Sacul a ajuns la fund pentru că de zeci de ani se fură. Cu portbagajul, cu sacul, cu nesimțire și nonșalanță.
Se fură, se risipesc banii din incompetență și nepăsare, pentru că se poate și nu există consecințe. Se dă mită electorală celor mai vulnerabili dintre cetățeni, din munca altor cetățeni, pentru ca niște barosani (ziși baroni) să stea la putere zeci de ani și să umple portbagaje cu bani, cimitire cu lingouri și pereți cu tablouri de valoare, să-și împingă copiii, nevestele și amantele tot mai sus, în funcții tot mai înalte și dinastia să meargă mai departe.
Șpaga băltește în toate sistemele publice, sub diferite forme și la mai multe nivele. Și șpaga asta nu crește în grădini, așa de la soare și fotosinteză.
Nu, șpaga asta trebuie să vină de undeva, cineva trebuie să muncească pentru ea. Și doar n-o să muncească să producă șpaga ăia de iau șpagă, că n-or fi ei așa de proști, nu? Ei sunt șmecherii, sunt aleșii, privilegiații sorții, născuți să primească.
Așadar nu ei muncesc să producă șpaga aia, ci noi, restul, ăia de nu luăm șpagă, ăia de încercăm să ne facem treaba bine, să fim corecți, să ne plătim taxele, să respectăm regulile, să respectăm legea și bunul simț.
Noi producem banii ăia cu care umple statul acum găurile. Noi și firmele alea care plătesc. Așa că asta ar trebui să ne trezească, să ne facă să devenim mai exigenți cu primarii, cu parlamentarii, cu sistemul de sănătate, cu sistemul de educație, cu pensiile speciale, cu achizițiile aberante.
Guvernul României ne e dator, căci noi ducem greul! România șpăgară și nepăsătoare există și trăiește foarte bine pentru că România onestă, implicată și dornică de mai bine muncește. Iar această Românie ar trebui să ceara mai insistent transparență, digitalizare, reducerea reală a cheltuielilor bugetare (am văzut că există sute de primării cu doar o mână de cetățeni doar pentru ca primarii și aparatul administrativ să existe, am văzut sute de săli de sport și alte investiții aberante care stau în paragină și câte și mai câte), implementare rapidă, eficientă și de calitate a proiectelor din PNRR, plan concret de reformă în educație, sănătate și în administrație publică (reorganizare teritorială, comasare, reducere aparat administrativ la toate nivelurile). Noi vom duce greul în continuare, ar trebui să cerem în schim lucruri concrete, mai ales acum, că vin alegerile.
Prin presiune, prin solicitări scrise, prin prezență la ședințele consiliilor locale, generale, județene, prin petiții, prin audiențe. Altfel, la anul sacul va fi și mai gol, șpaga de produs și mai mare, așa că taxele de azi nu vor mai fi de ajuns! Reformele vor veni doar dacă altă soluție nu există. Iar această “altă soluție” depinde de noi să nu existe.
