* Deşi autorităţile au promis măsuri de împărţire a poverii, clienţii continuă să plătească ratele la un curs de schimb foarte mare
Ziua de duminică, 15 ianuarie 2017, este una neagră pentru persoanele împrumutate în franci elveţieni (CHF), întrucât se împlinesc doi ani de când această monedă a explodat neaşteptat, după ce Banca Naţională a Elveţiei a ridicat pragul de 1,2 CHF/Euro impus în anul 2011.
Creşterea francului faţă de leu, de la 3,7415 (în 14 ianuarie 2015), la 4,3287 (în 15 ianuarie 2015), în prezent cursul CHF/leu fiind de 4,1900, a condus la majorarea ratelor bancare – mulţi dintre debitori neputând să-şi mai achite datoriile către bănci -, iar unii dintre împrumutaţi au luat măsuri drastice ca să scape de situaţie, ajungând până la sinucidere.
Clienţii îşi plătesc, însă, ratele la un curs şi mai mare, preţul francului fiind mai scump la vânzarea monedei elveţiene prin casele de schimb bancare. Pe 4 ianuarie de pildă, imediat după ce BNR anunţase cotaţiile valutare, faţă de oficialul 4,2210 lei/franc, Bancpost afişa un aproape neverosimil 4,3010 lei/CHF la vânzarea valutei către clienţi.
În acest context, o parte dintre persoanele cu credite în CHF a decis să se întâlnească, duminică, în faţa Băncii Naţionale a României (BNR), în semn de protest, după cum ne-a declarat unul dintre împrumutaţi.
Despre ultimii doi ani, debitorii au postat, pe pagina de Facebook a Grupului clienţilor cu credite în CHF: “Suntem plimbaţi prin instanţe sau la Curtea Constituţională în procese fără sfârşit, primim termene peste termene şi amânări peste amâ¬nări, suntem sabotaţi sau ignoraţi de instituţiii care ar trebui să acţioneze şi să ne protejeze, împovăraţi şi împinşi către gesturi disperate de un sistem bancar profund corupt, dar cu protecţie la cel mai înalt nivel.
Din fericire, am avut capacitatea de a rezistă acestor abuzuri inimaginabile. Am ştiut să ţinem aproape unul de celălalt. Şi aşa va fi şi de acum înainte.
Vă invităm, aşadar, duminică, la o întâlnire în faţa BNR, pentru a mai schimba impresii, a rememora ceea ce a fost bun sau rău în aceşti doi ani, ce mai e de făcut în continuare, dar şi să aprindem o lumânare pentru a-i comemora pe cei plecaţi dintre noi, cei care nu au mai suportat aceste abuzuri”.
Din 2015 şi până în prezent, debitorii au cerut băncilor, în mai multe ocazii, să negocieze, iar autorităţilor – să adopte o lege care să prevadă împărţirea poverii rezultată din creşterea francului elveţian.
Unele bănci au lansat programe de conversie cu discount, la care au aderat o parte din împrumutaţi. Totuşi, clienţii spun că nu a existat niciun fel de negociere constructivă între ei şi bănci, nici măcar atunci când asociaţiile de consumatori şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) au solicitat băncilor să participe la o negociere colectivă.
* Intrebări preliminare CJUE, într-un dosar pe îngheţarea cursului
În ultimii doi ani, procesele dintre bănci şi clienţi aflate pe rolul instanţelor s-au înmulţit.
Mai mult decât atât, câteva dintre acestea au ajuns la Curtea Europeană de Justiţie (CJUE), după ce au fost trimise întrebări preliminare pe subiect, atât de către avocaţii clienţilor, cât şi de către cei ai băncilor.
Două cazuri deschise tot pe îngheţarea de curs în care instanţele naţionale au solicitat opinia Curţii Europene de Justiţie se află pe rolul Judecătoriei Câmpulung (Cauza Gavrilescu vs Volksbank) şi, respectiv, la Curtea de Apel Oradea (Cauza Andriciuc şi altii vs. Banca Românească – un dosar colectiv coordonat de avocatul Gheorghe Piperea).
În ultimul dintre aceste două cazuri, răspunsul domnului Răsvan Horaţiu Radu, reprezentant la Curtea Europeană de Justiţie, transmis la cererea CJUE ca urmare a formulării întrebărilor de către instanţa de la Oradea, arată că “obligaţia de plată într-o monedă străină (aceeaşi în care a fost contractat împrumutul), în contextul atribuirii riscului privind variaţia cursului valutar în sarcina exclusivă a consumatorului, conduce la o situaţie incertă pentru consumator. Mai precis, costurile pe care acesta trebuie să le suporte ar putea creşte, aparent, fără o limită maximă, iar împrumutătorul nu are obligaţia de a furniza în schimb vreun serviciu”.
Totodată, reprezentantul Guvernului nostru la CJUE apreciază că inserarea de clauze privind asumarea întregului risc valutar de către consumator, fără să fie prevăzute mecanisme contractuale în sensul atenuării acestui risc, denotă crearea unui dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor, încă de la încheierea contractului. Răsvan Horaţiu Radu precizează, în răspunsul său: “Faptul că împrejurarea ce reprezintă materializarea riscului se produce de abia la un moment ulterior şi se exprimă prin crearea unui dezechilibru între prestaţii nu înseamnă că dezechilibrul semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor nu există încă de la momentul încheierii contractului. (…) Rezultă din situaţia de fapt reţinută de instanţa de trimitere că banca avea posibilitatea de a face uz de variaţiile de pe piaţa valutară, ceea ce reprezintă un context riscant pentru consumator”.
Deciziile CJUE sunt obligatorii pentru instanţele din România, potrivit specialiştilor din domeniu.
În justiţie există, la ora actuală, o serie de procese ce au ca obiect îngheţarea cursului CHF/leu, o parte importantă dintre acestea fiind câştigată de clienţi, unele chiar în ultimă instanţă.
În Franţa, BNP Paribas are dosar penal, fiind acuzată de practici comerciale înşelătoare în cazul creditelor date în moneda elveţiană.
Şi la noi se află în desfăşurare procese colective pe practici comerciale considerate abuzive, deschise împotriva băncilor care au dat credite în CHF.
Procesul deschis pe această speţă de avocatul Piperea împotriva unui număr de 9 bănci are termen în data de 19 ianuarie.
* Trei legi inca neaplicabile
La doi ani de la explozia francului elveţian, împrumutaţii aşteaptă încă promulgarea Legii conversiei, pe care au solicitat-o încă de la început.
Această lege se află, acum, la Curtea Constituţională a României (CCR), după ce a fost atacată de Guvernul Cioloş, la finalul anului trecut.
Judecătorii CCR au amânat decizia privind Legea conversiei creditelor în CHF la curs istoric pentru data de 18 ianuarie 2017, ne-au confirmat surse de pe lângă CCR.
Adoptată în Camera Deputaţilor la data de 18 octombrie 2016, legea a fost contestată la CCR de Executiv, pe motive sociale.
Guvernul Cioloş a atacat la CCR Legea conversiei pentru clarificări, şi nu pentru că este împotriva ei, a explicat premierul Dacian Cioloş după ce a trimis actul legislativ la Curtea Constituţională.
Dacă legea va fi declarată constituţională, atunci preşedintele Klaus Iohannis urmează să o promulge sau să o retrimită în Parlament, însă nu pe motive de constituţionalitate.
Dacă, însă, CCR va decide că în lege există articole neconstituţionale, atunci Parlamentul va trebui să refacă respectivele articole.
O altă lege care, deşi a fost aprobată, încă nu poate fi aplicată este cea care priveşte insolvenţa persoanelor fizice. Aceasta a fost prorogată de două ori, o dată la finalul lui 2015 şi a doua oară la sfârşitul anului trecut, motivele de amânare a aplicării acestei legi fiind aceleaşi în ambele cazuri – lipsa logisticii şi a fondurilor necesare.
Conform ordonanţei de urgenţă din decembrie 2016, Legea insolvenţei persoanelor fizice ar urma să intrfe în vigoare în data de 1 august 2017.
Un al treilea act legislativ controversat, pe care debitorii l-au aşteptat nerăbdători, este Legea dării în plată, care a fost adoptată şi a şi intrat în vigoare, însă după discuţii îndelungate şi contradictorii.
În acest caz, băncile au ridicat excepţii de neconstituţionalitate la CCR, Curtea Constituţională, admiţând unele dintre excepţii şi res¬pingând altele. CCR a hotărât ca resp¬ectivele cazuri să se deruleze în instanţă, judecătorii urmând să stabilească asupra principiului impreviziunii. De asemenea, printre altele, Curtea a decis că legea se aplică şi contractelor de credit în vigoare la momentul adoptării legii.
Între timp, instanţele judecă o serie de procese deschise de bănci după ce clienţii au notificat instituţiile financiare pentru darea în plată, procedură ce presupune ştergerea întregii datorii odată cu cedarea către bancă a imobilului pus garanţie în contractul de credit.
În decursul anului trecut, atât BNR, cât şi băncile, şi autorităţile naţionale, dar şi instituţiile financiare internaţionale au spus, în mai multe ocazii, că proiectele legislative din domeniul bancar reprezintă un risc sistemic sever. Recent, banca centrală, dar şi unii dintre bancheri, au revenit asupra declaraţiilor, apreciind că acest potenţial risc s-a diminuat semnificativ, după ce Legea dării în plată a trecut pe la CCR, iar cea care prevede conversia a fost atacată la Curtea Constituţională, de către Guvern.
Băncile au revenit şi asupra măsurilor adoptate preventiv, respectiv de majorare a avansurilor la creditele ipotecare, acestea fiind diminuate, la doar câteva luni după ce au fost crescute.
