Faptele de arme ale generalului Biris ex SIE-Cornel Nemetzi relatează in cartea sa un moment de după 1989 legat desocietatea Marsue Holding SA din Panama

0
47

Faptele de arme ale generalului Biris ex SIE-Cornel Nemetzi relatează in cartea sa un moment de după 1989 legat desocietatea Marsue Holding SA din Panama- frontul fostului CIE actual SIE-: un fost coleg ai lui Nădejde din CIE, Cornel Biriș, i-a falsificat semnătura și ”s-a dus însoţit de subordonatul său Tănase Paul la ghişeul băncii şi-a prezentat CEC-ul pentru încasare. Funcţionarul care a primit documentul de plată a comparat semnătura de pe acesta cu specimenul păstrat de bancă şi a constatat că aceasta nu era nici măcar asemănătoare, darămite identica. Apoi s-a consultat cu şeful său, care i-a cerut să nu mai onoreze CEC-ul prezentat deoarece semnătura emitentului nu era valabilă.”….urnasii lui Nadejde condamnati la plata a peste 250,000 euro si despagubiri de 1,5 milioane ron pentru delapidarea parintelui lor.

Păcatele tatălui îl pot ruina pe fiul acestuia. Conform unei decizii a Tribunalului București, Ion Cristian Nădejde (49 de ani) trebuie să achite Statului Român 254.000 de dolari și 1,5 milioane de lei, prima sumă reprezentând bani delapidați de tatăl său dintr-o firmă înființată de Securitate în 1981. Nădejde a atacat decizia cu apel, la fel și Statul Român, prin Ministerul de Finanțe.

Inedita poveste începe înainte de 1989, atunci când Nicolae Nădejde, tatăl lui Ion Cristian, lucra în cadrul Centrului de Informații Externe (CIE), precursorul Serviciului de Informații Externe (SIE). Angajat ca ofițer al UM 0102, unul dintre ”brațele” CIE, Nădejde Senior a fost pensionat în 1987, cu gradul de colonel în rezervă.

În CIE, care era subordonat Departamentului Securității Statului, Nicolae Nădejde avea atribuții pe partea economică, Centrul derulând afaceri prin firme-paravan sau virând bani către agenți sau terți din străinătate în cadrul unor operațiuni de aport valutar special (A.V.S.). În 1998, ca suspect pentru implicarea într-o astfel de operațiune, Nădejde a fost audiat în dosarul deschis de anchetatorii români ca urmare a atentatului comis în 1981, de teroristul Carlos Șacalul, la comanda CIE, la sediul Radio Europa Liberă din München.

Sursa: Radio Europa Liberă

Unul dintre vehiculele prin care aveau acțiuni din categoria A.V.S. era firma-paravan Marsue Holding SA, plasată pe numele unui cetățean panamez. Societatea avea sediul în Panama și deținea un cont la BRD Societe Generale.

În 1985, Nădejde a devenit reprezentant al acestei firme, fiind singura persoană mandatată să reprezinte în întregime interesele firmei în România, calitate pe care și-a păstrat-o și după ce a ieșit la pensie ”din rațiuni operative și în interes de serviciu” (citat din sentința civilă nr. 2381/1 noiembrie 2019 a Tribunalului București).

”Soldul contului s-a format prin depuneri de sume urmare a realizării unor activități operative”, se mai precizează în sentința invocată. A urmat momentul Revoluției din 1989, destrămarea CIE și, în perioada următoare, înființarea SIE care a moștenit tot ceea ce reprezenta fosta structură de spionaj extern.

La 31 decembrie 1989, în contul Marsue Holding SA se aflau 207.504,48 dolari, dobânzile făcând ca suma să crească, în septembrie 1990, la 210.537,15 dolari.

Pe 24 octombrie 1990, colonelul în rezervă Nicolae Nădejde a decis să facă un lucru care are consecințe și în zilele noastre: a început să retragă sume de bani din cont ”pe persoană fizică” ori să transfere la alte filiale ale aceleiași bănci diferite sume de bani. Și a procedat astfel până pe 27 decembrie 1993, când a lichidat contul după ce a scos ultimii 821 de dolari.

În 1994-1995, după ce s-au așezat apele și documentele fostei CIE au fost analizate, SIE a descoperit că îi lipsea din avuție contul Marsue Holding, firma-paravan pe care o înființase precursoarea CIE. Serviciul a depus o plângere penală, iar procurorii militari l-au trimis în judecată pe Nădejde pentru delapidare, punându-i sechestru pe bunuri.

A urmat un lung proces, terminat în 2004 cu condamnarea colonelului în rezervă la 10 ani de închisoare, rămânând de stabilit modalitatea de recuperare a prejudiciului.

Până să se clarifice acest aspect, Nicolae Nădejde a murit (în 2010), în 2013 decedând și soția sa. De pe urma lor a rămas un apartament în București, moștenit de fiul lor Ion Cristian.

În 2014, Statul Român, prin Ministerul de Finanțe, l-a dat în judecată pe acesta din urmă și, în noiembrie 2019, Tribunalul București a decis că Ion Cristian (foto jos), în calitate de moștenitor, trebuie să-i achite 254.506,58 dolari despăgubiri şi 1.544.674,83 lei reprezentând penalități calculate până la data de 20 decembrie 2008.

Sursa Foto: Facebook/ Ion Cristian Nădejde

Atât Nădejde Junior, cât și Statul Român au atacat decizia, procesul fiind acum pe rolul Curții de Apel București, cu termen în ianuarie 2021.

Conform unui interviu din 2018 acordat de Ioan Talpeș – șeful SIE la momentul depunerii plângerii penale împotriva lui Nădejde –  ”(…) omul (Nădejde n.r.) luase banii de acolo, dar banii aceia erau ai statului român. L-am chemat la mine, după ce am văzut că subordonații mei nu s-au dus să scoată banii de la el. El era deja unul dintre jucătorii economici ai României. I-am spus: Dă-mi banii ăia înapoi. Și mă întrebă: Dumneata știi cu ce se mănâncă Serviciul ăsta? Eu i-am răspuns că nu știu și nici nu vreau să știu. Eu îți spun să dai banii că, dacă nu-i dai, te voi trimite la Parchetul Militar. Se uită la mine, și-mi zice: Mă trimiți pe mine în judecată?”, a declarat Talpeș în respectivul interviu care a continuat astfel:

EVZ: Era un om de afaceri puternic?
Ioan Talpeș: Ce om de afaceri? A fost un ofițer puternic. Îmi zice: dumneata nu ești șeful SIE. Mă uit în ochii lui și îi spun că eu sunt șeful SIE. Și că dacă nu reușim să facem ordine în chestiunea aceasta înseamnă că țara va încăpea pe mâinile unora ca voi. S-a ridicat și a plecat. Nu m-a crezut.

EVZ: După care ați trimis dosarul la Parchetul Militar…
Ioan Talpeș: Da. S-a judecat și l-au băgat în închisoare nu știu câți ani. Haideți să vă spun mai departe că am aflat după aceea ce s-a întâmplat cu el. Între „jucători” s-a făcut chetă și i s-a dat 1 milion de dolari.

EVZ: Ce înseamnă între jucători?
Ioan Talpeș: Între foști colaboratori de-ai lui. Oamenii pe care el i-ar fi putut da în vileag au contribuit pentru liniștirea lui.

EVZ: Deci a primit 1 milion de dolari ca să tacă. Putea să fie mult mai rău…
Ioan Talpeș: Da. Inclusiv eliminarea (n.n.-fizică).”

G4media a descoperit că în Panama există, și astăzi, o societate Marsue Holding SA, înființată în 1981, referințe din 2018 despre această firmă existând pe un site economic din această țară. În document sunt menționate și mai multe persoane care fac parte din conducere, președinte fiind un avocat panamez – reprezentant al adevăraților proprietari. Dacă aceștia sunt interpuși ai actualului Serviciu de Informații Externe rămâne, cel mai probabil, un secret bine ascuns.

Numele lui Nădejde și al afacerii Marsue apar și în cartea ”Ultimul Curier Ilegal. Mărturiile unui spion român” publicată în 2013, la Editura Marist, de un fost coleg al său din CIE, Cornel Nemetzi.

Acesta a susținut că Marsue ”avea ca patron o persoană fictivă, un panamez, James Gonzales. Era nevoie de un cetăţean străin pentru a justifica autorităţilor de stat române, capitalul în valută adus la înfiinţarea societăţii, deoarece legislaţia socialistă nu permitea cetăţenilor români să deţină astfel de mijloace băneşti.”

Nemetzi relatează și un moment de după 1989 legat de această societate: un fost coleg ai lui Nădejde din CIE, Cornel Biriș, i-a falsificat semnătura și ”s-a dus însoţit de subordonatul său Tănase Paul la ghişeul băncii şi-a prezentat CEC-ul pentru încasare. Funcţionarul care a primit documentul de plată a comparat semnătura de pe acesta cu specimenul păstrat de bancă şi a constatat că aceasta nu era nici măcar asemănătoare, darămite identice. Apoi s-a consultat cu şeful său, care i-a cerut să nu mai onoreze CEC-ul prezentat deoarece semnătura emitentului nu era valabilă.”

Contactat de G4Media, Ion Cristian, fiul lui Nicolae Nădejde, a declarat că ”Înțeleg că sunt aplicabile prevederile legii civile care prevăd transmiterea în sarcina moștenitorilor a responsabilității civile în cazul unui dosar penal, dar mi se pare ciudat că, pe de o parte, pe toată durata activității tatălui meu într-un domeniu extrem de organizat și controlat, nimeni nu a ridicat vreodată problema unor fapte de natură penală, iar după 1990 cineva să considere că tatăl meu a adus un prejudiciu, iar pe de altă parte, statul român, pe parcursul a aproape 20 de ani de procese în instanță împotriva tatălui meu, nu a putut niciodată stabili vinovăția acestuia, totul culminând cu faptul că acum eu sunt pus în situația de a mă apăra într-un caz în care sunt invocate fapte necunoscute mie, presupuse a fi avut loc în perioada anilor 1980!”.

El a reiterat, ulterior, că în dosarul penal nu există o sentință definitivă, ceea ce ar pune sub semnul întrebării legalitatea actualului proces civil.

Referitor la ce va face dacă decizia de a plăti sumele de mai sus va rămâne definitivă, Nădejde Junior a afirmat că ”În ceea ce mă privește, voi continua să lupt pentru aducerea la lumină a adevărului, până la epuizarea tuturor mijloacelor legale care îmi sunt disponibile.”

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here