Cu ocazia audierilor din Parlamentul European, Dacian Cioloş, comisarul-desemnat pentru agricultură, şi-a exprimat viziunea asupra Politicii Agricole Comune (PAC) a Uniunii Europene în planul bugetar multianual 2014-2020. Aşa cum era de aşteptat, candidatul României în Comisia Europeană a adoptat poziţia Franţei, declarându-se de fapt în favoarea menţinerii status-quo-ului şi împotriva proiectului de reformă a bugetului UE declanşat la sfârşitul lui 2007.

Cea mai îndrăzneaţă propunere lansată cu această ocazie viza tocmai reducerea ponderii semnificative deţinută de PAC în bugetul UE şi abolirea subvenţiilor acordate producătorilor agricoli. Dar, în opinia lui Cioloş, nivelul actual al cheltuielilor cu PAC în bugetul UE „este justificat”, iar „reforma bugetului nu înseamnă reducerea acestuia”. De asemenea, aşa-numitul sprijin al preţurilor – adică subvenţii directe acordate fermierilor, în limbajul obişnuit – nu poate fi abolit deoarece „costul ne-sprijinirii preţurilor” ar fi prea ridicat pentru „securitatea alimentară” a Europei. Singura schimbare propusă de Cioloş în ce priveşte aşa-numitul pilon I al PAC este o distribuţie mai egală a subvenţiilor agricole între statele membre şi trecea la un sistem unic de calcul pentru noii şi vechii membri ai UE. Cât priveşte pilonul II, dezvoltare rurală, care ar fi trebui să devină baza PAC şi să înlocuiască complet subvenţiile în versiunea reformatoare, Cioloş s-a rezumat la a afirma că aceste fonduri vor fi legate de reducerea emisiilor de CO2 şi protejarea biodiversităţii, pe bază unei aşa-numite “eco-condiţionalitate”.

 

Conform unei declaraţii din noiembrie 2009, intitulată „A Common Agricultural Policy for European Public Goods” şi semnată de o serie de prestigioşi economişti specializaţi în agricultură din întreaga Europă, PAC este o politică ineficientă şi contraproductivă care risipeşte peste 40% din bugetul UE. În consecinţă, este necesară o reformă radicală care să elimine progresiv pilonul I (subvenţii directe) şi să reducă PAC la urmărirea unor obiective cu valenţe clare de bun public, cum ar fi protejarea mediului înconjurător. În opinia semnatarilor, Europa nu se confruntă cu o problemă de “securitate alimentară”, iar piaţa liberă şi nu intervenţia statului este mijlocul cel mai eficace de a obţine un sector agricol competitiv.

 

Cioloş a declarat că nu va reintroduce cotele de producţie la lapte, eliminate cu ocazia crizei alimentare din 2008, deoarece nu au efect decât asupra ofertei, în schimb analizează introducerea unui preţ minim la nivel naţional între producători şi industria agro-alimentară. În privinţa continuării progreselor pe marginea rundei Doha, care include şi liberalizarea comerţului cu produse agricole, comisarul-desemnat pentru agricultură a declarat că « UE a făcut deja prea multe concesii » şi a susţinut că standardele europene de calitate (considerate discriminatorii de restul lumii) ar trebui mai puternic promovate în negocierile comerciale internaţionale.

 

Deşi prestaţia lui Cioloş a impresionat asistenţa de la audieri (mai ales după aşteptările negative create de candidata Bulgariei, Rumiana Jeleva), programul comisarului-desemnat pentru agricultură echivalează cu îngheţarea reformei PAC, stoparea reformei bugetului UE şi continuarea intervenţionismului pe piaţa agricolă europeană şi a protecţionismului mascat la nivel internaţional.