Extractele pe bază de plante sunt folosite încă din antichitate pentru efectele lor terapeutice și multe din medicamentele actuale au ca origine plantele. Totuși, pentru majoritatea produselor de tip suplimente alimentare nu există dovezi medicale solide în ceea ce privește rolul lor în profilaxia sau tratarea anumitor afecțiuni. Suplimentele pe bază de plante aflate din abundență pe rafturile farmaciilor sau diferitelor magazine “naturiste” nu sunt chiar atât de folositoare sau inofensive pentru organism cum s-ar crede la prima vedere. Anumite substanțe pot interfera cu medicamentele ingerate concomitent sau sunt toxice pentru organism. Pacienții care consumă acest tip de suplimente sunt sfătuiți să se informeze amănunțit asupra efectelor adverse și să anunțe medicul curant despre utilizarea acestora.
În România cifra de afaceri din piața suplimentelor alimentare depășește probabil 150 milioane de euro, doar pentru produsele comercializante în farmacii, fără a lua în considerare vânzările de pe internet sau din magazine. Din ce în ce mai multe persoane consumă suplimente nutritive cu convingerea obținerii de efecte miraculoase ignorând faptul că multe asemenea produse pot dauna sănătății sau nu aduc niciun aport curativ ci doar reduc sume considerabile din bugetul familiei. Suplimentele pentru slăbit sunt intens mediatizate și foarte mult utilizate, mai ales în rândul femeilor de vârste tinere, producând deseori dezechilibre hormonale sau patologii amenințătoare de viață (tulburări ale sistemului nervos, deshidratare, tulburări de ritm cardiac). Suplimentele nutritive pentru slăbit nu sunt recomandate de către comunitatea medicală datorită riscului crescut de toxicitate și lipsei eficienței clinice dovedite.
Foarte mulți oameni cred că este suficient să înlocuiască o parte din dieta zilnică evient incompletă cu suplimente care le pot oferi anumiți nutrienți în formă concentrată. Însă înlocuirea sfatului medical competent cu o recomandare neavizată luată de pe internet sau de la “consilieri” mai mult sau mai puțin pregătiți științific ne poate costa ulterior timp, bani și sănătate.
Avansul tehnologic rapid și cercetările din domeniul farmaceutic au dus la apariția de medicamente cu scopuri țintite în prevenția și tratamentul diferitelor boli. Din păcate, interacțiunile medicamentoase sau cu “produse naturiste” și efectele adverse ale acestora sunt din ce in ce mai dese. S-a pierdut deseori acel efect de îngrijire holistică sau de binefacere asupra organismului pe care plantele le-au avut de-a lungul timpului, ele devenind în prezent mai mult un mit atribuit produselor din plante. Se știe că plantele au o gama largă de efecte asupra sănătății umane, fiind organisme vii complexe care funcționează prin intermediul unei multitudini de compuși chimici. Până în secolul XX efectele plantelor au fost certificate prin prisma probei timpului, empiric. Plantele pot avea însă şi efecte nocive asupra sănătății, unele dintre ele fiind toxice sau otrăvitoare pentru om, în funcție de concentrație sau asocieri.
În prezent produsele din plante sunt categorisite ca suplimente alimentare și sunt în general dedicate uzului uman pentru prevenția bolilor. Suplimentele naturale pot fi o cale de menținere a sănătății, atâta timp cât conțin ingrediente de calitate, cu o cantitate optimă de substanțe active, iar formulele complexe sunt gândite de specialiști în medicină și farmacie care respectă modul în care funcționează organismul uman și efectele diferitelor tipuri de substanțe asupra acestuia.
În România reglementarea legislativă a suplimentelor alimentare pe bază de plante este sub tutela Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, care a aderat la legislația comunitară europeană prin “Legea nr.491/2003 a plantelor medicinale și aromatice, republicată”, respectiv “Ghidul de bună practică pentru cultivarea şi recoltarea plantelor medicinale şi aromatice, aprobat prin Ordinul nr. 170/2011”. Aceste acte normative stabilesc principii de bază și norme tehnice de producție sau comercializare a preparatelor din plante dar nu condiționează utilizarea acestora de existența unor studii clinice care să demonstreze eficacitatea terapeutică și nici nu reglementează un mecanism bine organizat de monitorizare sau control al compoziției chimice și purității suplimentelor.
O analiză a conținutului chimic pentru mai multe produse pe bază de silimarină diponibile pe piața din Europa de Est a demonstrat ca respectivele suplimente nu conțineau derivat standardizat de silimarină si că multe erau contaminate cu diferite concentrații de metale grele (plumb, cupru) sau alte elemente chimice toxice organismului.
În concluzie, suplimentele alimentare nu sunt medicamente și nu pot fi asimilate acestora în ciuda marketingului agresiv din mass-media, farmacii și din cabinetele medicale practicată în ultima vreme de unele companii ce comercializează aceste produse. Suplimentele alimentare nu tratează și nu vindecă organismal uman iar consumul lor nu trebuie să înlocuiască o alimentație echilibrată ci eventual să vină ca o completare a unui stil de viață sănătos. Este în primul rând datoria medicilor clinicieni (medici de familie sau medici din spital) dar și a farmaciștilor din retail să fie corect informați în legătură cu compoziția chimică, puritatea și concentrația de substanțe din aceste produse, iar această informare nu poate veni de la producătorul de suplimente al cărui interes este în primul rând comercial. Statul român cu participarea Ministerului Sănătații ar trebui să revizuiască legislația din domeniu și să constituie mecanisme cu baze științifice clare de control si certificare a producției, comercializării și promovării pentru suplimentele din plante.
Până atunci, obligația noastră ca profesioniști în domeniul sănătății este să recomandăm pacienților sau populației generale care ni se adresează doar produse sigure, eficiente, certificate stiintific si evidence based din punct de vedere al conținutului și efectului asupra organismului uman.
Dr. Dascălu Daciana Nicoleta- Spital Clinic Județean de Urgență Sibiu, ULBS
