Fără nici un respect pentru statutul profesiei de judecător, magistratul Corneliu Bogdan Ion-Tudoran a derulat și controlat personal și prin intermediul soției, Doina, activități de schimburi valutare și afaceri cu bijuterii după modelul amaneturilor. Cunoscut ca fiind cel ce a legalizat, în 1993, printr-o hotărâre judecătorească dubioasă, apariția operațiunilor tip amanet în România, judecătorul Ion-Tudoran a deținut chiar el, pe numele soției, o casă de schimburi valutare.
Doina valutista?
Cu un apetit deosebit pentru banii produși din jocuri de noroc și alte activități ilegale sau la limita legii, judecătorul Corneliu Bogdan Ion-Tudoran a creat și înființat în 1991 societatea Aldor SRL. Această firmă, ce a funcționat chiar în apartamentul său din strada Aviator Protopopescu nr. 7, a avut-o ca asociat fondator pe soția judecătorului, pe Doina Ion-Tudoran. Gândit, cel mai probabil, chiar de judecător, statutul societății Aldor SRL oferea firmei libertatea de a derula orice fel de operațiuni de import-export în nume propriu.
Dar, cel mai important, firma de familie a lui Ion-Tudoran își fixase în statut libertatea de a derula „operațiuni financiare și bancare interne și externe și schimburi valutare”.
Cum SRL-ul Doinei Tudoran nu era abilitat, evident, să funcționeze ca o bancă, scopul real a fost acela de a efectua schimburi valutare. Mai ales că în acei ani gri Fiscul era prea puțin interesat de dolarii și mărcile ce tranzitau dughenele numite pompos casă de schimburi valutare controlate preponderent de cetățenii arabi. Deși dețineau doar o casă de schimb valutar ce primea în regim de consignație și bijuterii, pretențiile familiei Tudoran erau însă mari. Judecătorul și soția visau să deschidă reprezentanțe și birouri chiar și în străinătate. După cum vom vedea, au ajuns la…păcănele.
Judecătorul a avizat mențiunile firmei soției
Timp de doi ani, firma Aldor SRL a funcționat cu sediul declarat în casa judecătorului Tudoran și a derulat activități conform obiectelor de activitate declarate în statut. Iar Doina Ion-Tudoran și-a menținut cota de participare de 20%. În ianuarie 1993, magistratul a decis să își retragă soția din afacere. După cum vom vedea, avea planuri de afaceri mai mari cu organizarea jocurilor de noroc și a activităților tip amanet.
În calitate de judecător delegat la Registrul Comerțului București, Corneliu Bogdan Ion-Tudoran și-a pus cam ilegal semnătura și a avizat el însuși acte și mențiuni operate de firma Aldor SRL a soției sale, Doina. Dovadă o constitui încheierea din 25 ianuarie 1993, când judecătorul Ion-Tudoran a avizat mențiunea prin care soția lui se retrăgea din firma Aldor SRL.
Tudoran, tatăl păcănelelor
Chiar dacă Doina a ieșit din afacerea cu schimburi valutare, judecătorul Ion-Tudoran a continuat să vegheze la buna organizare a societății. Ba chiar a îndreptat activitatea acestei firme către o zonă ilegală a derulării de jocuri de noroc. Chiar și la nivelul anului 1993 era nevoie de un aviz al Ministerul Finanțelor – Comisia de Coordonare, Avizare și Atestare a Jocurilor de Noroc pentru ca o firmă să se autorizeze să deruleze activități de jocuri cu câștiguri. Judecătorul Corneliu Bogdan Ion-Tudoran a luat însă decizia de a aviza firma Aldor SRL să facă bani din ceea ce am numi acum păcănele fără a mai cere avizul Finanțelor.
La data de 11 noiembrie 1993 el și-a pus din nou semnătura pe actele firmei Aldor SRL, autorizând derularea de „jocuri cu câștiguri generate de elemente aleatorii”. Astfel că, pe bună dreptate, dacă până acum era cunoscut ca fiind părintele amaneturilor din România (pe care le-a aprobat tot în 1993 în baza Decretului-Lege 2561 din 1936 al Regelui Carol al II-a), Ion-Tudoran poate fi considerat ca fiind și “tatăl” păcănelelor. Ceea ce întărește afirmațiile și declarațiile unor prieteni de familie ce au spus multe lucruri despre partidele de jocuri de noroc, mai ales de table, pe care judecătorul Ion-Tudoran le practica pe mii de euro.