Reporter Sfin: Despre gazele naturale s-a scris o adevărată epopee în ultima vreme. Politicienii dau vina pe criza venită din Rusia, dar situația nu stă chiar așa cum o prezintă cei de la Guvernare.
Cu siguranță punctul de plecare o constituie criza actuală din acest domeniu care are valențe nu numai în România, ci și în alte țări din Europa – nimeni nu contestă acest lucru.
Dar vizavi de magnitudine – aici cred că lucrurile stau diferit.
Specialist: Corect.
Conform datelor din 2021, România – care întâmplător sau nu, este și al doilea producător de gaze al UE, îşi alimentează industria cu gaze mai scumpe decât Austria, Ungaria sau chiar Bulgaria (vecinii noștrii), ţări lipsite de resurse proprii de gaze, după cum arată datele de la Eurostat.
De la începutul anului 2021, preţul s-a majorat cu peste 50%.
Motivele citate: “Creşterea cererii asociată cu redresarea economiilor postpandemie a dus preţul gazelor naturale la un nivel record.”
Gazul livrat industriei din România a fost chiar mai scump decât cel consumat de companiile din Olanda – cel mai mare productor de gaze naturale la nivel European.
Reporter Sfin: Dar despre ce vorbim aici? Noi nu ne putem compara cu economia Olandei nici măcar într-un tabel din Excel, pentru că am cădea din el – cel mai probabil…
În schimb consumăm gaze naturale la un preț mai mare decât o fac cei din Olanda…
Culmea…gazului românesc…
Specialist: Pe principiul consumatorii suferă, Putin profită…
Un motiv important pentru scumpirea galopantă a gazului este enorma cerere din Asia, unde nu doar economia Chinei s-a relansat după primul an al pandemiei.
Între timp navele cu gaz lichefiat (LNG) din SUA se îndreaptă mai degrabă către Shanghai sau Osaka, fiindcă acolo preţul este mai bun decât în Europa.
Această evoluţie este bineînţeles pe placul gigantului energetic rusesc Gazprom şi aliaţilor politici de la Kremlin.
Nicio altă ţară nu profită mai mult de preţurile în creştere decât Rusia lui Vladimir Putin.
Politicianul ecologist german Oliver Krischer crede că Rusia este factorul central pentru această scumpire a gazului.
Rusia a exportat în anul 2021 cu 20 la sută mai puţin gaz în Germania.
În opinia sa, “penuria este artificială”, fiindcă exporturile de gaz rusesc tocmai au crescut enorm în Turcia sau China, de exemplu.
“Cel puţin jumătate din preţul crescut la gaz trece în contul Gazprom şi al lui Vladimir Putin. Acesta este şi un acompaniament tactic pentru forţarea dării în exploatare a gazoductului Nord Stream 2”, a explicat Krischer.
Reporter Sfin: Dar acesta nu este singurul motiv – cel puțin pentru România…
Ce ingredient se mai adaugă la „ghiveciul” nostru?
Specialist: Țara noastră este legată de un singur furnizor extern de gaze – Gazprom, în timp ce vecinii de la sud, din Bulgaria, beneficiază şi de importuri de gaze din Azerbaidjan.
Primul lucru pe care îl inveți în business, este să nu faci greșeala de a avea un singur furnizor/client, deoarece cu această schemă riști să îți pierzi controlul și independența asupra business-ului, având o posibilitate foarte mare de a da faliment.
Reporter Sfin: Ca atare, se pare că politicienii noștri nu știu nici măcar principiul de bază a unui business – în schimb vor să conducă o țară…
Specialist: Revenind la întrebarea dvs., ingredientul „surpriză” de la noi din țară îl constituie intermediarul intermediarului Gazprom care importă „doar” 70% din gazele naturale din România, după cum se poate observa și în tabelul de mai jos:
*milioane lei
**ponderi conform ANRE
Reporter Sfin: De ce ați spus „intermediarul intermediarului” Gazprom?
Specialist:
IMEX OIL LTD NICOSIA SUCURSALA BUCURESTI (Sucursala)
În baza de date a Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), Imex Oil Limited este înregistrată în Cipru acum 26 ani, iar la numărul de telefon aferent filialei din România şi la aceeaşi adresă mai sunt înregistrate și alte două companii, Conef Energy şi Conef Gaz, ambele afiliate grupului Alro.
Conef Energy este de altfel unul dintre intermediarii agreaţi de colosul Gazprom pentru piaţa locală.
Conef Gaz este o companie specializată în furnizarea de gaze naturale, al cărei acţionar majoritar este Conef Energy, firmă în spatele căreia se află mogulul rus Vitali Matchitski, care controlează numeroase afaceri cu aluminiu, inclusiv Alro Slatina.
Conef Energy şi WIEE, entitate controlată de ruşii de la Gazprom, sunt intermediari agreaţi de Gazprom prin care gazul rusesc ajunge la consumatorii din România. Ambele companii au contracte pe termen lung cu Gazprom pentru achiziţia de gaze naturale cu valabilitate până în 2030.
Mai departe, cumpărătorii români iau gazele de la aceste două companii în contextul în care România nu a reuşit până în acest moment să ajungă la o înţelegere directă cu gigantul rus.
Mai mult, datele publice arată că toate cele trei firme, Imex Oil, Conef Energy şi Conef Gaz, au acelaşi administrator, şi anume pe Lisagor Vitalie, după cum se poate observa și pe profilul său de pe rețeaua profesională Linkedin.
Într-un raport din 2010 al Fondului Proprietatea, Imex Oil Limited figura la rândul său printre companiile afiliate ale Alro, dar anul trecut numele firmei nu mai apare în rapoartele oficiale.
Iar Alro nu a oferit detalii suplimentare.
Astfel, în timp ce Alro, condus de omul de afaceri ruso-israelian Vitaly Machitski, reduce producţia pe fondul exploziei preţului la energie, firmele care împart acelaşi sediu şi acelaşi telefon, afiliate producătorului de aluminiu şi interpuse în relaţia cu Gazprom, aduc în România 70% din gazul rusesc.
Imex Oil Limited nu este însă un nume nou pe piaţa locală a gazului, dar compania a fost reactivată anul trecut.
Practic, în anul în care preţul gazului pur şi simplu a explodat, România a ajuns să importe cele mai mari cantităţi de la un intermediar al unui intermediar Gazprom, situaţia unică la nivel european.
Și am să explic de ce astfel de situații nu sunt „sănătoase” și nu ar trebui să existe nici măcar la nivel de business/companie, în niciun caz la nivelul administrativ al unei țări:
- NU poate/trebuie să existe un singur furnizor al unui serviciu/bun cu o pondere atât de mare, deoarece acest lucru reprezintă un risc sistemic
Dacă avem doar un singur furnizor, în cazul unui faliment al acestuia / a imposibilității de a-și onora obligațiile, putem ajunge la situații critice care ne obligă ori la costuri adiționale importante vizavi de contractarea unui alt furnizor, într-o perioadă scurtă de timp (într-un caz de urgență) sau chiar la întreruperea aprovizionării acelui serviciu/bun în lipsa unor alte variante, ceea ce poate conduce la erodarea întregului lanț trofic din punct de vedere economic, alterând și alte ramuri ale unor industrii conexe.
Și nu în ultimul rând, imposibilitatea de a controla partea de pricing – în lipsa unei alternative, furnizorul poate crește prețurile în mod deliberat, făcând uz de poziția sa.
- NU pot fi admiși ca furnizori/intermediari în furnizarea unor bunuri/servicii de larg consum pentru populație, companii cu istoric & acționariat incert, rezultate neperformante, experiență inexistentă
Istoria unei companii – cu precădere informațiile asupra strategiei folosite, rezultate sale, structura și componența acționariatului, sunt extrem de importante în procesul de selecție și ar trebui să constituie niște puncte solide de filtrare în eventualitatea existenței unui proces de selecție în acest sens.
- NU ar trebui acceptate companii străine ca intermediari în relații de negociere cu furnizori externi precum Gazprom
În țările civilizate, de astfel de negocieri se ocupă companiile de stat care joacă un rol central în negocierile purtate cu Gazprom.
Reporter Sfin: Deci exact ce trebuia să NU, avem noi în tabel…
Specialist: Da, compania de pe locul I ca și pondere – Imex Oil Limited, un intermediar de-al unui intermediar al Gazprom, Imex Oil Limited, are o cotă de 70% din cantităţile aduse în septembrie anul trecut.
Asta în timp ce sucursala companiei a fost înregistrată la Registrul Comerțului în anul 2020, exact anul scumpirilor aduse de criza gazelor naturale.
Având 0 angajați, Cifra de Afaceri 0, exact ce spuneam mai sus la punctul 2, vizavi de istoric, rezultate, dar și acționariat incert.
Reporter Sfin: Practic un control cu acționariat necunoscut asupra securității energetice a României. Și apoi ne mai mirăm că noi cumpărăm cel mai scump gaz din România…
Dar noi nici nu știm cine importă acest gaz…
Specialist: Iar pe locurile 2-5, avem alte firme înregistrate în Elveţia sau Ungaria, cu acţionariat incert sau rezultate mai mult decât modeste, care conform punctelor 2-3, nu ar fi trebuit să fie acceptate în această ecuație datorită motivelor expuse mai sus.
Dar în lipsa acestor variabile, cetățenii români se aleg cu cel mai scump gaz din Europa – datorat unui monopol a unor companii cu acționariat incert, rezultate inexistente, experiență zero, dar care ne conduc „buzunarele” și „leii” noștri.
