În ciuda faptului, că riscul neplăţii creditelor către bănci s-a redus în 2007 pe baza performanţelor superioare ale companiilor în 2006 faţă de anul 2005, îndatorarea bancară a populaţiei a crescut într-un ritm mult mai accentuat comparativ cu economisirea bancară. Numărul debitorilor cu credite de mare valoare (peste 20.000 RON) a crescut cu 58 la sută în septembrie 2007 faţă de sfârşitul anului 2006. O explicaţie ar putea fi diminuarea apetitului instituţiilor de asigurare în a mai acoperi creditele de consum nerambursate, astfel că băncile au început să suporte o parte mai mare din pierderi. În acest context, majorarea numărului persoanelor restanţiere (depăşind 330.000 în martie 2007) contribuie la creşterea sumelor restante faţă de bănci.

La finalul anului 2008, sumele restante au înregistrat o valoare cu aprox. 50% mai mare în comparaţie cu începutul anului 2007., pe fondul creşterii puternice (84%) a restanţelor creditelor în euro din acea perioadă. În acelaşi timp, restanţele populaţiei la creditele în dolari au fost singurele care au înregistrat o scădere faţă de luna septembrie 2007, cu 34,3%, până la 1,1 milioane lei. Totodata, datoriile neachitate la creditele în alte monede, printre care şi cele în franci elveţieni, au crescut semnificativ în ultimul an, de aproape 18 ori, până la 6 milioane lei, ca urmare a declansării crizei economice şi în România începând cu luna octombrie a anului 2008.

În anul 2009 numărul restanţierilor înregistraţi la Biroul de Credit a crescut, în medie, cu 10% de la o lună la alta, în condiţiile în care cei mai mult datornici sunt raportaţi pentru credite de consum, pe locul doi fiind posesorii de carduri de credit. Reprezentantul Biroului de Credit a precizat la acea vreme, că restanţele la împrumuturile bancare creşteau şi înainte de declanşarea crizei, dar într-un ritm normal, corelat cu avansul activităţii de creditare.

În cursul anului 2010, totalul sumelor restante s-a aflat pe un trend ascendent, dar creşterea a fost puţin încetinită datorită factorilor de ofertă – standardele şi termenii creditării practicate de bănci s-au menţinut în anul 2010 la un nivel ridicat de restrictivitate.

Sectorul bancar românesc s-a confruntat în anul 2011 cu un mediu economic dificil (accentuat în ultima parte a perioadei de tensiunile legate de criza internaţional a datoriilor suverane), înrutirea indicatorilor de risc de credit conducând în unele cazuri, la utilizarea capitalului social pentru acoperirea pierderilor.

În anul 2012, restanţele la credite tind să devină problema financiară numărul unu a românilor, iar această problemă se adânceşte de la o lună la alta . Restanţele la credite au urcat semnificativ în ultimii ani, la nivelul întregii ţări, restanţele la credite înregistrând o creştere de aproape 11 ori în iulie 2012, faţă de octombrie 2008. Cele mai multe întârzieri la plata ratelor se înregistrau în cazul împrumuturilor in lei. Pentru cele în euro, restanţele au ajuns la echivalentul a 3,008 miliarde de lei, mai mari cu aproape 40% fata de în urmă cu un an. Din cauza deprecierii leului în raport cu francul, restanţele la creditele în această valută au urcat cu peste 65%, până la echivalentul de 1,5 miliarde de lei. Daca la începutul lui 2008, atunci când au fost contractate cele mai multe credite în franci elveţieni, valuta era cotată la 2,19 lei, în 2012 putea fi cumpărată cu 3,63 lei/unitate, adică cu 66% mai scump, prevestind într-un fel declanşarea crizei francului elveţian.

În anul 2013, 1 din 5 români înregistra restanţe la plata creditelor, comparativ cu anul anterior, valoarea restanţelor crescând cu aproximativ două miliarde de lei, în contextul în care 715.000 de români au avut întârzieri la plata ratelor, conform Bancii Nationale a Romaniei. Atât în 2012, cât şi în 2013, creditele neperformante au crescut masiv din cauza firmelor, deoarece s-a extins fenomenul insolvenţei.

Anul 2014 debutează cu o mică creştere a sumelor restante, în comparaţie cu ultima lună a anului precedent. Totalul sumelor restante nu înregistrează fluctuaţii anormale în acest an, creşterea şi descreşterea acestora alternând de la o lună la alta.

Luna ianuarie a anului 2015 esta momentul în care s-a declanşat criza francului elveţian. Cursul BNR pentru francul elveţian a crescut cu nu mai puţin 15,7%, la 4,3287 lei/franc, nivel record, şi a trecut de 5 lei în piaţa interbancară. Cel mai mult au avut de suferit cei circa 200.000 de clienţi cu împrumuturi în franci elveţieni, în contextul în care în iulie 2007 un franc costa 1,89 lei, iar la începutul anului 2015 valora 4,33 lei.

Anul 2016 s-a dovedit a fi un an cu fluctuaţii moderate a sumelor restante, în a doua jumătate a anului fiind înregistrate mici scăderi ale acestui indicator.

Restanţele la creditele acordate de bănci au crescut în 2017, până în a treia lună a acestui an, dar, cu toate acestea, rămân sub nivelul înregistrat cu un an în urmă. De asemenea, la creditele acordate persoanelor fizice, restanţele sunt în scădere, atât de la o lună la alta, cât şi comparativ cu valoarea din urmă cu un an.

În urma analizei totalului sumelor restante pe perioada 2007-noiembrie 2017, cea mai mică valoare a indicatorului a fost înregistrată în luna ianuarie, a primului an din perioada analizată(1.731 mil. lei). Cea mai mare valoare a sumelor restante, în valoare de 33.416 mil. lei, a fost înregistrată în luna iunie a anului 2014.

Încă din primul an al perioadei analizate, sumele restante au înregistrat creşteri de la o lună la alta. În următorul an, mai exact în septembrie 2008, a debutat criza globală, ale cărei consecinţe s-au resimţit imediat şi în ţara noastră. De atunci, în primii ani economia României şi puterea de cumpărare a populaţiei au stagnat, după care în 2013-2015 şi-au revenit, dar şomajul şi restanţele la credite au crescut în mod continuu.

Cele mai sigure datorii sunt cele garantate, unde intră creditul ipotecar şi cel de tip leasing, la polul opus aflându-se debitele cu garanţii materiale mici şi care nu presupun o analiză amămunţită a creditorului. De asemenea, cele mai riscante credite sunt cele cu buletinul sau cele de consum, din cauza faptului că nu există garanţii materiale, iar riscul de nerambursare a datoriei este destul de mare.

Bibliografie

1. bnr.ro
2. Prezentare-Sistemul bancar din România – pilon de bază al sistemului financiar Univ. Dr. Nicolae Dănilă, 2011

 http://www.bnr.ro/Sistemul-bancar-din-Romania—pilon-de-baza-al-sistemului-financiar-7333.aspx

3. BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI, Direcţia Stabilitate Financiară-Evoluţia riscurilor populaţiei din perspectiva stabilităţii financiare file:///C:/Users/Ioana/Downloads/Risc_pop_stab.pdf
4. BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI, Direcţia Stabilitate Financiară-Analiză asupra vulnerabilităţilor sectorului real.Scenarii de stress-testing şi cuantificarea riscului de nerambursare

http://sar.org.ro/wp-content/uploads/2012/12/Vulnerab_sect_real.pdf

5. http://www.ziare.com/bani/credit/criza-francilor-elvetieni-nicio-banca-nu-a-avertizat-clientii-asupra-riscului-la-creditele-in-valuta-1347699
6. https://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/209491/bnr-restantele-la-creditele-bancare-in-crestere-desi-la-persoane-fizice-sumele-au-scazut.html
7. http://www.bankingnews.ro/restante-banci-bnr.html
8. http://www.mediafax.ro/economic/analiza-privind-creditele-in-franci-elvetieni-nicio-banca-nu-a-avertizat-clientii-asupra-riscului-la-creditele-in-valuta-13816739