Economia românească se confruntă cu o specializare pe sectoare cu valoare adăugată scăzută, reclamă angajatorii, într-un studiu al Patronatului Investitorilor Autohtoni din România privind dinamica industriei angajatoare din România, în perioada 2016-2017.
Numărul lucrătorilor necalificați din totalul de angajați a crescut în România, reprezentând 15,20% din totalul de angajați, ca urmare a concentrării industriei prelucrătoare, cu precădere, în domeniile industriale cu productivitate scăzută și cerințe reduse de calificare a forței de muncă, dar ritmul de creștere este unul lent.
În octombrie 2017, numărul de contracte individuale de muncă cu normă întreagă a fost de aproximativ 5,2 milioane în România, în creștere cu 5,08% față de anul precedent. Perioada 2016-2017 a adus, astfel, o încetinire a ritmului de creștere a ponderii muncitorilor necalificați în total forță de muncă (de la 15,10% la 15,20%), pe fondul creșterii costurilor salariale și a majorărilor repetate ale salariului minim. În perioada 2015-2016, ponderea lucrătorilor necalificați în total personal a crescut cu aproape un procent, de la 14,12% la 15,10%.
Cea mai ridicată pondere a muncitorilor necalificați în total personal este înregistrată în județele:
Bistrița-Năsăud (28,30%),
Bihor (24,14%),
Maramureș (24,06%),
deoarece o parte semnificativă din populație în aceste județe practică munca cu ziua sau diverse forme de muncă nesalarizată.
„Politicile economice întreprinse de instituțiile statului trebuie să țintească muncitorii calificați. Aceștia reprezintă o parte din cei care pleacă din țară, care își găsesc un loc de muncă în străinătate în funcție de specializarea lor. Trebuie păstrați acești oameni datorită competențelor lor, pentru că una este să faci cablaje auto și alta componente pentru avion sau echipamente hidrotehnice”, a specificat Cristian Pârvan, președintele Patronatului Investitorilor Autohtoni din România (PIAROM).
Județul Argeș este lider național în ceea ce privește munca calificată, 20,20% dintre salariați fiind muncitori calificați și asimilați, în timp ce alți 20,12% fiind operatori la instalații și mașini sau asamblori de mașini și echipamente.
Cea mai mare concentrare de specialiști în diverse domenii de activitate se află în județele :
Cluj (25,87%)
Iași (25,36%)
Municipiul București (25,10%)
datorită centrelor academice de învățământ superior.
„Statul le dă imediat ajutor de șomaj tinerilor care nu au absolvit examenul de bacalaureat, fără să îi oblige să urmeze un curs de ucenicie. Practic, statul le dă bani să stea acasă. Există firme care vor să angajeze ucenici, dar nu găsesc pentru că nu mai vrea nimeni să muncească”, reclamă, însă, Pârvan, sugerând ca soluție pentru această problemă ca autoritățile să reducă la jumătate ajutorul de șomaj oferit tinerilor care nu au absolvit examenul de bacalaureat și să-i oblige să urmeze cursuri de formare.
Una din problemele cu care se confruntă piața muncii este și existența unui grad redus de acoperire a populației active. Din totalul de 5,2 milioane de contracte individuale de muncă cu normă întreagă, 27% din contractele de muncă încheiate la nivel național sunt înregistrate în regiunea București-Ilfov, respectiv 1,4 milioane, și 16,5% sunt înregistrate în 4 județe cu un nivel ridicat de dezvoltare economică, Cluj, Timiș, Brașov și Prahova, respectiv 860.000.
La polul opus se află județele Mehedinți, Giurgiu, Călărași, Ialomița și Covasna, unde au fost înregistrate doar 177.500 de contracte, reprezentând 3,5% din totalul contractelor de muncă.
O altă problemă este reprezentată de specializarea economiei pe sectoare cu valoare adăugată scăzută în România. Astfel, între primele 10 industrii angajatoare, se regăsesc doar 3 industrii cu niveluri relativ ridicate de productivitate în Uniunea Europeană (fabricarea autovehiculelor de transport rutier, fabricarea de mașini, utilaje și echipamente n.c.a. și fabricarea echipamentelor electrice).
Pe de altă parte, între primele 10 sectoare angajatoare din industria prelucrătoare se regăsesc 4 din cele 5 sectoare cu cele mai reduse niveluri ale productivității și ale costului forței de muncă din Uniunea Europeană (fabricarea articolelor de îmbrăcăminte, fabricarea de mobilă, fabricarea articolelor de marochinărie și a încălțămintei și prelucrarea lemnului).
Toate detaliile pe:
