Cine zice ca atunci cand ceva pare echitabil la inceput, totul decurge pana la final pastrand standardele? Cine nu a avut de-a face cu politicieni care , desi fac parte dintr-un for care are in subordine societatile nationale publice din Romania (SRR si TVR)- si ar trebui sa fie garant al adevarului, profesionalismului si onoarei- for care se face ca nu vede nimic, asta in pofida evidentelor.
Comisia de cultura a Camerei Deputatilor parea saptamana aceasta sa vrea sa dea startul unui dialog egal cu partile implicate in viata interna a Radiodifuziunii sub dictatura lui Ovidiu Miculescu, dupa ce a acordat dreptul la cuvant exclusiv sindicatului-unealta miculesciana in sedinta din 15 martie, in s-a votat pentru initiativa legislativa propusa de senatorul Georgica Severin la Legea 41.
Si desi prezenta liderilor Sindicatului Profesionistilor din Media si Cultura Romana si a acelora din Sindicatul Unit al Salariatilor din Radio Romania ar fi trebuit sa fie una reparatorie, stabilind o paritate dupa ce au fost exceptati de la cuvant, dl Stirbu, presedintele comisiei, a considerat ca echitabil inseamna sa le aprobe reprezentantilor CA si sindicalistilor Sindicatului majoritar aservit, sa se prezinte si sa aiba „dreptul la replica”- tot ei – ceea ce il pozitioneaza din start pe domnul deputat de o parte a baricadei, intr-un mod cel putin discutabil. Cu atat mai muilt cu cat in calitate de fost preot, sfintia sa ar fi trebuit sa fie mult mai atent la lucrurile astea: cinste, morala, adevar, trufie! Sau poate acum, cand nu mai poarta sutana, Dumnezeu nu il mai vede cum procedeaza, si se simte absolvit de vina si de pacate.
Cert e ca spalarea pe maini „pilatopontica”e doar o formula care mimeaza lipsa de vinovatie, in fapt ea fiind o injosire morala si mai nedemna, asa ca parasirea salii de catre dl Stirbu si predarea conducerii sedintei domnului Madalin Voicu, cu greu poate fi calificata fara a folosi cuvinte care sa deranjeze. Este de notorietate legatura stransa dintre Ovidiu Miculescu si Madalin Voicu, pe acesta din urma legandu-l de Radiodifuziune nu doar o dragoste „curata”, dar mai ales ceva contracte de pe urma carora beneficiaza si domnia sa de banul public.
Si atunci, cum ramane cu incompatibilitatile, cu interesele financiare si de grup? Si cum a fost posibil ca incercarea unor sindicate de a face cunoscute- proband cu acte, documente si inscrisuri- matrapazlacurile multiple (si indecente!) ale conducerii Miculescu, sa fie escamotata si anulata de reprezentantii CA, chemati sa-si apere privilegiile personale si pe cele ale „tatucului” care ii bucura financiar si nu numai? Uite asa!! Cu sprijinul, ajutorul si aportul ( ca sa nu scape nici o conotatie si sensul sa fie acoperit total!) conducerii acestei comisii de cultura. Domnilor deputati, aveti impresia ca nimic nu se plateste si ca va puteti permite sa bagati sub pres la nesfarsit dovezile zdrobitoare ale celei mai negre administratii din SRR de dupa revolutie? Nu credeti ca dictatura odioasa a lui Miculescu pe care il ocrotiti este un pumn in gura pus presei publice si slujbasilor ei, iar ingaduind asta va veti invineti si dvs mandatele prin ricoseu?
