Fondul Monetar Internaţional (FMI) s-a specializat, mai nou, şi în probleme sociale şi politice. Aşa se poate explica toleranţa cu care a acceptat derapajele majore din 2009 şi le încurajează tacit şi pe cele din 2010. Singura preocupare a sa este păstrarea datoriei publice la un nivel acceptabil. Asta însă nu din vreo convingere ideologică, liberală, ci pentru a se asigura că România se va putea împrumuta pe pieţele externe pentru a-i returna banii acordaţi.

Sub ochii vigilenţi ai FMI, anul trecut reformele structurale ale României au fost egale cu zero - cheltuielile cu salariile, cu bunurile şi serviciile ofe­rite angajaţilor statului, cu pensiile, cu protecţia socială, cu subvenţiile şi contribuţia la bugetul UE au fost egale cu veniturile din taxe şi im­po­zite, Guvernul fiind nevoit să se îm­prumute pentru a-şi achita datoriile (1,3% din PIB) şi a efectua investiţii (6,1% din PIB). Nici bugetul pe 2010 nu este mai fericit construit, o mare parte din veniturile prognozate fiind fie umflate cu compresorul (ve­ni­turile din profitul băncilor), fie de-a dreptul fictive (cele din impozitul pe venit al microîntreprinderilor, pe care MFP susţine că l-a desfiinţat). În ceea ce priveşte cheltuielile cu per­sonalul sau cu pensiile, acestea sunt reduse doar pe hârtie, Curtea Con­stituţională având ultimul cu­vânt în acest sens.

Grecia, Portugalia... Romånia?
Săptămâna trecută, MFP a pri­mit veşti contradictorii de la FMI: pe de o parte, nu va mai beneficia de fi­nan­ţarea directă a deficitului din ur-mătoarele tranşe (cu excepţia celor din februarie), dar pe de altă parte a primit semnale încurajatoare pentru ca scrisoarea de intenţie a Româ­niei către FMI pentru următoarele două tranşe din împrumut să cu­prin­dă reducerea deficitului bugetar la 3% din PIB în 2012, în loc de 2011. „2011 era un termen nerealist, nu puteai să reduci mult cheltuielile şi să ai creştere a veniturilor. Această măsu­ră arată o realitate, iar politicile care vor fi implementate vor duce la consolidarea fiscală în 2012“, a explicat reprezentantul României la FMI, Mihai Tănăsescu. Ajustarea deficitului fiscal va fi de 2,5% în 2010 şi de 2% în 2011. Cu alte cuvinte, România va trebui să meargă pe un deficit de 5,9% în 2010 şi unul de 3,9% în 2011, pentru ca în 2012 să ajungă la 3%. În total, în speranţa că se înregistrează o medie a avansului PIB-ului pe ur­mătorii ani de 2,5-3%, datoria publică ar urma să crească cu 5%, ajungând la 35%. De altfel, acesta este şi nivelul maxim al datoriei publice pe care România şi-l poate permite, dar în paralel cu o dezvoltare durabilă, po­trivit lui Mihai Tănăsescu. „Datoria publică a României este de 29% din PIB. Mulţi pot spune că e bine, că putem împrumuta în continuare, că suntem la jumătate faţă de alte pieţe. Îngrijorarea este legată de ritmul de creştere: datoria s-a dublat în doi ani jumate. Dacă o ţinem tot aşa, vom ajunge - ce Grecia, ce Portugalia? - la scoruri foarte mari, fără să vedem rezultate“, a explicat Tănăsescu la un seminar pe teme economice.

Dar de ce nu-şi poate permite Ro­mânia o datorie publică mai ma­re, cum ar vrea ministrul Vlădescu, pen­tru a face investiţii publice? Exis­­tă cel puţin două motive: e ade­vărat că sunt state cu datorie publică mai ma­re, însă veniturile din taxe şi im­po­zi­te ale acestora sunt de 40% din PIB, şi nu de 30,7% din PIB, ca în ca­zul Ro­mâ­niei. O datorie publică mai mare, în contextul creşterii datorii­lor publi­ce ale tuturor statelor în u­r­ma crizei, ar duce la o deteriorare a perceperii României pe pieţele exter­ne, făcând imposibilă o refinanţare a acesteia, im­pli­cit returnarea împrumutului con­tractat de la instituţiile interna­ţio­nale. În plus, spre deosebire de al­te state cu o datorie mai mare, Româ­nia are o mare proble­mă cu structu­ra acesteia: peste 41% este pe termen scurt, cu o maturitate sub un an, iar 20% cu o maturitate medie (1-3 ani). Ceea ce înseamnă că 2013 şi 2014 - când vor trebui returnate sumele îm­prumutate de la FMI şi CE - vor re­pre­zenta ani cu vârfuri ale plăţii da­toriei publice. Acesta este şi mo­tivul pentru care FMI insistă asupra păs­tră­rii nivelului acesteia la 35% din PIB.

În plus, FMI speră într-o îmbu­nătăţire a ratingului României după finalizarea acordului, în martie 2011, ce ar uşura accesul pe pieţele fi­nanciare internaţionale. „Datoria pu­blică este mult mai mică în comparaţie cu cea a altor ţări, cum ar fi, spre exemplu, Grecia. Este unul dintre principalele motive pentru care deficitul bugetar va trebui adus sub 3% în 2011, pentru a respecta crite­­rii­le tratatului de la Maastricht. Cu cât mai repede procedăm astfel, cu atât mai rapid pericolele vor fi mai re­duse“, a declarat şeful delegaţiei FMI în România, Jeffrey Franks.

Şomaj contra plata pensiilor
De altfel, dovada că FMI nu este extrem de interesat de reformele struc­turale din România este şi trade-off-ul la care este dispus să asis­te între şomaj şi echilibrarea bu­ge­tului de asistenţă socială. În loc să facă presiuni pentru reformarea sistemului public de pensii, pentru privatizarea acestuia, oficialii FMI par a fi dispuşi să supervizeze sacrificarea unor locuri de muncă. „Personal, cred că şomajul va continua să creas­că, probabil, până la mijlocul anului. (...) Pe total, un milion de şomeri este cu siguranţă posibil“, a spus Franks. Potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), rata şomajului în decembrie 2009 a ajuns la 7,8%, faţă de 7,5% în luna anterioară, numărul total al şomerilor fiind de 709.383 persoane. Cei 300.000 de şomeri suplimentari la care se referă şeful delegaţiei FMI nu provin, aşa cum cred analiştii, din sectorul de stat, ci tot din secto­rul privat. Motivul: intenţia de echi­librare a sistemului de pensii prin creşterea veniturilor din CAS, şi nu prin micşorarea cheltuielilor. „Am dis­cutat probleme legate de venitu­rile şi cheltuielile bugetare pentru 2010 şi de reforme ce vizează proble­mele bugetare. Am discutat cu mi­nistrul muncii, Mihai Şeitan, în le­gătură cu reformele din această zonă“, a declarat acelaşi Franks. Ce a uitat să specifice oficialul FMI este faptul că o majorare a bazei de im­pozitare a CAS (pe care o aduce pro­iectul de lege a pensiilor elaborat de Ministerul Muncii) nu reprezintă altceva decât o creştere a costului cu forţa de muncă, iar creşterea costului cu forţa de muncă, în special în perioade de criză, duce la disponibilizări, deci la creşterea şomajului. Şi nu în sectorul public, pentru care o creştere a costului cu forţa de muncă se traduce în mutarea unor sume dintr-un buzunar în altul, ci în sectorul privat, pentru care o astfel de măsură înseamnă un transfer de ve­nituri către bugetul asigurărilor so­ciale. Cu toate acestea, ministrul fi­nanţelor pare să trăiască într-o altă lume. „Niciodată cifra de un milion de şomeri nu a existat, la fel ca şi cea de 100.000 de disponibilizaţi sau ideea pe care am auzit-o: de CAS pe dividende. Aş vrea să rămânem în zona realităţii, nu există documente, analize, calcule care să indice aceste cifre. Calculele, analizele noastre merg în direcţia reducerii şomajului şi creşterii numărului locurilor de muncă“, a explicat Vlădescu.

Kenneth Rogoff: Romånia poate intra în incapacitate de plată
Mai multe state europene, printre care şi România, riscă să intre în in­capacitate de plată în anii următori, în pofida sprijinului primit de la FMI, a declarat Kenneth Rogoff (foto), fost economist-şef al FMI, pentru coti­di­anul austriac „Der Standard“. Fondul oferă un sprijin financiar consistent ţărilor europene confruntate cu probleme bugetare, care astfel „cum­pără timp“, a afirmat Rogoff, prezent la Forumul Economic de la Davos. Fostul economist-şef al FMI a nominalizat Ucraina, Le­tonia, Româ­nia, Ungaria şi Grecia printre ţările care prezintă riscuri, în­să a menţionat că şi Irlanda sau Portugalia au, de asemenea, pro­ble­me. „Fondul le-a oferit timp, dar nu toate vor depăşi dificultăţile“, con­si­deră Rogoff. „Crizele bancare sunt urmate adesea şi de crize fiscale. De această dată, cea mai afectată este Europa de Est. Odată ce ga­ranţiile internaţionale se vor încheia, statele cu sisteme bancare expu­se masiv în regiune vor trece printr-o perioadă dificilă.“

Datoriile publice aruncă lumea într-o nouă criză
50,7% din participanţii la Forumul Economic de la Davos consideră că majorarea alarmantă a datoriei publice a statelor va fi cauza principală a de­clanşării următoarei crize economice. 37,3% din aceştia cred că protecţionismul din ce în ce mai accentuat al statelor va fi elementul care va împinge lumea în criză, iar 12% din participanţi au votat pentru suprareglementare. Votul a fost exprimat la finalul dezbaterilor şi a fost electronic. Iar pentru Ro­mânia situaţia ar putea fi una şi mai gravă, potrivit economistului Nouriel Roubini, numit Dr. Boom, unul dintre puţinii economişti care au prevăzut actuala criză. „Cred că situaţia din ţările Europei Centrale şi de Est rămâne foarte fragilă, cu unele excepţii. Sistemul financiar, povara datoriilor şi în principal monedele supraevaluate continuă să fie o problemă“, a afirmat Roubini. El a continuat arătând că situaţia din regiune nu este una omogenă, Polonia şi Cehia având performanţe mai bune decât celelalte state. „Dar este încă o fra­gi­litate financiară semnificativă în ţările baltice, în Ungaria, Bulgaria şi Româ­nia“, a spus economistul.