REGULAMENT PRIVIND CONCENTRĂRILE ECONOMICE
În temeiul prevederilor art. 26 alin. (1), ale art. 13 alin. (5) şi ale art. 47 alin. (7) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, Consiliul Concurenţei adoptă prezentul regulament.
INTRODUCERE
Scopul controlului concentrărilor economice de către Consiliul Concurenţei este de a împiedica apariţia obstacolelor semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia, în special ca urmare a creării sau consolidării unei poziţii dominante. Prezentul regulament este obligatoriu pentru Consiliul Concurenţei, întreprinderi şi asociaţii de întreprinderi – persoane fizice sau juridice – de cetăţenie, respectiv de naţionalitate română sau străină, precum şi pentru autorităţile şi instituţiile administraţiei publice centrale sau locale, urmărind aplicarea unitară şi transparentă a prevederilor Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată, denumită în continuare “lege”, în condiţii de certitudine juridică.
CAPITOLUL I CONSIDERAŢII GENERALE
Art. 1: Domeniul de aplicare (1) Prezentul regulament se aplică controlului concentrărilor economice efectuat în temeiul legii.
(2) Consiliul Concurenţei, în calitate de autoritate naţională de concurenţă, are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 139 din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 24 din 29 ianuarie 2004.
(3) Prevederile prezentului regulament se aplică operaţiunilor de concentrare economică, atunci când cifra de afaceri cumulată a întreprinderilor implicate în operaţiune depăşeşte echivalentul în lei a 10.000.000 euro şi când cel puţin două dintre întreprinderile implicate au realizat pe teritoriul României, fiecare în parte, o cifră de afaceri mai mare decât echivalentul în lei a 4.000.000 euro. Pragurile valorice pot fi modificate potrivit prevederilor legii.
(4) Prezentul regulament se aplică şi situaţiilor în care întreprinderile implicate acceptă restricţionări direct legate şi necesare punerii în aplicare a unei operaţiuni de concentrare economică.
Art. 2: Noţiuni generale privind concentrările economice
(1) Noţiunea de concentrare economică include acele operaţiuni care au ca rezultat modificări de durată ale controlului întreprinderilor şi, prin urmare, în structura pieţei, cuprinzând şi operaţiunile care conduc la crearea de societăţi în comun care îndeplinesc în mod durabil toate funcţiile unei entităţi economice autonome. Prin întreprindere, în sensul legii, se înţelege orice entitate economică angajată într-o activitate constând în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piaţă dată, independent de statutul său juridic şi de modul de finanţare, astfel cum este definită în jurisprudenţa Uniunii Europene.
(2) Realizarea unei operaţiuni de concentrare economică implică modificarea de durată a controlului prin:
2 a) fuzionarea a două sau mai multe întreprinderi independente anterior sau părţi ale unor întreprinderi sau
b) dobândirea, de către una sau mai multe persoane care controlează deja cel puţin o întreprindere sau de către una sau mai multe întreprinderi, fie prin achiziţionarea de valori mobiliare sau de active, fie prin contract sau prin orice alte mijloace, a controlului direct sau indirect asupra uneia sau mai multor întreprinderi sau părţi ale acestora.
(3) Operaţiunile care sunt strâns legate între ele printr-o legătură condiţională sau care iau forma unei serii de tranzacţii cu valori mobiliare desfăşurate pe parcursul unei perioade de timp rezonabil de scurtă vor fi tratate ca fiind o singură concentrare.
(4) Controlul decurge din drepturi, contracte sau orice alte elemente care, fiecare în parte ori luate împreună şi ţinând seama de circumstanţele de fapt sau de drept, conferă posibilitatea de a exercita o influenţă determinantă asupra unei întreprinderi, în special prin:
a) drepturi de proprietate sau de folosinţă asupra totalităţii ori a unei părţi din activele unei întreprinderi;
b) drepturi sau contracte care conferă o influenţă determinantă asupra structurii întreprinderii, votului sau deciziilor organelor de conducere ale unei întreprinderi.
(5) În accepţiunea legii, dobândirea controlului se realizează de către persoana sau persoanele ori de către întreprinderile care:
a) sunt titulare ale drepturilor ori beneficiare ale contractelor prevăzute la alin. (4); b) nu sunt titulare ale drepturilor ori beneficiare ale contractelor prevăzute la alin. (4), dar au puterea de a exercita influenţa determinantă conferită de acestea.
Citeste intreg documentul aici
