Stenogramele detinutului Pacuraru-un infractor cu priza la serviciile secrete

0
943
vantu-traian-basescu-radu-timofte-sri-

Timpul trece si redevine de actualitate un articol publicat in ziarul curentul – articol incendiar la acea data despre relatiile lui Maricel Pacuraru cu serviciile secrete…un infractor azi aflat iin puscarie, relatiile lui cu lumea politica si viziunea stramba asupra realitatii…

Relațiile lui Sorin Ovidiu Vîntu cu șefii SRI și SIE din perioada celui de-al doilea mandat al lui Ion Iliescu erau de notorietate, asigurându-i o protecție de nezdruncinat. Cu directorul SIE, Gheorghe Fulga, lucrase direct, fiind unul din angajații săi de top, iar pe cel al SRI, Radu Timofte îl cunoștea din perioada liceului, fiind construită o relație personală trainică. Ca atare influența sa era foarte mare în cele două structuri de informații. Numai că, așa cum se va vedea din cuprinsul articolului citat mai jos, nu toți cei din jurul său erau impresionați anvergura relațiilor sale. Mai ales o dată cu venirea la putere a lui Traian Băsescu. În anul 2006, Maricel Păcuraru, la aceea vreme, patronul al publicației „Gardianul”, a asistat la întâlnirile lui Vîntu cu directorul SRI, ba mai mult, a copiat documente secrete din geanta acestuia. Nimic extraordinar se pare, pentru că și SOV le-a copiat la rândul său, cu acordul directorului SRI. Stenograme ale unor discuții ireale, scoase din memoria internetului.

La un moment dat, pe parcursul anului 2006 se pare că a izbucnit un conflict între Maricel Păcuraru și SOV, primul luându-l ca martor pe Mihai Iacob, directorul ziarului „Curentul”, unul din cei mai mari adversari ai lui Vîntu în presă.

Ce a rezultat a fost un articol uimitor, cu dezvăluiri de culise. Menționăm că în anul 2013, Maricel Păcuraru a devenit acționar majoritar la Realitatea TV. În prezent, asociatul majoritar al Realitatea Media SA este societatea Strategies Research Investments SRL (86,513817357%), ai cărei acţionari sunt: Cozmin Guşă (50%) şi Maricel Păcuraru (50%)

Articolul a fost publicat sub semnătura lui Mihai Iacob, directorul ziarului Curentul, în noiembrie 2006. Îl redăm în integralitatea lui, așa cum  s-a păstrat în memoria internetului.

„Intr-una din discutiile cu Maricel Păcuraru, acesta mi-a confirmat faptul ca Radu Timofte, fostul sef al SRI, era un vizitator frecvent al lui SOV, atat inainte de alegerile din 2004, cat si dupa. Păcuraru mi-a povestit, in detaliu, un episod din aceste intalniri, care a avut loc dupa preluarea puterii de catre Alianta DA si Traian Basescu.

El mi-a relatat ca, la cateva luni dupa ce aliatii portocalii au ajuns la guvernare, in vara lui 2005, l-a transportat cu masina sa pe directorul de atunci al Serviciului Roman de Informatii, Radu Timofte, de la sediul SRI la o locuinta conspirativa a Serviciului, aflata in afara Bucurestiului, unde-i astepta chiar Sorin Ovidiu Vintu.

In timpul deplasarii, potrivit afirmatiilor lui Pacuraru, Timofte a primit alarma de gradul 0 si s-a prezentat de urgenta la guvern. In timp ce-l astepta pe Timofte in masina, Pacuraru mi-a marturisit ca s-a dus la biroul sau aflat pe strada Sevastopol, in apropierea Palatului Victoria, unde a fotocopiat toate documentele aflate in geanta lui Timofte, pe care acesta o lasase in masina.

Ulterior, cei doi s-au dus la intalnirea cu Vintu, la casa conspirativa a SRI, unde s-au fotocopiat din nou documentele lui Timofte, la insistentele lui SOV, care-i cerea sefului SRI sa nu-i lase puterea absoluta lui Traian Basescu. O parte din documentele fotocopiate au fost predate de SOV lui Tariceanu, pentru a echilibra raportul de forte dintre cele doua Palate.

Sesizand gravitatea faptelor povestite de Pacuraru, am decis sa inregistrez toate discutiile purtate cu acesta.

Trebuie sa precizam ca nu avem semne de intrebare in legatura cu veridicitatea celor povestite de Pacuraru, intrucat pana in prezent toate informatiile „vandute” de acesta ziarului Curentul ( intalnirea MarkoBela-Verestoy Attila – SOV din str. Paris nr. 34, ilegalitatile de la Posta Romana, mita data de Allianz Tiriac si Astra pentru a incheia asigurari la Posta Romana, denaturarea contractelor de publicitate ale ziarului Gardianul) s-au dovedit reale.

O dovada in plus ca cele spuse de Maricel Pacuraru sunt reale este si publicarea in ziarul Gardianul din 13 noiembrie 2006 a unui document al SRI purtand mentiunea „Strict Secret” si semnat de Radu Timofte.

Va prezentam in continuare stenograma unor discutii cu Maricel Pacuraru, ulterioare evenimentelor prezentate mai sus, si care face referire, bineinteles, la cele povestite de proprietarul ziarului Gardianul.

Înregistrarea nr 1, în care Maricel Păcuraru spune că actele „Strict Secrete“ ale SRI sunt la el.

Mihai Iacob: Dacă treaba cu Timofte şi cu actele este reală, aia este cheia ta să-l scoţi din joc.
Maricel Păcuraru: Da, dar nu acuma. Că acuma declar, nu fac acum un război. Cum să fac acum?
M.I.: Nu, nu. Nu faci niciun război. M-asculţi?
Maricel Păcuraru: Vai de capul meu. Poate nu ştii. Vai de capul meu. Alea, cånd nu am. Băi, cånd nu mai am nicio chestie, nicio reuşită, în momentul ăla zic: dă-le-n p..a mea, le dau şi gata. Că toate hårtiile alea scoase ştii pe cine fut acuma cel mai tare?
M.I.: Da.
Maricel Păcuraru: Pe ăsta, pe Timofte.
M.I.: Da. Timofte, şi pe el.
Maricel Păcuraru: Pe el cum? El a pus garda.
M.I.: El a pus garda şi i s-au dat lui, da?
Maricel Păcuraru: Şi cum au ajuns la mine? El nu le-a folosit. El poa’ să spună, să nu recunoască. Ce dovezi am eu? Cine poate să spună că-s alea?
M.I.: Pe ele-s puse ştampila de strict secret. Da?
Maricel Păcuraru: Da.
M.I.: Şi de secret sau de nu ştiu ce.
Maricel Păcuraru: Da, da, secretizate.
M.I.: Perfect. Faceţi legătura. Da?
Maricel Păcuraru: Da.
M.I.: Bun. Casa în care ai fost, ştii, da?
Maricel Păcuraru: Da.
M.I.: Ştii unde ai fost, da?
Maricel Păcuraru: Da.
M.I.: Ştii cu aproximaţie şi perioada.
Maricel Păcuraru: Da.
M.I.: Da?
Maricel Păcuraru: Da. Dar sunt singur împotriva la doi.

Înregistrarea nr 2, în care Maricel Păcuraru afirmă că actele „Strict Secrete“ ale SRI au ajuns la Sorin Ovidiu Vîntu.

M.I.: Maricele, eu nici nu ştiu ce conţin, că n-ai vrut să-mi spui. Mi-ai spus că sunt nişte aşa şi că unele-s la Vîntu şi, bun, unele-s la Tăriceanu. Tu eşti singurul martor că i le-a dat lui. Singurul martor. Da?
Maricel Păcuraru: Şi el o să spună: „Băi, n-am primit, n-am venit, nu m-am întålnit“.
M.I.: Şi de unde atunci, tu, Maricel Păcuraru, ai acte strict secrete? A? Bun. Tu eşti singurul om care arăţi unde-au fost, da? Corect? Care ştie în amănunt că a fost sunat şi chemat pe T.O. (Telefonul Operativ – n.r.). Deci sunat, s-o dus, s-o dus la Guvern. Deci ceea ce spui tu este: verificaţi amåndoi. Da?
Maricel Păcuraru: Da. Nah. Deci mie, Radu (Radu Timofte – n.r.) chiar nu mi-a făcut nimic.
M.I.: Cine?
Maricel Păcuraru: Radu. Aş duce un război. Ceea ce spui tu este foarte adevărat. Te doare-n p..ă să-ţi atingi tu ţinta de plecare. Colaterală. De acord şi cu chestia asta. Dar eu, în momentul ăsta. O dată: dacă am bomba asta, gata, clar, indiferent ce vrei tu, indiferent ce acoperire-mi dau ăştia. Gåndeşte-te că la noi, deocamdată, legea este, pentru siguranţa martorului, să zic că mă bag martor sub acoperire, p..a! Tot mă găsesc. Că oamenii vorbesc între ei.
M.I.: Da, dar nu-i vorba de…
Maricel Păcuraru: Sunt eu singur contra lor.
M.I.: Da,
Maricel Păcuraru: Deci sunt eu singur contra lor. N-o să recunoască cei doi, ca n-am fost decåt noi trei. Deci.
M.I.: Da.
Maricel Păcuraru: Radu (Radu Timofte – n.r.) n-o să recunoascăniciodată. Iar ăsta cum pula mea să mai zică, c-atunci gura la om, gura la om.
E foarte delicată treaba. E foarte, foarte delicată, Mihai.

Înregistrarea nr 3, în care Maricel Păcuraru arată cum s-a întâlnit cu Vîntu şi Timofte într-o casă conspirativă a SRI.

M.I.: Vrei să-mi dai o dovadă de bună-credinţă?

Maricel Păcuraru: Da. Dar nu ţi-am dat, mă, pån-acuma?
M.I.: Stai mă, eu cum jucaţi voi, eu nu vă-nţeleg. Unde v-aţi întålnit cu Timofte şi cu…
Maricel Păcuraru: Aici, în jurul Bucureştiului.
M.I.: Pai, nu. Îmi arăţi şi mie casa?
Maricel Păcuraru: Hai, măi Mihai. Aşa ai ajuns, şi casa aia?
M.I.: Nu vreau s-o fotografiez. Nu vreau. Să-mi arăţi.
Maricel Păcuraru: Mihai, Mihai, o să vină timpul ca acele hårtii care le am, n-am să le pot juca niciodată singur.
M.I.: Nu, nu, nu!
Maricel Păcuraru: Mă, Mihai, de ce mă pui acuma-ntr-o situaţie.
M.I.: Nu, nu. Păi e normal să spui: uite-acolo ne-am întålnit. Gărzile nu ştiau că vii?
Maricel Păcuraru: Nu, era numai el acolo în casa aia.
M.I.: Cine?
Maricel Păcuraru: Numai Sorin (Sorin Ovidiu Vîntu – n.r.), cånd ne-am dus. În casa aia numai.
M.I.: Deci nu în casa de la Corbeanca.
Maricel Păcuraru: Nu, nu, aia de la Otopeni. Nu, mă, nu în casa aia.
M.I.: Pai şi ce, îi greu să-mi arăţi, măi?
Maricel Păcuraru: Nu pot măi. Mă, de ce mă pui?
M.I.: Da’ ce-i cu aia?
Maricel Păcuraru: Nu ştiu a cui e. Ne-am dus acolo.
M.I.: Şi nu poţi să mi-o arăţi? A-ră-tat.
Maricel Păcuraru: Mihai!
M.I.: Sau spus uite-i pe strada cutare.
Maricel Păcuraru: Mihai, Mihai, Mihai!
M.I.: Păi aşa, eu pot verifica dacă cele spuse de tine fără să-mi arăţi nimic sunt reale sau nu. Uite, vezi ţi-am spus şi…
Maricel Păcuraru: Mihai, Mihai!
M.I.: Nu ţi-am zis adă-mi acte!
Maricel Păcuraru: Mihai!
M.I.: Ce-i?
Maricel Păcuraru: Deci te rog foarte mult! Vrei să crezi ce ţi-am spus eu?
M.I.: Păi da, băi, dar…
Maricel Păcuraru: Deci eu ţi-am spus o chestie cånd nu era niciun moment de durere. Mihai, eu nu pot să fac treaba asta.
M.I.: Ce, nu poţi să-mi spui localitatea unde-a fost întålnirea.
Maricel Păcuraru: În jurul Bucureştiului, ţi-am spus.
M.I.: Dar „în jurul Bucureştiului“ are 4000…
Maricel Păcuraru: Da, ia-o tu aşa.
M.I.: Păi stai puţin, uite-aşa e-n jurul Bucureştiului.
Maricel Păcuraru: Mă Mihai, da’ de ce m-a måncat pe mine-n c..r? Eu am avut încredere şi ţi-am spus. Tu acuma ce vrei?
M.I.: Da mă, eu vreau să ştiu dacă-i real.
Maricel Păcuraru: Nu pot mă. La ce te-ajută? Eu ţi-am spus că ne-am întålnit. E-o chestie care ţi-am spus-o eu, fără ca să ai tu nicio treabă. Acuma a venit, a picat, ţi-am făcut o povestire. Cum şi tu, la råndul tau, mi-ai făcut foarte multe. Acuma, tu ce vrei? Hai şi unde? Hai şi cum? Mihai.
M.I.: Păi, da’ întreabă-mă şi tu altceva.
Maricel Păcuraru: Şi-n seara aia cånd ţi-am spus, hai şi mai întreabă-mă.
M.I.: Da. Îţi dai seama că pe mine mă interesează. De-atunci ţi-am spus. Nu mi-o venit pe parcurs.
Maricel Păcuraru: Mihai. Ştiu. Lasă-le-acolo. Te rog foarte mult. Radu nu mi-a făcut nimic mie. De ce să-l bag eu în căcat pe ăsta acuma? Şi n-ajung nici căcaturile astea. Pai ce pula mea. Tu vrei să-mi pui şi serviciile-n cap. Şi ce-a făcut ăsta, Turcu, mă, Liviu Turcu? A aruncat cuţitul! Şi dacă ăsta nu l-a adus tot. Păi eu cu cine mă lupt? Cu serviciile?

Înregistrarea nr 4, în care Maricel Păcuraru recunoaşte sustragerea şi deţinerea de documente „Strict secrete“ ale SRI.

M.I.: Deci. Părerea mea, că tu nu-ţi joci cartea. Eu în locul tău acuma aş merge pe varianta Radu Timofte-Vîntu total.
Maricel Păcuraru: Nu pot. Dacă l-aş vedea legat direct.
M.I.: Păi cum nu-i legat direct, mă?
Maricel Păcuraru: O futeam de mult. Nu era bă direct. Că s-au întålnit? Toată lumea ştie că s-au întålnit. Nu sunt singurul. I-ai turnat şi tu, că i-ai şi filmat. Eu, spre deosebire de tine, nu i-am filmat. Ştiu numai eu.
M.I.: Stai, stai, stai. Da’ nu-s actele? Îs actele date, băi Maricele!
Maricel Păcuraru: Cum îs date, dacă le-am furat eu mă!
M.I.: Păi tu le-ai furat, dar nu i-a dat şi lui un rånd, originalele… geanta.
Maricel Păcuraru: Nu măi, în geantă, la mine, erau nişte documente.
M.I.: Da, tu le-ai copiat.
Maricel Păcuraru: A plecat, eu am copiat, el s-a dus la unitate, a luat altele, că, s-au gåndit ei, nu pe aia, merg pe alte probe. Radu nu vroia să facă copii de pe documente: „Bun, ţi le-am adus, ţi-am arătat, du-te-n p..a mea. Tu nu poţi să faci copii, că-s documente secrete“.
M.I.: Aşa.
Maricel Păcuraru: „Hai să le copiem, dă-i în p..a mea!“. Şi ăsta-i spunea: „Băi, băi, băi, băi, băi, aruncăm serviciul în aer. Tu eşti nebun. Cum să-ţi dau“. Şi ăsta-ncepea cu teoria lui: „Băi, tu nu-ţi dai seama că-i facem p..a mare lui Băsescu. Băsescu tre’ să aibă griji. Dă-l în p..a mea.“ Acolo era mişcarea. Avea şi mai multe hårtii. Iar dacă mai era unul, dacă erau alte probe. Dacă erau. Cum sunt nişte contracte clare. Dar asta nu-i nimic. Asta-i ce-am zis eu. Eu pot să spun orice, că le găsesc pe stradă şi să spun că-s a lu’ ăla. E greu să demonstrez. Hai, mă!
M.I.: Ai casă, ai locul, ai toate, toate, toate. Eu zic că nu-i greu. Toate, toate duc acolo. Ştii ceva, la cåt au fost ei acuzaţi de månării…
Maricel Păcuraru: Mihai, păi tu i-ai filmat c-au fost, şi asta i-a legat. Şi ce s-a întåmplat mă? Au fost cu elicopterul. Ştiu de la… toată lumea vorbea: băi, ce bulan a avut ăsta cånd i-ai filmat cu elicopterul acolo.
M.I.: Scoate-mi şi mie măcar o parte.
Maricel Păcuraru: Bai, te mănåncă-n cur. Băi, hai mă să discutăm altele.
M.I.: Indiferent. Indiferent din ce, vreau o foaie.
Maricel Păcuraru: Mihai, Mihai. Tu nu eşti un fraier. Imediat ai făcut legătura pe interes. Lasă-mă-n pace. Sunt, toate sunt documente secrete, ce Dumnezeu, scrie pe ele. Sunt documente oficiale de serviciu. N-am văzut pånă atunci documente şi cum arată un document secret. Atunci am văzut. Alea, nu ştiu-n p..a mă-sii, cånd te uiţi pe ele şi cånd le vezi, uită-te că scrie pe el: document secret, scrie pe el, document secret. „Du-te-n p..a mea şi le predă! Dar tu le-ai luat, le-ai făcut copii, aaaaa, ai vrut să ne şantajezi, futu-te-n gură. A fost ăla idiot, i le-ai luat din geantă şi ai vrut să-l şantajezi“…
M.I.: Da, dar tu i le-ai furat înainte de a le da altuia.
Maricel Păcuraru: (råde) Mihai, eşti nebun? Le-am luat în p..a mea. Le-am luat. Am mortul, acolo, după mine. Aşa, ca să nu mai spui niciodată că pe mine nu mă ţine curul.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ