Se pregătește privatizarea lacurilor, râurilor și a Mării Negre?!

Un număr de 48 de deputați PNL, printre care se află și Bogdan Bola, PNL Constanța, fost director al Administrației Bazinale a Apelor Dobrogea Litoral, au depus la Consiliul Economic și Social în data de 25.06.2021, un proiect de lege organică intitulat „Legea acvaculturii”,  solicitând aplicarea procedurii de urgență pentru dezbaterea și adoptarea acestui act normativ.

Ne-a atras atenția în mod deosebit numele deputatului Bogdan Bola dat fiind faptul că acesta, în anul 2020, printr-o serie de comunicate publice își exprima revolta cu privire la decizia civilă nr.2483/12.06.2020, prin care ÎCCJ a recunoscut vocația Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA) de a fi titularul dreptului de administrare a lacurilor naturale din Dobrogea.

În anul 2020, când deținea funcția de director general al ABADL, Bola întreba retoric „Cum este posibil ca o firmă privată, cu un singur angajat în 2017 şi 0 angajaţi în 2018, să dea în judecată Statul Român pentru a-l obliga să îşi schimbe administratorul propriilor sale bunuri şi să şi câştige? ”. Bogdan Bola ridica la acel moment și problema administrării lacurilor din Dobrogea, peste 11.000 de hectare, de către ANPA susținând, în mod just, că  această instituție „nu are cum să facă acest lucru cu cei 26 de angajaţi pe care-i are (de 20 de ori mai puţini ca cei ai ABADL) şi lansează ipoteza că ANPA ar putea concesiona/închiria aceste bunuri către diferiţi privaţi interesaţi de afaceri în domeniu”.

Miza: toate lacurile din România și Marea Neagră

În anul 2021, prin proiectul de Lege privind acvacultura, același Bogdan Bola conferă ANPA dreptul de administrare nu doar asupra lacurilor naturale din Dobrogea, ci și asupra apelor marine de sub jurisdicția națională a României, precum și asupra tuturor corpurilor de apă din România, chiar dacă acestea reprezintă conform art.4 din Legea 107/1996, monopol strategic de interes național.

Miza acestei legi, astfel cum în mod corect remarca Bogdan Bola în anul 2020, o constituie terenurile acoperite de apă (cuveta lacurilor și cuveta Mării Negre) precum și suprafețele de uscat rezultate în urma lucrărilor de îndiguire, prin diminuarea luciului de apă, proiectul de lege creând cadrul „legal”, dar neconstituțional, ca domeniul public al statului să își piardă caracterul de bun inalienabil și să intre în patrimoniul privat al unor operatori economici, cum este cel la care făcea referire Bola în anul 2020.

Studiu de caz: lacul Siutghiol din Constanța

Pentru a înțelege gravitatea situației, prezentăm cu titlu de exemplu situația lacului Siutghiol, în Constanța fiind de notorietatea acțiunea în revendicare declanșată de ABADL și Ministerului Finanțelor Publice pentru readucerea în domeniul public al statului a suprafeței de circa 29 de hectare câștigate din lacul Siutghiol prin îndiguirile edificate pe raza teritorial administrativă a orașului Năvodari. Însușindu-și acest proiect de lege privind acvacultura, fostul director al ABADL Constanța lipsește de obiect nu doar antereferit, ci lipsește de utilitate însăși existența Administrației Naționale Apele Române și implicit, a structurile sale teritoriale, al căror principal scop este administrarea corpurilor de apă ce aparţin domeniului public al statului „cu lungimi mai mari de 5 km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafaţa de 10 km2, malurile şi cuvetele lacurilor, precum şi apele subterane, apele maritime interioare, faleza şi plaja mării, cu bogăţiile lor naturale şi potenţialul valorificabil, marea teritorială şi fundul apelor maritime”. art.3 alin.(1) din Legea 107/1996

Experții consultați de noi spun că scopul ilegitim  al proiectului de act normativ – introducerea în circuitul civil al cuvetelor lacurilor și a cuvetei mării, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietății publice, conform art.136 din Constituție, rezultă din chiar expunerea de motive, relevante fiind argumentele iterate la p.38 din proiect, potrivit cărora: „Soluția legislativă adoptată ține cont de următoarele elemente punctuale din legislația în vigoare:

  1. 136 alin. (3) din Constituția României în temeiul căruia terenurile pe care sunt amplasate activele care definesc o amenajare piscicola nu sunt asimilate proprietății publice a statului, ci celei private a statului;
  • nota noastră:136 alin.(3) nu dispune în sensul arătat de inițiatorii legii, ci contrariul, pentru conformitate cităm dispozițiile antereferite ”Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”).
  1. 3. alin (5) din Legea nr. 107 din 25 septembrie 1996 a apelor, cu modificările si completerile ulterioare, conform căruia pepinierele și crescătoriile piscicole nu aparțin domeniul public al statului;
  • nota noastră: simpla definire de către inițiatorii legii privind acvacultura, ne referim la art.2 lit c) din proiect, a amenajărilor piscicole ca ”fiind ansamblul dintre un teren sau o zona marina sau de apa dulce si activele piscicole amplasate pe acesta” nu este de natură a atrage aplicabilitatea excepției reglementată de art. 3 alin.(5) din Legea nr.107/1996, în sensul că o atare definiție nu poate schimba regimul juridic, stabilit prin art.136 din Constituție, al bunurilor enumerate la art.3 alin.(1) din Legea nr.107/1996. Pentru acuratețe, cităm dispozițiile art.3 din Legea 107/1996:

(1)Aparţin domeniului public al statului apele de suprafaţă cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafaţa de 10 km2, malurile şi cuvetele lacurilor, precum şi apele subterane, apele maritime interioare, faleza şi plaja mării, cu bogăţiile lor naturale şi potenţialul valorificabil, marea teritorială şi fundul apelor maritime. (…) (5)Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) pepinierele şi crescătoriile piscicole”.

Patru concluzii

Concluzionând, proiectul de act normativ legiferează prejudicierea intereselor funciar patrimoniale ale statului român, prin derogări de la dispozițiile art.136 alin.(3) din Legea Fundamentală, norme care, în domeniul apelor, sunt transpuse în art.1 alin. (2) din Legea apelor nr. 107/1996, potrivit cărora: „Apele fac parte din domeniul public al statului.“ și în art. 3 alin. (1) din aceeași lege, potrivit cărora: „Aparțin domeniului public al statului apele de suprafață cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km și cu bazine hidrografice ce depășesc suprafața de 10 kmp, malurile și cuvetele lacurilor(…).“

Concluzia expusă este confirmată următoarele dispoziții cuprinse în proiectul de lege privind acvacultura: art. 2 lit.c) art.4 alin.(2) lit.a-c) și r), art.7-9, art.14 alin.(7), art.38 alin.(2) și art.53 alin.(7).

Din analiza coroborată a normelor precizate se desprind următoarele concluzii:

  1. Bunurile ce fac obiectul exclusiv al domeniului public al statului, prin declarația Constituției și a Legii nr.107/1996, respectiv cuveta mării și zona costieră, bazinele hidrografice, inclusiv cele care potrivit art.3 și 4 din Legea nr.107/1996 constituie monopol strategic de interes național, precum și zona de siguranța a lacurilor (malurile), pot fi desemnate prin hotărâre de guvern, adoptată la propunerea Agenției Naționale pentru Pescuit si Acvacultură, drept zonă de acvacultură. (art.7, 8 și 9 din proiect).
  2. Odată desemnate drept zonă de acvacultură, bunurile ce fac obiectul exclusiv al domeniului public al statului în trec în domeniul privat al statului” (art.14 alin.7) și pot face obiectul unor contracte de vânzare sau concesiune directă.
  3. Prin ordin al Ministrului Agriculturii si Dezvoltarii, bunurile ce fac obiectul exclusiv al domeniului public al statului pot face obiectul schimbării categoriei de folosință  (art.53 alin.7) din teren cu destinație specială (acoperit de apă) în teren categoria curți construcții, spre exemplu.
  4. Inițiatorii proiectul de lege, pentru a fi siguri că operatorii economici din domeniul acvaculturii vor beneficia nestânjeniți de bunurile ce fac obiectul exclusiv al domeniului public al statului, inclusiv de posibilitatea de a schimba categoria de folosință a acestora, stabilesc prin art.73, teza finală, că „La data intrării in vigoare a prezentei legi se abroga …. și alte prevederi contrare prevăzute in legi speciale”.
  • Pentru conformitate analizei, redăm cuprinsul dispozițiilor legale la care ne-am referit în precedent:
  • 2 lit.c) amenajare piscicolă/fermă piscicolă – unitatea de baza a acvaculturii, reprezentată de o capacitate de producție formată din ansamblul dintre un teren sau o zona marină sau de apă dulce și activele piscicole amplasate pe acesta/aceasta”.
  • 4 alin (2) ”În domeniul acvaculturii Agentia Natională pentru Pescuit si Acvacultura are urmatoarele atributii: a.exercită, în numele statului, prerogativele dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului privat al statului, pe care se află amplasate amenajările piscicole si cele aferente acestora; b. privatizează societatile comerciale cu profil piscicol si amenajarile piscicole pe care le are în portofoliu/patrimoniu; c. administrează terenurile pe care se află amplasate amenajarile piscicole precum si terenurile aferente acestora, in conformitate cu prevederile prezentei legi”;
  • 7 ”Alocarea/stabilirea zonelor de acvacultură, identificarea amplasamentelor existente sau potențiale …, indiferent de detinatorul dreptului de administrare sau utilizare a corpului de apa, terenului sau amenajării piscicole”; art. 8 ”Zona de acvacultura consta intr-un sistem hidrologic propice acvaculturii si care cuprinde partial sau in intregime un bazin hidrografic de la izvoare si până la vărsare, un corp de apa, o zonă costiera, pe mal ori pe mare, desemnată pentru practicarea acvaculturii”. art. 9 ”Desemnarea zonelor de acvacultură marină și în lacurile de acumulare se face la propunerea Agenției Naționale pentru Pescuit si Acvacultură, prin hotărare de guvern”.
  • 14 alin.(7) ”Terenurile din domeniul public al statului pe care se afia amplasate amenajarile piscicole si terenurile aferente acestora, trec in domeniul privat al statului la data intrarii in vigoare a prezentei legi”;
  • 38 alin.(2) ”… zonele de acvacultură din Marea Neagră vor fi inregistrate in Registrul Operatorilor si Unitătilor de Acvacultură”;
  • 53 alin.(7) Schimbarea parțială sau totală …. a categoriei de folosință a terenului, se va face in temeiul prevederilor legale și in baza unor studii de evaluare a impactului de mediu și va fi aprobată prin ordin al Ministrului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, doar daca utilizarea terenului pentru acvacultura nu mai este posibilă si serviciile de mediu aduse de existența fermei piscicole sunt nesemnificative sau compensate prin alte masuri ce ofera servicii de mediu similare”.

Ce spune Bogdan Bola

Printr-o postare pe pagina sa de Facebook, la momentul depunerii legii, deputatul Bogdan Bola spunea că este o inițiativă vitală.

„Legea pe care noi o propunem dorește să readucă în echilibru cele 3 elemente primordiale: habitatele acvatice, resursele acvatice și pescarii. De aceea, credem că această Lege a Pescuitului este vitală atât pentru biodiversitatea acvatică, cât și pentru pescari, fie ei recreativi, sportivi sau comerciali, este vitală pentru bunăstarea habitatelor, dar și a oamenilor. Toate lacunele legislative, supralegiferarea printr-un hățiș de ordine de ministru, uneori chiar contradictorii, hotărâri și decizii, degringolada instabilităţii şi predictibilităţii legislative, precum şi slăbiciunea instituţiilor ne-au adus în acest punct terminus, în care ori facem ceva ori pierdem definitiv această resursă şi acest sector economic.

În ultimele luni am făcut un tur de forță, discutând cu organe de control ale statului, diferite asociații de pescari din toată țara, cercetători în domeniul piscicol și protecția mediului, pescarii tradiționali din Deltă și cu oameni care vor să schimbe ceva în bine în pescuitul românesc. Legea Pescuitului pe care o propunem astăzi este un punct de plecare sănătos pentru viitorul pescăriei românești, un punct de reîntoarcere la natură și oameni, la echilibru şi decenţă ȋn exploatare, fiind rezultatul dezbaterilor şi consultărilor cu specialiştii şi stakeholderii din acest domeniu. De efectele ei, se vor bucura urmașii noștri și cu toate că suntem conștienți că schimbarea și reforma vor fi percepute cu scepticism la început, trebuie să realizăm că a venit momentul să ne schimbăm și să realizăm că resursa acvatică nu este infinită, iar grija față de aceasta ne ajută în primul rând pe noi.”, a declarat acesta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here