat si prin urmare contribuie la spolierea bugetului de stat (gaura 3). Daca ar fi respectat intr-adevar normele de creditare si ar fi verificat bonitatea clientilor, sansele de neperformanta a creditelor catre domnul Muica si altii, ar fi fost aproape de zero. Se pune intrebarea: ce face banca centrala a statului San Lorenzo daca inchide ochii la astfel de credite, desi e sesizata? Raspunsul simplist este nu face nimic (in fapt acopera infractiuni prin inactiune), si pentru ca nu face nimic isi ia banii degebea (gaura 4). Si transmite in continuare lectii de intelepciune cetatenilor din San Lorenzo.

Doar ca banca de intelligence nu este singura din domeniu in San Lorenzo. Si altele au diversii lor Muici si Priest, iar ele simt nevoia sa isi acopere furaciunile. Cum? Nationalizeaza pierderile si isi impovareaza diversii clienti cu tot soiul de comisioane (abuzive) si costuri cu dobanzile nemaintalnite in state de drept precum San Lorenzo (poate doar in statele bananiere). Iar daca cumva vreo masura de compensare este gandita de Parlamentul din San Lorenzo, domnul Chaffinch este gata sa mearga la Parchet (unde nu a mers nici pentru Muica, nici pentru Priest, nici pentru doamna Ja Gardea). Pierderile – banii luati de la ceilalti clienti, reprezinta gaura 5 din aceasta schema infractionala.

In final, suma acestor gauri (si a altora) se reflecta in spolierea bugetului de stat din San Lorenzo. Și în scăderea nivelului de trai al cetățenilor sanlorenzieini, care nu mai beneficiază de ceea ce statul este dator să le ofere: STRADA, SCOALA și SPITAL.

Ce bine că un asemenea mecanism nu se poate intampla in Romania, ci doar in San Lorenzo! Si pentru ca acest mecanism nu se poate intampla in Romania, orice asemanare cu personaje din economia Romaniei este pur intamplatoare. Absolut intamplatoare.

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here