Brexit – Lecţia grea a politicii resentimentului

0
19280

Istoria consemnează că Există o lege a fizicii care se aplică și în politică: Energia nu poate fi creată sau distrusă. Poate fi doar transformată, dintr-o formă în alta.

Povestea Brexitului este despre conversia energiei… Munca inginerilor politici care au exploatat nemulţumirile unei generații, a fost canalizată într-o singură direcţie, aceea de a părăsi Uniunea Europeană. Cel care a reusit acest lucru, cu mare succes, a fost Nigel Farage, care a transformat un rezervor neexploatat de suspiciune xenofobă, într-o forță politică, prezentând Uniunea Europeană ca fiind „raiul imigranților”.

În zilele de dinaintea referendumului pentru Brexit, Nigel Farage a dezvăluit planul său de „rupere” de Uniunea Europeană, pe fondul indignării produse în radul britanicilor după ce deputatul laburist Jo Cox a fost ucis de un extremist de dreapta. Atunci, a existat un sentiment viu că energia negativă existentă în societate de mai mulți ani, a căpătat, în cele din urmă, o formă. De zeci de ani, sentimentul anti-imigranți a fost lăsat liber să crească, necontrolat și necontestat, fiind, de această dată, cuplat cu resentimentele politice, aflate în creştere, împotriva elitei guvernamentale. A fost un moment de răscruce care a schimbat viitorul Marii Britanii pentru totdeauna, se arăta într-un amplu comentariu al jurnaliştilor de la celebra publicaţie The Guardian.

În această săptămână, în timp ce contemplăm la înfrângerea care se prefigurează, am putea reflecta asupra timpului care s-a scurs de la uciderea deputatului Jo Cox, când s-a creat sentimentul că ar exista o sincopă în justa percepere a viitorului, până la recunoașterea publică a faptului că Marea Britanie se îndreptă, acum, spre întuneric. Însă, din păcate, nu a existat un astfel de moment… Campaniile de susţinere a Brexitului par că s-ar fi împotmolit în ţesătura de neadevaruri pe care s-au bazat.

Mulți imigranţi care trăiesc în Marea Britanie, au raportat public experienţele de abuz rasist, îndurate. În anul 2018, a fost descoperit un complot pentru asasinarea unui alt deputat laburist, Rosie Cooper. Aceste atitudini nu s-au dezvoltat peste noapte, nici măcar pe durata referendumului de ieşire a Marii Britanii din Uniunea Europeană. Durerea şi frustrarea acumulate din cauza austerităţii au apărut relativ recent. Potrivit cercetărilor efectuate de Lucy Hu, de la Universitatea din Pennsylvania au reiesit mai multe „argumente exclusiv economice car s-au dovedit a fi o fațadă pentru atitudinile rasiste private ale multora dintre cei care au votat pentru Brexit”.

imigrația a fost exploatată, pe termen lung, în scopurile cinice ale partidului laburist care a folosit acest sentiment, pentru a-și arăta propria „duritate” împotriva imigranților consideraţi a fi „vicleni”. A fost întotdeauna un mit conform căruia New Labour era fundamental un proiect pro-imigrație, noii veniţi fiind acceptaţi prin prisma viziunii pro-globalizare. Imigranții cu înaltă calificare, care au fost acceptaţi conform unui sistem bazat pe puncte, au fost cei mai doriţi, în schimb, solicitanții de azil, după câteva promisiuni inițiale, au fost repede refuzaţi.

O mare parte din infrastructura „mediului ostil” de control al imigrației, care există astăzi, reprezintă moștenirea lăsată de ultimul guvern laburist. Sistemul pe mai multe niveluri, care sortează imigranții în funcție de valoarea lor pentru Marea Britanie, barierele ridicate în calea cetățeniei și conversia angajatorilor în polițiști de frontieră, toate sunt politici stabilite în anul 2006.

Modul în care politicienii au vorbit despre imigrație sau, mai bine zis, nu au vorbit, a permis păstrarea şi dezvoltarea acestor resentimente, gata să fie transformate într-o adevărată bombă socială.

Anii de dinaintea crizei financiare au consemnat o creștere exponenţială a cererilor de azil în Marea Britanie, din zone de conflict aşa cum sunt Irakul și Afganistanul. Tonul a fost fixat de partidul de guvernământ, dornic să nu pară că este prea blând cu imigranţii și mass-media de dreapta care a alimentat temerile legate de aceştia. Prezența imigranților a devenit o problemă de „îngrijorare legitimă”, ministrul laburist pentru imigraţie Phil Woolas folosind în discursul sau termenul de „populație indigenă”. În momentul în care Gordon Brown, fostul prim-ministru britanic, din partea partidului laburist, încerca să-și salveze guvernarea, a făcut referire la „locuri de muncă britanice pentru muncitorii britanici”.

Toată această energie a trebuit să meargă undeva. În politică, totul este legat: liberalii nu pot face alegeri atunci când la mijloc sunt imigranți iar Marea Britanie a participat la referendumul privind Brexit-ul, afectata fiind de criza financiară și de un deceniu de austeritate, multe dintre comunitățile sale fiind grav afectate de dezindustrializare. Nu au existat răspunsuri rapide la toate aceste lucruri, astfel încât durerea a fost transferată către un dușman imediat şi ușor de eliminat: imigranții fie că sunt din Uniunea Europeană fie din afara acesteia.

Poate că britanicii nu au putut prezice când şi cum se va întâmpla acest lucru, dar au permis ca să se întâmple. Liberalii sunt oripilați de consecințele Brexitului şi îşi dau seama că au fost învinși de un proiect naţional epic, a cărui putere trebuia să fie verificată cu mult timp înainte. Așa trebuie să fie înţeles Brexitul, nu ca un populism irațional de dreapta, nu ca o deraiere politică ci ca un rezultat previzibil al unei campanii politice și de media concertate, care a valorificat eșecul colosal al modelului economic britanic. Acum s-a creat o energie care dă vina pe tot ce nu este „indigen” dar, dacă cineva crede că aceasta va dispărea odată cu închiderea granițelor, se înşală… Pur și simplu, energia îşi va schimba forma, se va transforma.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here