Articolul de faţă nu este tocmai o analiză macroeconomică serioasă, din lipsă de informaţii complete, însă am convingerea că chiar şi aşa, “pe scurtătură”, cititorul atent şi cu discernământ va înţelege gravitatea situaţiei.
În cei 10 ani de când România este membră UE au intrat în ţară, net, 27 mld. euro. O sumă colosală, după orice standard. O sumă din care s-ar fi putut construi, la un standard de cost mediu de 5 mil euro/km aşa cum stabilea guvernul Boc, fix 5400 de km de autostradă. Adică am fi realizat nu doar absolut tot ce promitea Dan Șova…ci de două ori mai mult. Și tot ne-ar mai fi rămas mărunţiş pentru încă vreo 1000 de km de drumuri expres, adică genul de şosea cum este acum între Ploieşti şi Comarnic.
Nu avem nimic din toate acestea, dar hai să nu ne batem iarăşi capul de ce. Mai bine să luăm lucrurile din altă perspectivă.
Din 2007 până în prezent, fondurile astea europene de 27 mld. euro reprezintă, ca medie anuală, aproape 2% din PIB-ul României – care, cumulat, mi-a dat mie că este vreo 1,4 trilioane euro. Cine are chef poate să facă calculele, eu am folosit datele FMI privind PIB, în dolari, şi cursul mediu dolar/euro pentru fiecare an. Deci, România a primit în fiecare an cam 2% din PIB de la UE. Un pic mai puţin mi-a dat mie, 1,9%, dar am zis să rotunjesc.
Știţi cât a fost creşterea economică anuală medie înregistrată în ultimul deceniu? Vă zic eu, direct de la Eurostat: 2,5%. Deci, în 2007-2016, PIB-ul României a crescut anual cu 2,5%, în condiţiile în care ţara a primit simultan de la UE 2% din PIB an de an. Acum, la aşa potrivire de cifre, simplificând lucrurile, putem analiza două ipoteze:
fie creşterea economică s-a datorat decisiv subvenţiilor europene şi, prin urmare, în Fonduri europene, crestere economica, absenţa acestora am fi fost fiii ploii;
fie fondurile europene au avut impact zero asupra creşterii economice.
Eu zic că a doua variantă este corectă. Pe ce mă bazez? Bine… în absenţa unor studii mai serioase care să arate inutilitatea monstruoasă a fondurilor europene (logic, nimeni nu finanţează aşa ceva…), mă bazez pe câteva observaţii de bun simţ.
În primul rând, creşterea asta economică de 2,5% este o creştere mizerabilă, la jumătate faţă de media înregistrată ţările emergente. Putem presupune că este o creştere oarecum inerţială, care provine din resorturile brumei de capitalism autentic existent în România. Am fi avut-o oricum, şi fără fonduri europene.
In al doilea rând, ştiţi cât a fost creşterea economică anuală medie de până la momentul aderării la UE? Adică în perioada 1990-2006?. A fost 1,2%. Deci, în perioada de după Revoluţie, care include anii de colaps ai economiei planificate central, haosul şi populismul post-revoluţionar, lipsa reformelor etc. PIB a crescut cu 1,2% anual. Atenţie, perioada 1990-2006 cuprinde două momente de criză (imediat după ’89 şi 1997-1999)! Spre comparaţie, perioada 2007-2016 cuprinde două boom-uri şi o singură criză (2009-2010), deci mi se pare că cifra de 2,5% creştere economică înregistrată în acest interval este mai degrabă superioară trendului istoric pe termen lung, strict din motive ce ţin de alegerea perioadei. Ce vreau să spun, în fond, este că diferenţa dintre prima şi a doua perioadă, sub aspectul creşterii PIB, nu este cine-ştie ce. Dacă România a avut creştere de 1,2% într-o perioadă foarte tulbure a istoriei, creşterea de 2,5% de după 2007 pare de bun-simţ. Adică inerţială, cum ziceam.
În al treilea rând, după 2007 România a atras investiţii străine egale cu cele atrase până la momentul aderării la UE. Adică vreo 30 mld. euro – coincidenţă! – exact câte subvenţii europene am primit de la UE. Nu este logic să presupunem că creşterea investiţiilor străine, care şi-au sporit considerabil ritmul, şi-a pus amprenta asupra ritmului de creştere economică, pe care l-au săltat de la 1,2% la 2,5%? Ba da, este foarte logic. Să mai menţionăm că la capitolul investiţii străine nu am inclus banii transferaţi în ţară de “căpşunari”, care depăşesc investiţiile directe.
În al patrulea rând, dacă banii europeni ar fi avut vreun impact, acest impact ar fi trebuit observat undeva. Unde propuneţi să ne uităm ca să-l descoperim? La numărul şomerilor? Doar banii europeni poartă o pronunţată amprentă… “socială”. Cu regret vă informez că România are în prezent cam acelaşi număr de şomeri pe care îi avea şi în 2007, adică vreo 600 000 de persoane. În condiţiile în care din ţară au emigrat 2,5-3 milioane de oameni, nu vi se pare că efectul fondurilor europene este sublim dar lipseşte cu desăvârşire?
Deci unde vreau să bat? Păi vreau să spun că subvenţiile europene au avut efect zero asupra creşterii economice pe termen lung. Singurul lor scop a fost să umfle bugetul de stat, de unde s-au împărţit mai departe pomeni electorale. Bine, partea leului şi-au luat-o mai întâi baronii fondurilor europene, nobilimea de câteva zeci de mii de oameni cu mapa care umblă prin ţară şi “fac proiecte”, proiecte a căror viabilitate economică nu a fost niciodată măsurată. Și-au mai tras de aici nişte bani “băieţii deştepti”, prin ajutoare de stat şi achiziţii publice, dar nu o să vă mai reţin cu detalii fiindcă sunt convins că ştiţi deja magnitudinea astronomică a hoţiei şi a risipei. Pe scurt, fondurile europene nu au făcut decât să întreţină o breaslă birocratică servilă, să întârzie şi să împiedice reformele structurale (aţi mai auzit de vreo privatizare? sau de reforma sistemului de pensii?), acţionând ca o povară pe umerii României – deci frânând, nu accelerând, creşterea economică.
