Diplomația Chinei, balanța dintre necesitate și obligație

0
625

În timp ce vizita recentă a delegației talibane la Beijing a adus multă publicitate, s-a acordat mai puțină atenție celor întâmplate chiar înainte de aceasta. Cu douăsprezece zile înainte, secretarul general Xi Jinping a purtat o conversație telefonică cu președintele afgan Ashraf Ghani. Xi a subliniat sprijinul ferm al Chinei de către guvernul afgan pentru a menține suveranitatea, independența și integritatea teritorială a națiunii. Apelul a evidențiat faptul că nu Beijing recunoaște în continuare guvernul lui Ghani ca reprezentant legitim al Afganistanului, ci și că guvernul chinez a promis sprijinul față de Ghani în legătură cu procesul de pace și cu ajutorul atât de necesar în lupta cu pandemia de COVID-19, cel puțin pentru moment .

Spre stupoarea multora, deși analiștii de securitate au prevăzuit exact prăbușirea Afganistaului după retragerea armatelor americane, în China au fost luate în calcul mai multe variante, incluzând faptul că victoria totală a talibanilor este doar una din multiplele posibilități.  Astză când vorbim haosul fundamental post american pare a se instala în Afganistan, iar trupele loiale guvernului central de la Kabul sunt învinse zilnic. De aceea echilibrul pe care China a dorit să îl imprime relațiilor cu Afganistanul, pe de o parte discutând cu talibanii, pe de altă parte susținând guvernul central, par a fi depășit de vizita cu care talibanii au reușit să domine câmpul tactic.  Este foarte clar că atâta timp cât războiul civil din Afganistan persistă, guvernul chinez va continua să urmeze acest politică de echilibrare diplomatică ca fiind cel mai bun mod de a-și promova interesele. Într-adevăr, China are nevoie atât de guvernul afgan, cât și de talibani pentru a ajuta la protejarea securității bunurilor și cetățenilor chinezi pe teren, precum și pentru a combate organizații precum Mișcarea Islamică din Turkestanul de Est. În cazul în care guvernul taliban și afgan ar ajunge într-un impas prelungit, China dorește, de asemenea, să joace rolul de mediator – chiar dacă cei din afară îl văd mai mult ca un facilitator – ceea ce cere Chinei să nu aleagă vre-o o parte a conflictului.

Întâlnirea dintre Wang și delegația talibană nu a fost deloc confortabilă. Iar relația în devenire a Chinei cu grupul vine la pachet cu condiții extrem de clare. Wang le-a spus vizitatorilor săi – într-un stil care amintește de o prelegere – că trebuie să „construiască o imagine pozitivă și să urmeze o politică incluzivă”. Mesajul implicit este că, dacă talibanii adoptă din nou măsuri draconice, pe plan social, economic, religios, acest lucru va afecta inevitabil poziția Chinei față de ei. Capacitatea și dorința talibanilor de a face acest lucru vor determina profunzimea și amploarea angajamentului de viitor al Chinei cu aceștia.

Este clar că oficialii chinezi au simțit nevoia tot mai mare de a favoriza talibanii, deoarece situația de securitate din Afganistan și regiune s-a schimbat definitiv prin plecarea armatei SUA. La 19 iunie, Ministerul chinez de Externe a emis un avertisment, document rar întâlnir în China, solicitând tuturor cetățenilor și entităților chineze din Afganistan să evacueze cât mai curând posibil. La două zile după întâlnirea Wang-Taliban, Ministerul de Externe a emis un al doilea avertisment, fapt nemaiîntâlnit în istoria modern a diplomației chineze.

Nu trebuie uitat că exista elemente masive de neîncredere. În Pakistanul vecin, în ultimele patru luni au fost lansate trei atacuri severe împotriva cetățenilor chinezi: bombardamentul din 22 aprilie a unui hotel din Quetta în care se afla ambasadorul chinez, în ijlocul lunii Iulie o explozie a unui autobuz în Kohistan care a ucis nouă ingineri chinezi și mitralierea, la Karachi, a unei mașini care transporta ingineri chinezi. Atentatul de la Karachi a avut loc în aceeași zi în care delegația talibană s-a întâlnit cu Wang.

Pentru a salva întâlnirea cu afganii, talibanii pakistanezi și-au asumat responsabilitatea pentru atacul Quetta, iar analiștii suspectează, de asemenea, că este vinovat în celelalte atacuri. Unii experți chinezi au avertizat că vidul de securitate creat de retragerea SUA din Afganistan ar putea duce la o intensificare a violenței împotriva cetățenilor chinezi din regiune. Prin urmare, oficialii chinezi vor trebuie să găsească o soluție ca aceasta succesiune de atacuri anti chineze să nu se mai repte, iar violența la adresa resortisanțișor chinezi din afganistan să se diminueze, dacă posibil să dispară complet. Un joc de go extrem de complicat și de anevoios, unde terenul intereselor chineze este invadat de către o putere sunită revoluționară, ultra religioasă și extrem de violentă. Să nu uităm că marile puteri religioase islamice, sunite sau șiite au fost decenii de-a rândul, îmăpotriva oricărei relații diplomatice cu Beiojing tocmai datorită faptului că la putere se află un partid comunist, considerat de guvernele islamice ca fiind fără Dumnezeu. O astfel de reacție poate fi cel puțin așteptată de la o viitoare putere talibană guvernând Afganistanul. Ca atare China are nevoie de răbdare (o are) dar și de timp. Iat timpul tocmai lipsește din ecuație.

Relația stranie dintre o Chină aflată pe locul doi în lume ca influență, cu statut clar de super putere globală cu o organizatie mica din punct de vedere al influneței sale regionale, dar care poate face mai mult rău decat bine, s-a născut mai degrabă din necesitate decât din preferință. Mulți oficiali și analiști chinezi au îndoieli cu privire la cât de moderat sau măcar stabil va fi un Afganistan condus de talibani.

Deși unii din China apreciază că talibanii au devenit mai pragmatici, nu există nicio garanție pentru cum va arăta politica lor, în special în ceea ce privește relațiile cu organizațiile islamice radicale din regiune. În plus, chiar dacă nucleul talibanilor adoptă o politică neutră sau chiar prietenoasă față de China, faptul că același nucleu nu pare a stăpâni toate fracțiunile radicale ale grupului rămâne o problemă extrem de serioasă pentru Beijing.  De aceea pentru moment, oficialii chinezi nu văd alte opțiuni decât să lucreze cu talibanii afgani, dar relația va fi complexă, iar cursul acesteia va fi determinat de numeroși factori în lunile și anii următori. Beijing încearcă să găsească un echilibru între guvernul afgan impus de SUA și talibani. Recunoașterea recentă chineză a talibanilor ca forță politică legitimă este semnificativă.

Cu toate acestea, perspectivele acestei relații rămân incerte, deoarece deciziile viitoare ale talibanilor sunt neclare. China are capacitatea de a juca un rol mai mare din punct de vedere economic, dar dorința de a face acest lucru va apărea numai atunci când există semne de stabilitate durabilă. China a țesut o rețea de angajamente bilaterale, trilaterale (China, Pakistan și Afganistan) și multilaterale pentru a încuraja această stabilitate. Dacă stabilitatea nu va apărea în viitorul previzibil, China va evita cel mai probabil implicarea economică în Afganistan și va colabora doar pentru a-și proteja interesele pe teren. Căt despre orice încercare a radicalilor din interiorul organizației de a provoca probleme în provinciile chineze locuite de uighuri, toți analiștii sunt de acord în a spune că retragerea SUA din Afganistan este cel mai mare pericol de securitate local și imediat la adresa Chinei. Abisul religios pe care talibanii îl pot crea prin impunerea unei austerități sociale și politice egale cu autarhia poate creea masive tranzacții anti chineze în regiune iar Beijingul știe și ia în calcul acest viitor. Pentru moment însă, China așteaptă deciziile istoriei. Kabul nu mai este sigur și calm. Talibanii sunt în ofensivă.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here