Pentru că nu a găsit nicio soluţie de compensare, în cazul renunţării la subvenţionarea agentului termic, Emil Boc promite încă un an cu bani de la buget, pe care însă nu-i are. Guvernul va trebui să găsească, în perioada imediat următoare, în cazul în care îşi va onora promisiunile, cel puţin un miliard de euro pentru subvenţii şi încă un miliard de euro pentru asigurarea stocurilor de combustibili pentru perioada de iarnă. La rectificarea bugetară de săptămâna trecută, cele două miliarde de euro nu se regăsesc nicăieri, ceea ce duce la concluzia că banii amintiţi se transformă încă de acum în arierate.

Pentru unele dintre statele membre UE din Europa Centrală şi de Est care au implementat sisteme de pensii private obligatorii, schimbarea regulilor de calcul al deficitelor şi nivelurilor de îndatorare ar însemna „economii” bugetare de peste 1% din PIB.

Într-o ţară în care 95% din turism este unul de masă, încercarea de repoziţionare către segmentele de nişă nu va duce decât la o explozie a nefiscalizării acestui domeniu. România va continua să practice turismul de masă chiar dacă politica statului este una de canalizare a investiţiilor către alte zone. Agenţii economici care activează în acest sector au tot mai puţine motive să-şi ţină afacerile la vedere şi implicit să declare câştigurile realizate. Pierderile înregistrate de economia autohtonă din cauza lipsei unor politici coerente în turism sunt enorme, doar hotelurile şi restaurantele raportând anul trecut la Registrul Comerţului un minus de 985.271.704 lei.

„Evaluarea noastră arată că toate criteriile au fost îndeplinite, cu excepţia arieratelor, ţintă care a fost ratată şi până acum”, a de­clarat săptămâna trecută, la sfâr­şitul vizitei în România, Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI. El a a­dăugat că va putea cere o nouă derogare pentru România în privinţa arieratelor doar dacă se vor vedea eforturi "serioase" pentru rezolvarea acestei probleme. De altfel, ca o precondiţie ca revi­zuirea acordului să fie aprobată de board-ul FMl, Guvernul trebuie să plătească 1,9-2 miliarde de lei din arierate.

Peste trei sferturi din studenţii români între 19 şi 21 de ani sunt de părere că persoanele active de peste 65 de ani ar trebui să lase locul tinerilor pe piaţa muncii, reiese din datele unui sondaj efectuat de Fondul ONU Pentru Populaţie. Pe de altă parte, diminuarea veniturilor şi a puterii de cumpărare, cauzată de efectele crizei economice şi de măsurile de austeritate ale autorităţilor, i-ar putea obliga pe tot mai mulţi seniori să muncească şi după ieşirea la pensie. Iar situaţia grea de pe piaţa muncii, care forţează companiile să reducă drastic costurile cu personalul, inclusiv cu educarea şi formarea acestuia, i-ar putea determina pe angajatori să prefere experienţa deja dobândită şi consolidată a celor mai în vârstă.

Retragerea subvenţiilor la apă caldă şi căldură va duce la o dublare sau chiar triplare a facturilor la întreţi­nere. Românii racordaţi la sistemul centrali­zat de încălzire vor trebui să suporte doar pentru agentul termic costuri cuprinse între 789 lei (în Man­galia) şi 363 lei (în Constan­ţa). Calculele SFin au avut la bază un consum estimativ de 1,8 gcal, într-un apartament cu două camere ocupat de o familie formată din trei persoa­ne. Nici locatarii care s-au debranşat nu vor avea o soartă mai bună, statul intenţionând, prin adoptarea unui act normativ, să-i oblige la plata unei cote-părţi mai mari din încălzirea co­mună a unui imobil. În plus, având centrale termice pe gaz, ei vor trebui să suporte majorările de preţuri ale acestui combustibil. Peste toate se adaugă creşterea TVA de la 19 la 24%, care se va resimţi din plin în facturile la utilităţi ale tuturor românilor.

Viitorul pare a le da dreptate milenariştilor: Apo­ca­lipsa va sosi, cel puţin pentru România, în 2012. Şi asta nu potrivit calendarului ma­yaşilor, ci calendarului de rambursare a datoriei publice a României sau de achitare a drepturilor câş­ti­ga­te de cetăţenii români în justiţie. Guvernul României se laudă cu un nivel scăzut al datoriei publice în PIB comparativ cu alte state eu­ro­­pene. La 31 mai 2010, ultima ra­portare a Ministerului Finanţelor Pu­blice (MFP), aceasta era de 34,94% din PIB. Însă ritmul de creştere este unul extrem de alarmant.

În România, sănătatea este în pragul colapsului nu pentru că nivelul actual al contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate (CASS) datorate de angajatori şi salariaţi ar fi prea redus, ci pentru că statul administrează foarte prost banii colectaţi de la contribuabili, consideră societăţile private de asigurări. Acestea sunt de părere că singura soluţie pentru scoaterea din criză a sectorului sanitar din România este trecerea în administrare privată a sistemului de asigurări de sănătate. În acest fel, furnizorii de servicii medicale ar fi obligaţi să se concureze prin calitatea serviciilor oferite, iar pe de altă parte, li s-ar deconta prompt, integral şi la timp prestaţiile efectuate în folosul asiguraţilor, nu cu luni întregi de întârziere, aşa cum se întâmplă în prezent.

Spania şi Italia, două dintre ţările către care s-au îndreptat cei mai mulţi emigranţi români, au ajuns la o rată a şomajului foarte ridicată, ceea ce va determina o revenire în ţară a unui număr însemnat de „căpşunari”. Unii dintre ei vor căuta soluţii de supravieţuire în statele respective, dar cei mai mulţi se vor vedea obligaţi să se întoarcă în România, unde se vor lovi de o altă realitate. Muncitorii români din Spania şi Italia au de ales între a supravieţui din ajutoarele de şomaj ofe­ri­te de ţările de adopţie, în spe­ranţa că va trece criza economică, şi a se întoarce acasă.

În cele mai multe dintre ţările dezvoltate şi în unele state emergente, pensia de stat, rezultată din parti­ci­parea la sistemul public de asi­gu­­rări sociale, nu este singurul ve­nit al persoanelor retrase din acti­vi­tate. Asta pentru că funcţionează o gamă largă de modalităţi alter­na­­tive de economisire pentru pensie, atât private, cât şi publice. În plus, persoanele în vârstă sunt în­curajate să-şi amâne pensionarea şi să rămână pe piaţa muncii, contribuind la bugetele de asigurări sociale şi după împlinirea vârstei-standard de pensionare, prin majorări ale beneficiilor cuvenite

BNR şi-ar cheltui echivalentul rezervei de aur într-un singur an dacă ar fi obligată să acopere deficitul bugetului de asigurări sociale, care este destinat, în principal, plăţii pensiilor. Guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, susţine că rezervele internaţionale, compuse din rezerva valutară şi rezerva de aur, au reprezentat elementul de credibilitate care i-a permis României să se finanţeze.

Români, vi se pregăteşte ceva! Altfel nu se poate ex­plica avalanşa de de­cla­raţii ale politicienilor, e­co­nomiştilor, de articole în presă prin care se anunţă o scădere mai ac­cen­tuată a PIB, cauzată de inundaţii. Adevărul este că, paradoxal, inun­daţiile au un efect pozitiv asu­pra indicatorului economico-con­ta­­­bil numit Produs Intern Brut. Asta pentru că distrugerea de către viituri a caselor, drumurilor, podu­ri­lor şi digurilor nu se scade din PIB. În schimb, se adaugă la a­cesta va­loa­rea lucrărilor de reconstrucţie. Altfel spus, un dezastru natural fa­ce să arate mai bine statisticile oficiale, chiar dacă afec­tea­ză bunăsta­rea oamenilor.

Români, vi se pregăteşte ceva! Altfel nu se poate explica avalanşa de declaraţii ale politicienilor, economiştilor, de articole în presă prin care se anunţă o scădere economică mai accentuată cauzată de inundaţii. Cu alte cuvinte, nu măsurile antieconomice ale Executivului, nu majorarea multor taxe, printre care şi TVA, vor conduce la o scădere economică de peste 3%, ci inundaţiile. Voinţa lui Dumnezeu este cea care îi va pedepsi pentru cârcoteala cu care înţeleg să primească măsurile Guvernului.

Inundaţiile au venit cam în acelaşi timp cu majorarea TVA şi micşorarea salariilor bugetarilor, iar analiştii au socotit că e un moment prielnic pentru a-şi duce previziunile de scădere a PIB în 2010 până la 3%. Sunt aceiaşi specialişti care estimau în primăvară o creştere economică de 2-3, chiar 4%, după ce în februarie dăduseră ca sigură ieşirea din recesiune a economiei româneşti în ultimul trimestru din 2009. Din păcate, tot în prima par­te a anului, experţii FMI nu mai conteneau cu optimismul. De la previ­ziuni de majorare a PIB cu 0,5-1% în august 2009 avansaseră la 1,3% în ianuarie, deşi nu se punea problema unei redresări semnificative pe pieţele internaţionale.

Marii proprietari din media mondială au creat adevărate imperii por­nind de la mici afaceri. Într-un me-diu competitiv şi în special ca ur­ma­re a creşterii importanţei televiziunii în viaţa de zi cu zi, magnaţii media şi-au croit drum până în vârful pira­midei. Datorită puterii pe care au acumulat-o în formarea de opinii şi influenţarea unor decizii, ei au fost botezaţi, cu respect şi poate puţină tea­mă, „moguli”. Lansat în spaţiul public de la noi de către preşedintele Băsescu cu o evidentă încărcătură negativă, termenul de mogul de presă desemnea­ză în realitate personalităţi de talia lui Rupert Murdoch, Ted Turner sau Silvio Berlusconi, care au creat im­pe­rii prin intuiţie şi determinare, por­nind de jos.

Ultimul studiu Erste care analizează piaţa aurului ajunge la aceeaşi concluzie cu un articol publicat de „Săp­tămâna Financiară” pe 11 fe­bruarie 2008: „Aurul - ultimul bastion în faţa inflaţiei”. Cu alte cu­vin­te, bancherii, care se ocupă, în principal, cu atragerea şi plasarea bani­lor de hârtie, constată că „pe măsu­ră ce încrederea în moneda fiduciară (n.r. - care are o valoare ficti­vă, convenţională) scade, aurul îşi demonstrează stabilitatea, aşa cum a făcut-o de-a lungul secolelor”.

O serie de formulări ambigue din legea de echilibrare bugetară asumată de Guvern lasă loc interpretării că persoanele care vor ieşi la pensie după eventuala intrare în vigoare a acesteia vor avea pensii mai mici nu cu 15, ci cu aproape 28%, comparativ cu sumele pe care le-ar fi încasat în condiţiile legislative actuale. Pe de altă parte, Legea de stabilire a unor măsuri în domeniul pensiilor desfiinţează de facto pensiile de serviciu din apărare, ordine publică, siguranţă naţională, magistratură sau diplomaţie, fără însă să abroge legile prin care a fost consfinţit statutul special al acestor pensii.

„Pensiile nesimţite”, atât de mult mediatizate în ultima perioadă, vor intra, în cel mult trei luni, în recalculare. Din datele furnizate SFin de repre­zentanţii Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale rezultă că, în urma adoptării Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, veniturile a circa 8.300 de persoane vor avea de suferit. Procentul tăierilor poate ajunge şi la 90% din valoarea actuală. Şi foştilor angajaţi din structurile Ministerului Apărării şi Ministerului de Interne li se vor recalcula pensiile, însă după un algoritm diferit, iar procesul va dura de cinci ori mai mult decât în cazul celorlalte pensii speciale.

Se pot corecta economiile europene singure sau au nevoie de ajutorul guvernelor? La o astfel de întrebare răspunsul este evident ideologic: unii, mai la dreapta, vor afirma că pieţele se pot corecta cu de la sine putere, ceilalţi, că fără interven­ţia statului totul e pierdut. În practică însă, majoritatea state­lor europene au apelat la cea de-a doua variantă, rugându-se totodată ca teoria economică clasică să funcţioneze şi ea şi ca sectorul privat să le dea o mână de ajutor. Spre deosebire de pe­rioada precedentă, în ultimele două secole, ponderea şi rolul statului în economie au crescut considerabil. Asta face corectarea auto­mată a sectorului privat să fie insuficientă pentru ieşirea din criză. În secolul XIX, de e­xem­plu, când ponderea veniturilor publice în PIB era de 10%, reaşezarea sectorului privat ducea, cu costurile de rigoa­re, la ieşirea din criză.