Dacă analizăm evoluţia pieţei de leasing din „cincinalul“ recent încheiat, observăm că în prezent se află mult sub nivelul înregistrat în 2005. Piaţa a fost sufocată de criză în 2009 şi cu siguranţă va respira cu dificultate şi în 2010. Principalele obiective ale companiilor din domeniu vor fi supravieţuirea într-un mediu (economic) ostil şi conservarea portofoliului.
Piaţa de leasing func­ţionează ca un bu­re­te, absorbind ten­din­­ţele din mai mul­te domenii importante ale economiei. Declinul înre­gistrat în producţia industrială, în domeniul serviciilor, al construcţiilor şi mai ales în cel imobiliar, a generat în 2009 un dezastru pe această piaţă. În 2010 căderea liberă va continua, însă există spe­ranţe de redresare undeva spre sfârşitul anului. Condi­ţia de bază pentru ca piaţa de leasing să ia înălţime este ca motoarele economiei să meargă măcar la ralanti.

Tendinţe negative
Principala tendinţă ma­ni­­festată încă din a doua ju­mătate a anului 2008 pe pia­ţa de leasing este reprezenta­tă de scăderea drastică a ce­rerii. După ce în 2005 s-au în­registrat creşteri de 45%, în 2006 de 57% şi de 51% în 2007, în 2008 piaţa de leasing a cu­noscut o scădere de 3%. Fur­tu­na a venit în 2009, când ce­rerea de leasing a scăzut cu 74%. Acest declin conside­ra­bil a obligat companiile de lea­sing să-şi revizuiască a­tent strategiile de afaceri pentru a trece în condiţii de si­guranţă de la creşterile a­nuale de două cifre la scă­deri similare. Adaptarea s-a tradus prin „trecerea de la cen­­trarea pe vânzări şi obţi­nerea unei cote de piaţă cât mai mari la centrarea pe ma­nagementul portofoliului, di­­minuarea sistematică a chel­tuielilor, estimarea aten­tă a riscurilor şi selecţia clien­ţilor, colectarea debi­te­lor, curăţarea portofolii­lor, re­posesii şi remarketing“, a declarat pentru SFin Clau­diu Stănescu, Director Gene­ral BCR Leasing IFN.
De partea cealaltă a e­cuaţiei, pe fondul dete­rio­rării principalilor indicatori macroeconomici, utilizato­rul serviciilor de leasing a fost obligat să treacă de la mentalitatea consumeristă (prea puţin corelată cu cash flow-ul) la strategii de men­ţi­nere sau chiar de supra­vie­ţuire pe timp de criză. În a­ceste condiţii, firmele de lea­sing au fost nevoite să facă faţă degradării comportamentului de plată al clien­ţi­lor, fapt ce a determinat creş­terea procentului de clienţi cu întârzieri la plată, creşte­rea numărului de rezilieri de contracte şi reposesii, creş­terea nivelului provi­zi­oa­nelor. În ultimele 12 luni, intensificarea activităţii de revânzare a însemnat pentru firmele de leasing aloca­rea de resurse materiale şi u­mane semnificative, cele mai afectate fiind companiile de profil subsidiare ale băncilor sau cele independente. Avantajul deţinut de companiile captive a fost reprezentat de accesul acestora la know-how-ul şi infrastructura existentă în cadrul grupurilor din care acestea fac parte, de la spaţiile de de­pozitare la existenţa service-urilor specializate sau chiar a unor entităţi/forţe de vân­za­re specializate în co­mer­cia­lizarea autovehiculelor se­cond-hand.
O altă tendinţă este cea de modificare a structurii pie­ţei de leasing după tipul de bunuri finanţate. Cu o cotă de piaţă de 65%, finan­ţa­rea destinată achiziţionării vehiculelor va menţine şi în 2010 trendul înregistrat anul trecut, când a scăzut cu circa 76%. Segmentul de leasing pentru echipamente, cu o cotă de 15% din piaţă, a scă­zut în 2009 cu 77%, iar leasingul imobiliar, cotat la 20% din piaţă, s-a redus cu 40%. Practic, vom putea vorbi de un echilibru între cele trei mari categorii de produse, pe fondul diminuării volu­me­lor pe segmentul auto.

Estimări optimiste
Conform estimărilor fur­nizate SFin de către Aso­cia­ţia Societăţilor Financiare din România – ALB -, anul cu­rent se prefigurează la fel de plin de provocări ca şi 2009. Dacă în 2009 volumul contractelor a atins 1,25 mi­liarde de euro, în acest an se prevede atingerea pragului de un miliard. În general, se mizează pe o menţinere a pie­ţei, iar prognozele optimiste arată chiar o uşoară creş­tere. Aceasta este fundamentată în principal pe în­cercarea de repornire a unor motoare ale economiei, cum ar fi producţia industrială, in­frastructura, domeniul trans­porturilor şi, de ce nu, a­gricultura. Chiar şi în aceste condiţii, „cred că nivelul pieţei de leasing în 2010 se va situa sub nivelul înregistrat în anul 2005“, a declarat Claudiu Stănescu de la BCR Leasing IFN. Cu alte cuvinte, chiar dacă printr-o minune e­conomia s-ar redresa brusc, piaţa de leasing ar avea şan­se minime să atingă nivelul de 2,15 miliarde de euro în­re­gistrat în 2005.
În ceea ce priveşte jucă­torii care derulează în mod cu­rent afaceri pe piaţa de lea­sing, 2010 nu ameninţă să provoace stări de insolvenţă ori falimente. Riscul nu este însă exclus în cazul companiilor mici, mai ales dacă nu-şi vor lua măsuri de redresare economică ori de adaptare la noile condiţii de piaţă. Fir­me­le mici trebuie să-şi revi­zu­iască structurile, resursele şi fluxurile interne, în sensul luării de măsuri pentru asigurarea sustenabilităţii a­facerii. Nu în ultimul rând, trebuie să-şi adapteze confi­guraţia portofoliului în func­ţie de modificările cererii din piaţă.

Selecţie severă
Adaptarea la noile con­diţii de piaţă va fi şi în 2010 condiţia pentru realizarea de profit (în cazul companii­lor captive şi firmelor mari in­dependente) sau pentru su­­pravieţuire (în cazul fir­me­­lor mici). Dacă ţinem cont că baza activităţii este re­prezentată de clienţi, pu­tem spune că şi în acest an companiile de leasing vor avea de suferit din cauza lipsei de lichidităţi cu care a­ceştia se confruntă încă de anul trecut. Aici trebuie spus că majoritatea clienţilor sunt persoane juridice cu anumite priorităţi de rambursa­re a creanţelor. Ca urmare, n-ar fi deloc o surpriză ca trendul început anul trecut - al depunerii de cereri de re­negociere a contractelor - să se menţină la aceleaşi cote. În plus, este de aşteptat ca nu­mărul rău-platnicilor să crească. „Rata finanţărilor ne­performante a crescut din două motive“, spune Dan-Cristian Pelcuţă, director de vânzări la NBG Leasing IFN. „Unul ar fi clienţii care nu-şi mai permit să plătească, iar altul este cel al persoanelor care doar abuzează de starea de fapt. Chiar dacă nu au ne­voie, vin cu solicitări de pe­rioade de graţie sau de şter­ge­re a penalizărilor. Noi suntem nevoiţi să analizăm fie­care caz în parte, să facem o actualizare a raportului de credit iniţial, să cerem clientului informaţii de natură comercială, financiară, economică pentru a forma ima­ginea evoluţiei sale din ultima perioadă. În urma acestei analize se ia decizia, care poate fi de acceptare a solici­tării clientului, de acceptare parţială sau de respingere“, a mai spus Pelcuţă.
Din punctul de vedere al clienţilor, trebuie spus că o par­te din ei constată că bu­nu­rile achiziţionate prin in­ter­me­diul finanţărilor au de­ve­nit mai scumpe decât ce se oferă acum nou pe piaţă şi sunt tentaţi să renunţe la bu­nul respectiv, devenind astfel clienţi de rea-credinţă. Vor avea de suferit fiindcă legislaţia ţine partea finanţa­to­ri­lor în această privinţă şi vor figura în Centrala Riscu­rilor Bancare cu un comportament de plată necorespun­ză­tor. La pierderea statutului de bun platnic se adaugă şi alte ponoase, întrucât finan­ţa­torii îşi continuă urmări­rea chiar şi după recupera­rea bu­nului. În cazul clien­ţilor persoane juridice, se poa­te mer­ge până la executa­rea socie­tăţii, iar în cazurile în care pa­trimoniul nu aco­peră suma ori este chiar inexis­tent, se pro­cedează la urmărirea ad­ministratorului pentru executarea averii personale.