Taxarea firmelor lacome din domeniul gazelor, o acţiune măreaţă care se va termina rău pentru consumatorul român

0
882

OUG de „taxare“ şi plafonare a preţului gazelor a fost emisă, în condiţiile despre care a intrat în vigoare în data de 29 decembrie 2019 şi produce deja efecte, determinând practic acţiuni retroactive.

Pe piaţa de gaze naturale sunt introduse tarifele de licenţiere stabilite la un nivel de 2% din cifra de afaceri realizată de aceştia din activităţile ce fac obiectul licenţelor acordate de ANRE. Astfel, operatorii licenţiaţi în gaze, sunt nevoiţi să achite în anul 2018 o diferenţă la tariful de licenţiere plătit după vechea metodologie (care pentru gaze nu era raportată la cifra de afaceri), până la nivelul de 2% din cifra de afaceri realizată în anul 2018.

Astfel, se ajunge în situaţia în care producătorii, importatorii, operatorii de înmagazinare, operatorul de transport, operatorii de distribuţie şi bursele de gaze (BRM şi OPCOM) trebuie să achite ANRE în perioada imediat următoare 2% din cifra de afaceri pentru 2018 (diferenţa între tariful de licenţă plătit de operatori în 2018 şi cei 2% din cifra de afaceri pentru anul 2018) şi încă 2% din cifra de afaceri pentru 2018, aferentă anului 2019.

Operatorii de gaze se vor confrunta cu plata a 4% din cifra de afaceri a anului 2018, ceea ce va determina intrarea în insolvenţă a cca 80% din furnizorii de gaze conform datelor financiare a acestora din anul 2017 (exceptând producătorii de gaze, importatorii şi operatorii care furnizează gaze în regim reglementat).

Practic se ajunge în situaţia în care aprox. 200.000 de clienţi casnici şi cca. 3.000 de consumatori non casnici, să rămână fără furnizori de gaze, urmare a faptului că furnizorii lor de gaze vor da faliment.

Interpretarea că noul tarif de licenţiere de 2% din cifra de afaceri se aplică doar din anul 2019, nu poate sta în picioare în felul în care este scrisă OUG 114/2018 care stabileşte clar care articole se aplică în 30 de zile de la data intrării în vigoare a OUG, respectiv articolele care se aplică la alte date stabilite explicit în OUG.

In plus, initiatorul OUG a anticipat pierderile pe care furnizorii (este adevărat că în modul în care a fost scris se dorea ca această prevedere să se refere exclusiv la furnizorii care au şi calitatea de producători) le vor avea încă din anul 2008 (chiar dacă OUG se aplică doar 3 zile din anul 2018) stabilind la art. 61 numărul 12, că „Diferenţele de costuri de achiziţie din anii 2018 şi 2019 ale furnizorilor, nerecuperate prin preţurile practicate, se vor recupera până la data de 30 iunie 2022, conform reglementărilor ANRE“.

Acest articol 61, numărul 12, din OUG114/2018 practic face imposibilă chiar şi recuperarea costurilor de achizitie în anii 2018 şi 2019, respectiv furnizorii sunt puşi în situaţia să achite tarife de licenţiere care exced câştigurile din activitatea de licenţiere pentru anul 2018, să apeleze la credite şi le este interzis să încerce să recupereze aceste costuri în anul 2019, fiind nevoiţi să aştepte ca aceste costuri să fie recuperate treptat în perioada 2020-2022.

O situaţie atipică se va aplica importatorilor externi-interni de gaze naturale, aceşti importatori care sunt licentiaţi ca furnizori de gaze în România, dar vând gaze naturale în punctul de import, fără efectuarea vămuirii gazelor, vor trebui să achite 4% din cifra de afaceri realizată în anul 2018 (2% aferent anului 2018 şi 2% aferent anului 2019).

Creşterea tarifelor de licenţiere pe piaţa de gaze este de peste 30 de ori. Având în vedere lanţul acestor costuri induse, ar trebui să fie realizată o scumpire în lanţ a serviciilor de transport, distribuţie, înmagazinare şi la consumatorul final, chiar în condiţiile plafonării preţului la gaze.

ANRE, probabil, nu va proceda la aceste scumpiri în perioada imediată, folosindu-se de propria legislaţie şi de puterea pe care o are în a modifica acestă legislaţie secundară, determinând în prima fază ca un număr important de operatori de distribuţie mici, care au capital românesc, să intre în insolvenţă şi probabil să fie preluaţi de multinaţionale şi provocând o explozie a preţurilor la gaze într-un interval de câţiva ani (explozie care va fi determinată de toate amânările în recunoaşterea costurilor introduse de această OUG de taxare şi plafonare a preţurilor, la care se vor adăuga dobânzi şi penalităţi pentru perioada de amânare).

.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here