Proiectul minier de la Roşia Montană a (re)devenit în ultimele zile un subiect fierbinte pe agenda publică, demararea sa părând apropiată, în ciuda faptului că în decursul timpului instituţii precum Academia Română sau Academia de Studii Economice s-au declarat împotrivă.
Săptămâna trecută, preşedintele Traian Băsescu a de­cla­rat la televiziunea naţională că demararea acestui proiect este mai necesară decât oricând, întrucât rezerva de aur de la BNR trebuie dublată în următorii doi ani şi acest proiect creează locuri de mun­că. „Cred că proiectul Roşia Mon­tană trebuie făcut. Acum cinci ani preţul aurului era 600 de dolari uncia, acum este 1.700 de dolari un­cia, cu perspectiva ca până la sfârşi­tul anului să depăşească 2.200-2.500 uncia. (…) Ce ţară stă cu o asemenea avere în pământ fără să găsească soluţii s-o pună în valoare?”, a spus Traian Băsescu.

În zilele următoare spaţiul pu­blic a fost inundat de reacţii, semn că au­rul nu lasă indiferent pe ni­meni, cu atât mai mult cu cât pre­ţul metalului preţios este încă ex­trem de ridicat, în ciuda unei mici scăderi, survenite în­să după o lun­gă succesiune de ma­xime istorice.
Dincolo de reacţiile emoţionale sau politice, implicaţiile economice ale pro­iectului au fost analizate prea pu­ţin. „Săptămâna Financia­ră” nu îşi propune, în cele ce ur­mează, să facă o analiză exhaustivă a proiectului, ci doar să reunească punctele de ve­de­re ale unor experţi care s-au pronun­ţat asupra câştigu­rilor pe care le va a­vea România de pe urma acestui proiect.

România - nivel ridicat de impozitare în minerit
Experţii internaţionali susţin ipoteza că proiectul minier aduce beneficii pe mai multe planuri şi demonstrea­ză, prin argumente va­lidate de experienţa profesională de zeci de ani, faptul că România ar câştiga din mi­na de la Roşia Mon­ta­nă mai mult de­cât ar câştiga multe alte ţări din pro­iecte similare. Pro­fesorul american James Otto are o experienţă de peste 20 de ani în fiscalizarea sectorului mi­nier, în 50 de ţări din întreaga lu­me.

Într-o ex­punere publică din 2010, prof. Otto a prezentat conclu­ziile unei cercetări comparative care a inclus 29 de state, între care şi România, din punctul de vedere al nivelului de fis­calizare în industria minieră. Con­cluzia a fost că sistemul românesc deţine un regim de taxare foar­te ridicat, România si­tuându-se pe locul 25 din 29, în or­dine cres­că­toare, după Rata Efec­ti­vă de Impo­zitare (ETR).
Studiul comparativ detaliat a in­dicat clar că România are un re­gim fiscal foarte ridicat. Aşa cum precizează James Otto, „regimul fiscal statutar aplicabil sectorului mi­nier din România nu este competitiv la nivel internaţional”, aşa-dar nu este atractiv pentru investitori. „Natura regimului fiscal din Ro­mânia, cu cote de impunere fixe, care nu au legătură cu preţurile sau marjele/profiturile, asigură că o cotă publică semnificativă din veni­turile generate de proiect este pro­te­jată pentru guvern, iar interesul public este astfel asigurat şi protejat de riscuri”, arată studiul prof. Otto.
Statul romÅn – nivel-record al participĂrii Într-un proiect minier
Expertul american remarcă „situaţia neobişnuită” în care statul român deţine o participaţie gratuită de 19,3% din proiectul minier de la Roşia Montană. Aşa cum observă prof. James Otto, majoritatea state­lor nu participă ca parteneri la ca­pitalul proiectelor miniere, iar cele care totuşi fac acest lucru au parti­ci­paţii de aproximativ 10%. Dividen­de­le plătite statului pentru această participaţie în proiectul Roşia Mon­tană pot fi considerate ca o formă de „impozit suplimentar pe profit”, impozit colectat de la primul dolar distribuit sub formă de dividende - plăţi preconizate să înceapă a fi efectuate în anul 10.
Rata de impunere efectivă (Ef­fective Tax Rate - ETR) a proiectului a fost calculată luând ca bază mai întâi veniturile şi cheltuielile fixe, apoi majorate cu 3% şi, respectiv, 10%. Intervalul de valori ETR pe par­cursul proiectului, între supo­zi­ţiile de calcul cu venituri şi cheltuieli fixe întâi, apoi majorate, va fi între 44 şi 48%. Dacă se adaugă şi chel­tuielile suplimentare de 280 de milioane de dolari prevăzute pentru infrastructuri publice pe parcursul proiectului (ca o formă de chel­tuială publică suplimentară analogă impozitării proiectului), a­tunci ETR ajustată creşte la 51-55%.

Impactul asupra PIB-ului: 19 miliarde de dolari în 18 ani
Alan Roe, economist britanic cu 40 de ani de experienţă în politici macroeconomice, precum şi în po­litici din sectorul industrial şi fi­nan­ciar, fost economist-şef în ca­drul Băn­cii Mondiale, departamentul pentru Europa şi Asia Centrală, a condus un studiu asupra impac­tu­lui proiectului Roşia Montană, în ca­litate de economist-şef al companiei de consultanţă Oxford Po­licy Mana­ge­ment. Concluziile date publici­tăţii în 2010 arată că, în pri­mii ani de construcţie, se estimează că pro­iec­tul va adăuga între 0,24-0,28% pe an la PIB. În faza de ex­ploa­tare a pro­iectului, această contribuţie directă scade la o medie de aproximativ 0,17% din PIB pe an. În dolari americani, şi având în vede­re PIB-ul total al României de apro­ximativ 202 mi­li­arde de dolari în 2008, creşterea a-nuală a PIB ca u­r­ma­re a proiectului (în raport cu 2008) se încadrează între 0,34 mili­ar­de şi 0,56 miliarde de dolari. Da­că aceste sume sunt cumulate (fără discount) în fazele de construcţie şi exploa­tare, care însu-mează 18 ani, atunci calculul condu­ce la o suplimentare totală directă a PIB (adică valoare adăugată) de pe urma pro­iectului de aproximativ 6 miliarde de dolari.
De asemenea, acest impact asu­pra PIB trebuie să fie ajustat pentru a ţine seama de efectele de multiplicare. Rundele succesive de plăţi către furnizorii direcţi, noile ve­nituri ale localnicilor şi cheltui­rea sumelor de către beneficiarii a­ces­tor runde succesive de plăţi cu alţi furnizori creează, de asemenea, o nouă valoare adăugată, şi impli­cit o creştere suplimentară a PIB. Aceşti multiplicatori ar creşte im­pac­tul anual asupra PIB de la o me­die de 0,17%, cum se precizează mai sus, la un nivel mediu de aproximativ 0,5% pe an şi un vârf anual de 0,84% - echivalentul a 19 miliarde de do­lari pe perioada de 18 ani a proiectului, la un preţ al aurului de 900 de dolari/uncie şi la un curs constant al dolarului din 2008.

Locurile de muncă - factor de multiplicare 4 în minerit
Îmbunătăţirea PIB-ului aştepta­tă în urma proiectului este asociată şi cu creşteri semnificative ale oportunităţilor de ocupare a forţei de mun­că pe durata de viaţă a mi­nei. Mai exact, se aşteaptă ca mi­na să creeze 2.390 de locuri de mun­că în faza de construcţie, peste 2.300 dintre acestea fiind locuri de mun­că pentru români. În faza ope­raţio­nală se estimează că vor fi a­pro­­xi­ma­tiv 887 de persoane care vor lu­cra di­rect, şi doar un număr foar­te mic dintre acestea vor fi stră­ini. Prin ur­mare, se creează locuri de muncă pentru ro­mâni pe o pe­rioadă de 18 ani. Încă o dată, se poa­­te aştepta ca efectele de multi­pli­care să sporească aceste ci­fre. Calculele realizate de OPM pe baza activităţilor economice din Ro­mâ­nia care ar putea să se dezvolte ca urmare a exploatării noii mine suge­rează un multiplicator al ocupării forţei de muncă cuprins între 3 şi 5, în funcţie de faza din ciclul de viaţă al minei avute în vedere. În principala fază operaţională, multiplicato­rul tipic este peste 4, ceea ce presu­pune locuri de muncă suplimentare pe o perioadă extinsă pentru peste 3.600 de români.

Evaluarea proiectului continuă
Proiectul minier este în faza de eva­luare la Ministerul Mediului, iar Laszlo Borbely, ministrul mediului, a declarat tot săptămâna trecută că a cerut RMGC să respecte două con­diţii importante: să reducă procentul de cianură „până la un nivel care să nu mai fie poluant pentru natură, aşa cum se întâmplă şi în Suedia”, şi să dea banii pentru rea­bilitare „în primii ani de exploatare“. Ministrul a precizat că, deşi la nivel european valoarea maximă admisă pentru concentraţia de cianuri disociabile în mediu slab acid este de 10 ppm, a cerut RMGC să prezinte soluţii pentru reducerea concentra­ţiei sub nivelul de 5 ppm propus de companie.

Tiberiu Andrioaiei, preşedintele Patronatului Societăţilor din Construcţii (PSC):
„Implementarea acestui proiect poate aduce un impuls de dezvoltare pentru toate sectoarele economiei. Numai în sectorul construcţiilor, în acest moment, în care proiectul este abia în stadiul avizării, investitorul a realizat lucrări de peste 32 de milioane de dolari care au implicat 134 de companii de construcţii, 12 firme de arhitectură şi 2.300 de muncitori“

Ovidiu Nicolescu, preşedintele Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii (CNIPMMR):
„Este cunoscut efectul multiplicator pe care o asemenea investiţie amplă îl are asupra dezvoltării economice a zonei în care activează, şi avem exemple chiar aici în ţară. Proiectul poate însemna comenzi pentru peste 1.000 de IMM-uri din sectoarele conexe“