La finele lunii septembrie, Comisia Europeană a demarat procedurile de infringement împotriva României pe motiv că nu a modificat legile energiei şi gazelor naturale conform directivelor comunitare. Guvernanţii au promis că în două luni vor rezolva problema, dar nu au întreprins nimic. În schimb, vor să scape de responsa­bilitate şi să paseze Parlamentului sarcina de a scăpa de sancţiune.

Ministerul Economiei, acţionarul majoritar al Oltchim Râmnicu-Vâlcea, va organiza pe 21 noiembrie o licitaţie pentru desemnarea unei bănci de investiţii „de reputaţie internaţională” care să pregătească procesul de privatizare a combinatului chimic, care urmează să fie efectuat până în aprilie-mai 2012, potrivit unui anunţ făcut la finalul săptămânii trecute. Doi dintre principalii creditori ai Oltchim, BCR şi Banca Transilvania, sunt pe cale să accepte conversia în acţiuni a datoriilor pe care societatea le are faţă de ei.

Risipa din companiile de stat a continuat şi pe timp de criză. Deşi FMI a pus sub monitorizare aproximativ 154 de firme cu capital de stat, Guvernul nu a luat nicio măsură în ceea ce priveşte restructurarea cheltuielilor şi reducerea pierderilor. Fapt confirmat chiar şi de şeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks, săptămâna trecută. De asemenea, Banca Mondială a prezentat un studiu din care reiese că fiecare angajat din companiile de stat a adus pierderi anuale de 7.000 de lei la nivel local şi 22.000 de lei la nivel central.

Obiectivul pentru adoptarea euro în 2015 nu e credibil - susţin analiştii intervievaţi de SFin - şi, în condiţiile în care va exista risc valutar şi după acel an, BNR îşi permite să limiteze împrumuturile în monedă străină.

Principiul plafonării salariilor bugetarilor şi a pensiilor pentru că nu sunt bani la buget se aplică şi în cazul despăgubirii cetăţenilor ale căror bunuri au fost naţionalizate, dar nu mai mult de jumătatea anului viitor, când Curtea Europeană a Drepturilor Omului va lua măsuri dure împotriva României, dacă reforma restituirii proprietăţilor nu va fi definitivată.

Majorarea TVA a fost declarată de actualii guvernanţi drept o măsură nedorită, dar necesară. În timp ce preşedintele Traian Băsescu o consideră o eroare politică, premierul Emil Boc susţine inevitabilitatea acestei măsuri ca urmare a refuzului Curţii Constituţionale de a-i accepta celelalte măsuri alternative. Un lucru este însă sigur: majorarea TVA, chiar dacă a condus la o consolidare a execuţiei bugetare pe termen scurt, a refuzat şansa ieşirii României din criză încă din 2010 şi va afecta perspectivele de creştere economică pe termen lung.

 Prăbuşirea concernului bancar franco-belgian Dexia ar trebui să fie o lecţie pentru toţi partizanii creării „Statelor Unite ale Europei”. Aceştia susţin că singura soluţie de ieşire din actuala criză a datoriilor suverane este întărirea coordonării politice şi economice la nivelul Uniunii Europene, inclusiv prin crearea unui Minister de Finanţe şi a unei Trezorerii comune. Însă exemplul Dexia arată că, dimpotrivă, tocmai centralizarea şi etatizarea, atât la nivel monetar, prin crearea euro şi a Băncii Centrale Europene (BCE), cât şi la nivelul sistemului bancar, reprezintă rădăcina bolilor economi ce de care suferă Bătrânul Continent.

 Tinerii români preferă tot mai mult să studieze în străinătate. Până acum costurile mult prea mari au oprit majoritatea studenţilor să a pli ce la universităţi din Europa, însă există instituţii de învăţământ prestigioase care nu percep taxe pentru studenţii din ţări membre UE. Cea mai spectaculoasă o fer tă vine din Dane mar ca, unde şcolarizarea este gratuită, studiile fiind finan ţate de guvern, care suportă un cost de aproximativ 10.000 de euro pentru fiecare an de studii universitare, pe toată durata studii lor. Această po li tică se aplică tutu ror cetăţenilor UE, care trebuie să treacă prin ace laşi sistem de admitere ca şi studen ţii danezi

Despre investiţiile publice circulă vorba că au un efect benefic pe orizontală asupra economiei. Cazul Naţional Arena este un contraexemplu perfect al acestei teorii. În loc să ducă la dezvoltarea micilor afaceri din zonă, noua mândrie a sportului naţional aduce restaurantelor, barurilor şi magazinelor din zona adiacentă interdicţia de a comercia­liza băuturi alcoolice pentru circa o jumătate de zi, la fiecare meci. În aceste condiţii, două sau trei astfel de meciuri pe săptămână ar însemna o adevărată tragedie pentru agenţii economici ...

Oamenii de afaceri se uită cu îngrijorare spre Europa, de unde vin semnale tot mai ameninţătoare care prevestesc un tsunami economic. Bătrânul Continent riscă să fie măturat de problemele financiare şi sociale care ies cu violenţă la suprafaţă. Aflată chiar la ieşirea din spaţiul comunitar, România este şi ea pe marginea prăpastiei, în condiţiile în care este legată ombilical de Uniunea Europeană. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât în ţară asistăm la o criză politică fără precedent, existând pericolul ca deciziile care se iau să afecteze şi mai mult economia României.

Reprezentanţii Guvernului speră încă, aşa cum reiese din interviul realizat săptămâna trecută de SFin cu ministrul finanţelor, Gheorghe Ialomiţianu, că PIB-ul va creşte cu minimum 3,5-4% anul viitor. Numai aşa vor putea reuşi să majoreze salariile şi pensiile, măsuri atât de necesare în an electoral. Din păcate însă, veştile sunt proaste, Fondul Monetar Internaţional (FMI) ţintuind prognoza de creştere economică la 3,5% pentru 2012, aceasta fiind oricum o prognoză extrem de optimistă. În condiţiile unei creşteri economice mult sub cea prognozată de 3,5%, susţin analiştii şi oamenii de afaceri, guvernanţii ar trebui să renunţe la austeritate şi să stimuleze monetar sau fiscal economia.

Reducerea CAS de la 44,5 la 41% anunţată de Guvern pentru acest an nu va fi aplicată nici în 2012, potrivit ministrului finanţelor publice, Gheorghe Ialomiţianu. Deşi recunoaşte că nivelul costurilor cu forţa de muncă este ridicat în România, ministrul spune că priorităţile Executivului pentru anul viitor sunt majorarea salariilor şi indexarea pensiilor.

România îndeplineşte un singur criteriu de convergenţă nominală din cele patru considerate importante pentru adoptarea monedei unice europene. În acelaşi timp, economia Cehiei se încadrează în limitele a trei repere din lista de la Maastricht, iar Polonia şi Bulgaria - în două. Cele patru criterii de convergenţă importante pe care statele aspirante trebuie să le îndeplinească cu minimum doi ani înainte de adoptarea euro sunt: un deficit bugetar care să se situeze sub 3% din PIB, o datorie pu­blică totală mai mică de 60% din PIB, o rată a inflaţiei care să nu de­pă­şească cu mai mult de 1,5% inflaţia medie a celor mai performante trei state din UE, o rată a dobânzii la ti­tlurile pe zece ani care să nu depă­şească cu mai mult de 2% dobânda medie a celor mai performante trei state.

Potrivit „tradiţiei” ultimilor ani, între Kiev şi Moscova a reizbucnit vechiul conflict în problema gazelor naturale. Un conflict deschis, dar bine ascuns în spatele declaraţiilor oficiale menite să creeze falsa impresie că, de fapt, nu se întâmplă nimic. Să însemne asta că Europa va dârdâi din nou la iarnă, aşa cum s-a întâmplat în 2009? Greu de spus. Spre deosebire de 2009, Gazprom trebuie să înfrunte nu numai pretenţiile Kievului, dar şi nemulţumirile a numeroşi dintre partenerii săi europeni, printre care E.ON, Enel sau Gaz de France (GdF), care vor o reducere a preţurilor la gazele ruseşti. Iar întreprinderile elene DEPA şi italiană Edison au obţinut deja o micşorare tarifară, încurajându-i astfel pe ceilalţi să rămână inflexibili în revendicările lor. Va ceda Gazprom în faţa unei asemenea „ofensive”?

Gu­vernatorul BNR, Mu­gur Isărescu, susţinea recent că nu banii în exces pro­voacă inflaţia, ci proble­me­le de pe partea ofertei, motiv pentru care „trebuie să umblăm cu şu­ru­belniţa la România reală pentru că nu mai răspunde la comenzi­le mo­ne­tare”. Din declaraţia oficia­lu­lui băn­cii centrale s-ar putea în­ţe­lege că in­fla­ţia din România - una dintre cele mai mari din UE - are le­gă­tură cu lip­sa ofertei, mai precis oferta in­ter­nă de bunuri şi servicii. Cu alte cu­vinte, circuitul ar fi urm­ă­torul: pre­­ţu­rile cresc fiindcă nu avem ofer­tă internă de mărfuri - n-avem ofertă pentru că n-avem in­ves­­tiţii - când in­vestiţiile au intrat în­tr-un târziu nu s-au în­drep­tat spre zo­nele defi­ci­tare. Şi n-are sens să ne mi­răm acum de ce nu se caută lu­crători calificaţi, ci doar vân­zători şi muncitori necalificaţi, în condi­ţiile în care n-a fost în­cu­rajată construc­ţia unei oţelării noi, a unei alte fa­brici de automobile ori a unui com­binat zootehnic integrat.

Ordonanţa de Urgenţă privind măsurile de protecţie socială pe perioada sezonului rece aduce economii la bugetul de stat de circa 55 de milioane de lei, dar transferă greul subvenţiei sistemului centralizat în spatele autorităţilor locale, care oricum nu şi-au onorat în niciun an plata integrală a sumelor promise. Cu toate că numărul beneficiarilor de ajutoare creşte de la 200.000 la 320.000, pierderile centralelor termice în cogenerare vor trebui suportate de restul de aproape 3 milioane de consumatori cu venituri de peste 786 de lei lunar

Rezultatele pozitive înregistrate anul trecut de „campionii” economiei pot lăsa impresia unui an 2010 bun. Ceea ce a majorat însă afacerile ce­lor mai importante companii ro­mâ­neşti a fost ieşirea din recesiune a economiilor din ţările dezvoltate, care a majorat cererea pentru ex­por­turile româneşti şi, într-o anumi­tă măsură, creşterea preţului petro­lu­lui pe plan mondial, în contextul revenirii economice.

Încrederea în consum a început să se deprecieze din nou la începutul semestrului doi, după ce consemnase un oarecare reviriment la sfârşitul celui dintåi. Elementele care contribuie la reinstaurarea pesimismului sunt neîncrederea în situaţia generală a economiei şi temerile privind şomajul. Ambii factori au legătură cu înrăutăţirea mediului de afaceri ca urmare a măsurilor neinspirate luate de cabinetul Boc şi e firesc să inducă lipsă de încredere.

Dificultăţile economice din ultimii ani şi-au pus amprenta asupra evoluţiei unora dintre cele mai importante companii din România, cinci concerne acumulând în patru ani pierderi totale de 7.578.727.856 de lei (aproximativ două miliarde de euro). Potrivit calculelor SFin, cea mai grea lovitură financiară au suferit-o combinatele patronate de miliardarul indian Lakshmi Mittal, urmate de Rompetrol Rafinare şi UPC România SRL. Bilanţurile depuse de companiile din Româ­nia ara­tă care sunt „rezultatele” celor patru ani în care economia mondială s-a luptat cu recesiu­nea.