Într-un tweet postat luni 15 mai 2020, Preşedintele Comisei Europene, Ursula von der Leyen spunea: „Salut acordul politic încheiat astăzi de ambasadorii la Uniunea Europeană cu privire la schema de lucru pe termen scurt, SURE. Vom mobiliza până la 100 de miliarde de euro pentru a ajuta cele mai afectate ţări ale Uniunii Europene. Acest lucru va salva milioane de companii şi locuri de muncă”.
Mesajul a fost postat la câteva minute după anunţul privind înţelegerea dintre cancelarul german Angela Merkel și președintele francez Emmanuel Macron asupra creării unui fond de reconstrucție de 500 de miliarde de euro, spunând că este „un pas în direcția corectă”.
Astăzi, când grupul de ţări numit „frugal four” format din Țările de Jos, Austria, Suedia și Danemarca au prezentat propriul plan, Ursula von der Leyen a preferat să tacă, probabil gândind că uneori tăcerea poate fi de aur, aşa cum spune o vorbă din bătrâni.
Miercuri se aşteaptă ca președintele Comisiei UE să-și prezinte planul de reconstrucție după criza pricinuită de coronavirus. Chiar dacă asupra sumelor exacte încă se discută şi probabil va mai dura până când vom afla cifrele finale, obiectivele de bază ale planului sunt deja clare. Accentul se va pune pe un fond finanțat prin obligațiuni care vor fi emise de Comisia Europeană, care va trebui să se coreleze cu bugetul multianual al UE pentru perioada 2021- 2027.
O mare parte din fonduri ar trebui să fie oferite ca subvenții către regiunile cele mai grav afectate de criză economică, prin urmare, acestea nu vor trebui rambursate. Preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen intenționează să ramburseze datoria asumată pentru finanțarea fondului într-o perioadă mai lungă de timp, respectiv după anul 2027.
Toate aceste prevederi ale planului corespund în mare măsură înţelegerii dintre cancelarul Angela Merkel și preşedintele Emmanuel Macron, care au avut o contribuţie hotărâtoare în alegerea Ursulei von der Leyen în funcția de preşedinte al Comisiei Europene, anul trecut. Merkel și Macron merg chiar mai departe, dorind să acorde toate fondurile ca subvenţii pentru ţările afectate de pandemie. Ursula Von der Leyen intenționează, de asemenea, să adauge şi alte elemente propunerii sale, respectiv crearea unui nou program de sprijinire a companiilor afectate de criză.
De ce este important să citim printre rânduri
Întrebările cruciale aflate în discuție sunt cele legate de finanțarea fondului și de modul în care banii vor fi distribuiți. Aici intră în joc contra-propunerea prezentată de grupul „frugal four”, care până de curând vedeau în Germania un aliat la programul lor. Cele patru ţări nu mai pun la îndoială faptul că fondul de reconstrucție va trebui să fie finanțat prin obligațiuni emise de UE şi nici nu cer ca suma convenită să fie mai mică de 500 de miliarde de euro. Ceea ce solicită este că acest fond să aibă un termen de valabilitate de numai doi ani, adică mult mai scurt decât termenul propus de Merkel, Macron și von der Leyen. Mai mult decât atât, „frugal four” solicită ca sumele care vor fi acordate de Comisie să fie sub formă de împrumuturi care vor trebui rambursate, excluzând total subvenţiile.
Pretenţiile celor patru nu sunt surprinzătoare având în vederea că aceasta a fost întotdeauna linia abordării pe care au avut-o. Pe de o parte Merkel, Macron și von der Leyen, argumentează că subvențiile finanțate cu împrumuturi pe termen lung sunt compatibile cu interzicerea acumulării de datorii la Uniunea Europeană iar de cealaltă parte olandezii şi austriecii știu foarte bine că Italia și Spania ar reuşi cu foarte mare greutate să ramburseze integral împrumuturile. Cu alte cuvinte, dacă va exista dorinţa de a ajuta ţările lovite de criză coronavirusului, cu greu vor putea fi evitate subvențiile, într-o anumită măsură, mai mare sau mai mică.
Exact despre asta va fi vorba în dezbaterile care vor urma, miercuri, după prezentarea propunerii Preşedintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Întrebarea care se pune firesc, în acest moment, este legată de proporția dintre împrumuturi și subvenții.
Până acum, statele au ignorat întotdeauna suveran recomandările Comisiei Europene. Olanda, Austria, Suedia și Danemarca cer angajamente puternice şi obligatorii de reformă și un sistem solid al finanțelor publice. Pe de altă parte, ideea avansată de premierul italian potrivit căreia Uniunea Europeană ar trebui să deschidă robinetul banilor, fără nicio condiţie, nu are cum să prevaleze.
În discuţie mai sunt şi interesele est-europenilor
Discuţiile care se vor purta for fi, cu siguranţă, foarte dificile, mai ales că șefii de stat și de guvern din Uniunea Europeană și Parlamentul European vor trebui, de asemenea, să restrângă bugetul pentru anii 2021 – 2027 şi planul de reconstrucție.
În acest context cresc foarte mult preocupările est-europenilor care nu au venit cu un plan dar au, desigur, propriile interese, Multe dintre guvernele ţărilor din est doresc să nu mai existe legătură între alocarea fondurilor şi respectarea principiilor statului de drept, care sunt cerute în unanimitate de Merkel, Macron, von der Leyen și „frugal four”.
În următoarele patru sau cinci săptămâni, va fi foarte greu să se ajungă la un acord, pentru ca toate parlamentele din cele 27 de state ale Uniunii Europene vor trebui, în unanimitate, să fie de acord cu fondul de reconstrucție propus.
Prin urmare, în luna iulie, Germania condusă de cancelarul Angela Merkel va prelua Președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene având şansa de a intra în istorie. Rămâne de văzut dacă aceasta va fi, în cele din urmă, un mare succes sau un eşec lamentabil.
