Vedetele, locomotive de marketing pentru artă

de Miron Manega in Cultura pe 13 August 2010, 18:18

  • print
  • rss

Două cazuri: pictorul vedetelor şi poetul VIP-urilor. Unul trăieşte în Bucureşti, altul la Milano. Unul câştigă bani din tablouri cu vedete, celălalt a devenit vedetă prin poezie

Foto
Costin Craioveanu şi Nicu Luţan au ceva în comun: unul este pictorul ve­detelor, al doilea este poetul vedetelor. Amândoi au un succes uluitor, pri­mul la vânzare, al doilea la capita­lul de imagine. Primul vinde ta­blouri cu nemiluita, al doilea are pizzeria pe care o conduce plină de clienţi. De aici încolo încep dife­ren­ţele. Costin Craioveanu este, cum spuneam, pictor, Nicu Luţan e poet. Primul lo­cuieşte în România, al doilea s-a mutat cu arme şi bagaje în Italia, la Milano. Primul urmăreşte să câştige cât mai mult, al doilea este total dezinteresat de acest aspect.
Indiferent de motivaţia fiecă­ruia, amândoi dau dovadă de un remarcabil simţ al marke­tingului. Costin Craioveanu a găsit maniera cea mai directă de a-şi vinde lucrările, fără să se ruşineze câtuşi de puţin că face artă comercială sau, mai exact, că şi-a adaptat temele şi stilul la spiritul pieţei. Nicu Luţan a transformat pizzeria din Mi­lano, la care e manager, într-un spa­ţiu de manifestare a poeziei. Dar şi a cântecului şi improvizaţiei scenice, căci românul are veleităţi în toate. Spectacolele sunt asezonate cu gastronomie românească, pentru că Ni­cu Luţan este şi un excelent bucătar.

40 de tablouri våndute la o singură expoziţie
Costin Craioveanu este unul dintre cei mai prolifici pictori din lume, având peste 3.000 de tablouri vân­dute. Face parte dintr-o mare familie de artişti plastici. Bunicul său, Ni­co­lae Craioveanu, era sculptor, unchii, Vasile şi Emil Craioveanu - ceramişti şi pictori, iar tatăl, Leon Craioveanu, era artist metalist şi bijutier. El a fost, în acelaşi timp, iniţiatorul primei fa­brici de icoane pe lemn şi sticlă din România, „Leicon Produc­tion”. În 1980, la vârsta de 5 ani, Costin Cra­ioveanu a început să pic­te­ze alături de tatăl său.
Prima expoziţie a avut-o în 2000, la Sala Amfiteatru de la TNB: nuduri de mari dimensiuni. În anul urmă­tor a avut a doua expoziţie („Cea­suri”), tot la TNB, când a vândut toa­te cele 40 de lucrări expuse. Prin 2002 vânduse peste 1.000 de ta-blouri. Cu banii încasaţi a intrat în a­faceri imobiliare, construind un bloc cu patru etaje în Piaţa Rosetti din Bucureşti, pe care l-a închiriat.

Targetul lui Costin Craioveanu: patroni, directori, turişti
Costin Craioveanu a învăţat de la tatăl său, Leon Craioveanu, nu doar arta de a picta, ci şi arta de a vinde ceea ce pictează. Nu se ruşinează s-o recunoască, ba chiar se laudă cu as­ta. Recunoaşte deschis caracterul mercantil al tablourilor sale, care mai mult decorează decât exprimă. Preţul lucrărilor baleiază între 500 şi 2.000 de euro. Targetul lui sunt pa­tronii, directorii de companii, amba­sa­dorii, turiştii străini care stau în ho­telurile bune şi aşa-numitul pu­blic de Dorobanţi sau publicul de fi­ţe. De altfel, majoritatea lucrărilor sale reprezintă portrete de staruri in­ternaţionale, preferata sa (mai bine zis obsesia sa) fiind Angelina Jo­lie, pe care o reia în zeci de variante. Craio­vea­nu a consacrat la noi pictu­ra gla­mour, cu multe sclipiciuri mai mult sau mai puţin metalice.
Costin Craioveanu se promo­vea­ză doar pe Facebook (nu la televizi­uni) şi nu mai face vernisaje de zece ani. A constatat că sunt îngrozitor de scumpe, că participă la ele 200 de per­soane, din care peste 90% sunt „piş­cotari”, iar la sfârşit vinde maximum două tablouri. Preferă să vân­dă direct de acasă, în expoziţii organizate de alţii în hoteluri sau, mai nou, prin impresarul său. Acesta se numeşte Begg An­drew, este consu­lul Australiei în Ro­mânia şi directorul  tehnic al echipei de cricket a României. Comisionul acestuia este de 25%.

Recital de poezie În balconul Julietei
Anul trecut, la Festivalul de la San Remo, unul dintre premiile speciale acordate a fost oferit unui ro­mân. Numele lui este Nicu Luţan, ma­nagerul unei pizzerii cu numele „Dal Baffo” (La Mustaţă) din Milano. Distincţia pe care şi-a adjudecat-o era un premiu editorial, căci Festivalul de la San Remo are - lucru mai puţin cunoscut - şi secţiune de poezie (San Remo Arte). „Grazia per il Cuore” s-a numit acel premiu special şi i-a fost dăruit pentru o poezie dedicată do­na­torilor de inimi. Nu este singura sa evidenţiere publică. Anul acesta, în februarie, de Sfântul Valentin, pri­măriţa oraşului Milano, Laetizia Mo­ratti, i-a pus la dispoziţie o sală, timp de şase ore, în care Nicu Luţan a pu­tut să ofere poezie tuturor îndr­ăgos­tiţilor, în cadrul evenimentului „La Festa d’innamoratti”. Printre ispră­vi­le memorabile ale lui Nicu Luţan se mai numără apariţia sa într-un show improvizat, la RAI 2, anul trecut, la emisiunea X Factor, care l-a transformat brusc în vedetă. În 2005, la Verona, a recitat poezii de dragoste din balconul Julietei, în faţa unui public numeros adunat în piaţă. Evenimentul a fost o premieră în Italia. În Milano, Nicu Luţan este cunoscut şi iubit de toată lumea. Un alt restaurant decât cel pe care-l conduce, „Nuova Convento”, mult mai mare, proprietatea unui sicilian, îi stă la dispoziţie o zi pe an, în care el poate să invite pe cine vrea, să comande ce şi cât vrea şi să se manifeste artistic cum doreşte.

Cinci saci de caiete cu laude
Toate acestea nu sunt simple ac­cidente fericite. Nicu Luţan este realmente o vedetă. Popularitatea s-a năs­cut dintr-o ciudată combinaţie între două hobby-uri: poezia şi do­rin­ţa de a cunoaşte staruri. Iar poe­zia a devenit calea prin care s-a apro­piat de vedete. Acestea, la rândul lor, au devenit factori de propagare a poeziei lui Nicu Luţan. Şi nu e vorba numai de vedete de cinema sau cân­tăreţi, ci de personalităţi din orice domeniu. „Eu am publicat zece cărţi şi nu mă cunoaşte nimeni, iar tu ai scris zece poezii şi te ştie toată lu­mea” - îi spunea lui Nicu Luţan, în ur­mă cu un an, Anna Maria Man­cini, una dintre cele mai cunoscute poetese din Italia. Într-adevăr, Nicu Luţan a scris o singură carte de poe­zii, „Parole d’amore”, care e cunoscută în toată lumea. Cei care au promovat-o sunt cei care au primit-o cu dedicaţie, în pizzeria „Dal Baffo”. Printre vedetele care i-au trecut pragul se numără Claudia Cardi­na­le, Rita Pavone, Iva Zanicchi, Gianni Morandi, Al Bano, Anna Maria Cini, Vanda Fisher, Ursula Andress, Valery Campbell, Anna Falchi, Cristiano Malgioglio, Stefania Sandrelli, Mil­va, Paola Barale, fotbalistul Kaka, membrii formaţiei Gipsy Kings etc. Toţi, absolut toţi, au primit câte un exemplar din „Parole d’amore” şi toţi, absolut toţi, au scris cuvinte de re­verenţă  adresate lui Nicu Luţan, într-o carte de onoare personală a poetului-manager. Nicu Luţan a a­du­nat, până acum, cinci saci de asemenea caiete completate cu laude.
El e supranumit, în revista mon­denă „Stop” din Milano, „poe­tul VIP-urilor”. Partea cea mai bizară e că Ni­cu Luţan nu doreşte să-şi finalizeze succesul printr-o carieră în televiziu­ne sau prin editarea altor cărţi. „Eu mă simt bine aşa - spune el. Nu vreau să renunţ la stilul de viaţă, la prietenii mei, la clienţii mei celebri, de dragul unei alte profesii care nu se ştie unde va duce. Nu dau starea mea de acum pentru stresul pe care îl presupune cariera unei vedete”.

De la circ la RAI 1
Nicu Luţan a venit în Italia cu o trupă de circ acrobatic („Florica şi Mi­hai Oancea”), în 1990. Aici a cu­noscut-o pe Moira Orfei, „regina circului” din Italia, la care s-a angajat ca bucătar. Prin intermediul lui Nando, fiul artistei, l-a cunoscut pe Federico Fellini, marele regizor italian, prieten al familiei Orfei, care i-a înlesnit contactele cu multe personalităţi din lumea filmului şi a televiziunii. În scurt timp, ziarele şi revistele din Italia au început să scrie despre el, iar posturile de radio şi de televi­ziu­ne, între care prestigiosul RAI 1, l-au invitat la emisiunile lor. În paralel, a reuşit să-şi tipărească volumul de versuri „Parole d’amore“ (care con­ţine poezii în română, italiană, en­gleză şi... maghiară), volum premiat la concursul internaţional „Orso di Biella 1998” - Italia.


 
Abonează-te
la newsletter

Abonează-te la newsletter şi săptămânal te vom ţine la curent cu cele mai importante informaţii!





Comentarii (1)

mi se pare o comparatie proasta! daca pictorul asta ar sta in italia ar fi bogat rau!!! iar daca poetul asta ar sta in romanica , ar muri de foame cu rimele lui...mai sapati..bafta

De me &you pe 16.08.2010 la 06:53

Adauga comentariu:

caractere disponibile
capcha

EDITORIAL

de Adrian Vasilescu

Banii nu vin niciodată după nevoi

Înainte de criză, cu deosebire în anii 2004-2008, societatea românească a avut iluzia unei creşteri a nivelului de bunăstare. Fiind­că în tot acest timp a consumat mai mult decât a produs. Dar banii din care popu­laţia plătea consumul nu erau din eco­no­mi­sirea internă. Erau adunaţi de către bănci, cu împrumut, din economisirea altor ţări. Achităm acum nota de plată.

»continuare



Acceptand sa utilizati acest site, declarati in mod expres si implicit ca sunteti de acord cu Termenii si Conditiile impuse de SC Saptamana Financiara SRL. Preluarea şi reproducerea informaţiilor şi imaginilor publicate pe site-ul www.sfin.ro se poate face doar cu respectarea Termenilor şi Condiţiilor.

© Copyright Saptamana Financiara S.R.L. 2005-2009
"Sfin" si "Saptamana financiara" sunt marci inregistrate ale S.C. Saptamana Financiara S.R.L.
® Powered by Gazeta Online & 3Waves Net