Puşculiţa fără fund pe care premierul României Emil Boc o are la dispoziţie sub forma Fondului de rezervă a devenit pentru el un fel de cont bancar din care dă credite nerambursabile pentru cele mai ciudate investiţii, într-o perioadă în care economia geme din lipsă de bani. Şeful Executivului şi-a permis să finanţeze, din cele 184,75 milioane de lei (aproximativ 44 milioane de euro) pe care şi le-a repartizat la începutul anului, construcţii de cămine culturale în sate uitate de lume, săli de sport în comune în care şcolile stau să cadă, un hotel pentru poliţişti, sedii diverse şi multe biserici. Banii sunt utilizaţi cu scopul de a mulţumi clientela politică a PDL-ului care stă cu mâna întinsă la Bucureşti aşteptându-şi răsplata după „realizările” din timpul ultimelor campanii electorale.
Modul în care actualul guvern înţelege să consume banul public este aspru criticat de foştii premieri ai României care nu se feresc să spună că într-o astfel de perioadă s-ar impune gestionarea resurselor ţării cu cât mai multă atenţie. Legea finanţelor publice, ac­tul normativ prin care se stabi­leşte modul de funcţionare al acestui fond, prevede că banii trebuie utilizaţi „pentru susţinerea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute în timpul exerciţiului bugetar”. 
Prim-ministrul Emil Boc are pă­reri destul de stranii legate de ceea ce reprezintă o urgenţă pentru ţară în această perioadă. Aşa se face că din cele 184,75 milioane de lei, cât i-au revenit prin Legea bugetului pe 2010 Fondului de rezervă al gu­ver­nului, acum mai sunt doar câţi­va bănuţi pe fundul sacului, care aşteaptă şi ei să fie aruncaţi pe vreo investiţie „strategică”. Şeful de la Palatul Victoria nu are emoţii prea mari deoarece are posibilitatea să-şi umple din nou puşculiţa for­ţând prevederile legale. Pe par­cursul a­nu­lui, sumele pe care une­le instituţii nu reuşesc să le consu­me pe pro­iectele pentru care le-au fost re­partizate ajung automat în fondul de rezervă şi guvernul dis­pune de ele după bunul plac fără ca cineva să-l poată opri.

Premierul a fost lovit de pocăinţă
Analizând hotărârile de guvern emise pentru a reglementa aloca­rea finanţărilor din resursele aflate la dispoziţia Cabinetului Boc am avut surpriza să constatăm că cele mai mari sume au ajuns fie la ad­mi­nistraţia publică aflată sub conducerea PDL-ului, fie la biserici, fie la poliţie. În şedinţa de guvern din 31 martie 2010, reprezentanţii pute­rii au decis susţinerea construcţiei şi finalizarea Catedralei Episcopale din Caransebeş. La vremea respectivă, purtătorul de cuvânt al Cabi­ne­tului Boc, Ioana Muntean, a de­cla­rat că Executivul a alocat suma de 2,15 milioane lei „pentru fina­lizarea acestui edificiu important”. Era doar începutul unei avalanşe financiare direcţionate către cultele din ţara noastră, care în prime­le luni ale acestui an au beneficiat de sume importante pentru completarea fondurilor proprii. Statul şi-a justificat pocăinţa care l-a pălit brusc prin aceea că „Biserica este un pilon al solidarităţii naţionale, iar acţiunea socială a Bisericii trebuie să sporească în România”.

Cine împarte, parte-şi face
Hotărârea de Guvern nr. 417 e­misă pe 28 aprilie reliefează cel mai clar modul în care actualul gu­vern înţelege să utilizeze banul pu­blic. Potrivit notei de fundamen­ta­re a acestui act normativ, pentru Exe­­cutiv finalizarea unor obiective săteşti gen cămine culturale sau săli de sport reprezintă priorităţi in­vestiţionale prin care se poate reali­za relansarea economiei naţionale. Dintr-o singură mişcare din pix, Cabinetul Boc a alocat 39,2 milioa­ne de lei pentru 335 de proiecte de investiţii şi 29 milioane de lei pentru cheltuielile curente ale 815 pri­mării şi consilii judeţene. Majorita­tea dintre ele se află sub culorile portocalii afişate de şefii democrat- liberali. Generozitatea guvernului s-a îndreptat, printre altele, către Consiliul Judeţean Sibiu care a pri­mit 500.000 de lei „pentru finan­ţa­rea acţiunilor culturale, sportive, sociale şi umanitare”, către primă­ria Valu lui Traian din judeţul Cons­tanţa, care a fost premiată cu 300.000 de lei, dar şi către drumu­rile judeţene din Cluj pe care ad­mi­nistraţia zonei din care provine ac­tualul premier al României va pu­tea să le repare având la dispoziţie un fond de trei milioane de lei.
În hotărârea de guvern amin­tită s-a strecurat şi un cadou special pentru localitatea natală a lui Boc. Satului Răchiţelele din comuna Mărgău i-a fost virată, conform ane­xei nr. 5 a HG 417, suma de 800.000 de lei. Banii vor fi utilizaţi pentru reabilitarea dispensarului  medical şi pentru repararea căminului cultural. În legătură cu această inves­tiţie „strategică”, Ministerul Admi­nis­traţiei şi Internelor a ţinut să precizeze că Guvernul este cel care a hotărât destinaţia banilor, institu­ţia condusă de Vasile Blaga nea­vând alt rol decât acela de a distribui finanţările către zonele indicate „de sus”.

Un hotel pentru salarii tăiate
O lună mai târziu după ce Boc a dat bani pentru satul natal a fost emisă HG 428 prin care bugetul Ministerului Administraţiei şi In­ter­nelor a fost suplimentat din Fon­dul de rezervă al guvernului. În nota de fundamentare a acestui act normativ se arată printre altele că: „pentru îmbunătăţirea spaţiilor de primire a publicului, rezolvarea de­ficitului de spaţii de lucru, precum şi a condiţiilor în care îşi des­fă­­şoară activitatea personalul In­-spec­­toratului de Poliţie Judeţean Cluj, la nivelul acestei unităţi sunt în curs de execuţie două proiecte de investiţii, astfel: «extindere şi mo­dernizare imobil COLINA» (Com­­plex de pregătire şi cazare, Sec­ţia 4 Po­liţie din municipiul Cluj- Na­po­ca, în valoare actualizată de 8.548.830 lei şi «extindere şi moder­ni­zare imobil str. Albac nr. 15» (Sec­ţia 3 Poliţie, Serviciul Rutier şi Ser­viciul de Ordine Publică) din muni­cipiul Cluj-Napoca, în valoare actua­lizată de 5.915.000 lei”. Decizia Exe­cu­tivului de a le construi poliţişti­lor clujeni un hotel şi sedii cât mai fă­ţoase a venit cu puţin înainte ca preşedintele Traian Băsescu să a­nun­ţe că ţara nu mai are bani pentru plata bugetarilor şi prin urma­re se va trece la tăieri de 25% din sa­larii şi de 15% din pensii.
În cele cinci luni scurse de la in-trarea în vigoare a Legii Bugetului pe 2010 au fost emise nu mai puţin de zece hotărâri de guvern prin care Cabinetul Boc a împărţit cu ge­nerozitate din Fondul aflat la dis­po­ziţia sa. Bisericile, căminele culturale, sălile de sport, sediile de po­liţie şi evenimentele sociale au reu­şit să consume peste 150 de milioa­ne de lei. În acest fel, Emil Boc ara­tă cum înţelege să facă economie şi ce reprezintă pentru el finalizarea unor obiective de importanţă na­ţio­­nală care, potrivit legii, trebuie sus­­ţinute financiar din Fondul a­flat la dispoziţia premierului.

Ce spun foştii premieri: dezmăţ pe banul public
Fondul de rezervă nu este o invenţie a actualului cabinet. Petre Roman, primul şef de guvern pe care l-a avut România după 1989, ne-a declarat că o astfel de „puşculiţă bugetară” a existat şi pe vremea regimului Ceauşescu. „Din punctul meu de vedere, Fondul de rezervă al guvernului n-ar mai trebui să funcţioneze deoarece nu există un control strict al modului în care se consumă banii, premierul fiind cel care stabileşte cine are parte de finanţare şi cine nu. Eu l-am folosit pentru situaţii de sinistru. Premierul trebuie să dea socoteală pentru cum consumă banii din fondul de rezervă pe care îl are la dispoziţie, iar atunci când decide să contribuie la construcţia de cămine culturale sau săli de sport, să prindă aceste investiţii în buget. Fondul de rezervă are cu totul alt caracter şi nu urmăreşte mulţumirea unor clienţi politici”, ne-a explicat Roman.
Un punct de vedere similar îl are şi Nicolae Văcăroiu. Actualul preşedinte al Curţii de Conturi a dorit să sublinieze că „Fondul de rezervă este utilizat în situaţii excepţionale, urgente, apărute în cursul exerciţiului bugetar, care necesită o finanţare suplimentară pentru eliminarea unor disfuncţionalităţi financiare nepre­văzute, ivite în finalizarea unor obiective de importanţă naţională. Orice sumă din Fondul de rezervă bugetară se aprobă numai prin Hotărâre de Guvern, susţinută de o solidă fundamentare care să conţină argumen­tele de necesitate şi oportunitate, precum şi urgenţa intervenţiei guvernamentale”.
Radu Vasile a făcut o comparaţie între ceea ce se întâmplă acum din punct de vedere macroeconomic şi cum era când el a condus Guvernul României: „Era o scădere drastică pe toate palierele, inflaţia atinsese cote alarmante. Din aceste motive am solicitat ca fondul de rezervă pe care îl aveam la dispoziţie să fie mai mic şi l-am folosit doar pentru situaţii de urgenţă. Nu se pot face cu ajutorul resurselor din acest fond săli de sport, cămine culturale sau mai ştiu eu ce”.
Nici Victor Ciorbea nu-şi aminteşte ca în perioada în care era şef la Palatul Victoria fondul de rezervă să se risipească atât de uşor: „După cum arată şi denumirea, un astfel de fond trebuie utilizat pentru situaţii de urgenţă, pentru ajutoare de acest gen. Pe vremea mea, suma din fondul de rezervă era foarte mică şi nu puteam arunca aşa cu banii în stânga şi dreapta. Am folosit sumele respective pentru inundaţii, alunecări de teren”.

Reglementări legale
Fondul de rezervă al Guvernului este reglementat prin Legea 500/2002 care, la articolul 30, prevede următoarele:
„(1) În bugetul de stat se includ Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului şi Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului.
(2) Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului se repartizează unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe baza de hotărâri ale Guvernului, pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exerciţiului bugetar.
(3) Alocarea de sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, pentru bugetele locale, se face prin majorarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau a transferurilor de la bugetul de stat către bugetele locale pentru investiţii finanţate parţial din împrumuturi externe, după caz.“