TRAGICOMICUL economiei românești: Afară vopsit GARDUL, înăuntru LEOPARDUL!

1
3741

Economiaduduie” doar în visele politicienilor noștri, în realitate inflațiamănâncă” mult din markup-ul companiilor.

Rezultatul?

Decapitalizarea.

De ce se întâmplă acest fenomen?

Pe lângă statusul actual de criză economică și sanitară, în România baza acestui fenomen mai poate fi conectată și la următorul aspect:

Antreprenorii autohtoni lasă în firme doar 24% din profitul net realizat anual, în timp ce firmele străine, care văd investiţiile pe termen lung, lasă aproape 60% din profitul net la capitalul propriu.

Deși în perioada 2014-2018, capitalul propriu total al companiilor românești a crescut considerabil – cu 43%, de la 376 miliarde de lei la 537 miliarde de lei, iată că această perioadă de BOOM financiar NU a fost întrebuințată și folosită cum ar fi trebuit.

Practic sistemul de companii din România a creat capital propriu suplimentar de 161 de miliarde de lei în cei 5 ani de creştere economică neîntreruptă.

Meanwhile, companiile străine, cu o cultură de business mai dezvoltată, dar și cu o experiență dovedită, au transpus acest lucru și în strategia privind capitalul propriu.

Pe timp de creștere, au lăsat o mare parte din profitul net realizat anual „in the house” (aprox 60%). Iar acest lucru le-a adus griji mai puține și o stabilitate mai mare atunci când criza economică a pus stăpânire pe întregul tablou economic.

Într-un cuvânt, le-a adus SUPRAVIEȚUIREA.
Dispunând de resursele proprii anytime, având o oarecare independență față de fluxul de cash-flow paralizat brusc inițial, acestea au avut timp să se concentreze pe alte aspecte mult mai importante în asemenea perioade.

În schimb companiile românești au eșuat… la mal, asta după ce în anii precedenți făceau surf fără probleme.

Iar acest lucru pornește în primul rând de la acest capital propriu, care conform pattern-ului românesc, a rămas în companii doar în procent de 24% din profitul net realizat anual, procent insuficient, dacă ne raportăm la evenimentele actuale, dar și la modelele străine de business.

Indicatorul privind capitalul propriu al unei companii arată ce deţine compania respectivă cu adevărat. Corectat cu alţi parametri, de multe ori capitalul propriu este un punct de plecare pentru evaluarea unei companii.

Poate cel mai interesant aspect este că majorările de capital propriu al companiilor străine, mai accelerate decât în cazul celor româneşti, au avut loc în pofida unei profitabilităţi medii mai scăzute a companiilor străine în această perioadă faţă de firmele private româneşti.

Ceea ce înseamnă că din profiturile nete obţinute anual, companiile străine au preferat să capitalizeze mai mult decât firmele româneşti.

Iar acest lucru ar trebui replicat și de noi, deoarece este un punct foarte bun de plecare în definiția oricărei strategii economice sustenabile.

Într-adevăr, în perioada 2014-2018, profiturile nete înregistrate de companiile româneşti au fost de 238 de miliarde de lei, din care companiile private româneşti au capitalizat 57 de miliarde de lei, deci aproximativ 25%.

Aceşti bani sunt în economia românească, chiar dacă în capitalul propriu al firmelor s-a întors numai un sfert din ei, deci 12 miliarde EUR.

Restul de 38 de miliarde EUR au fost scoşi prin dividende şi sunt la dispoziţia asociaţilor şi acţionarilor, fiind de fapt tot un capital din care o parte a fost consumat şi altă parte urmează să fie investit – asta într-un scenariu optimist.

De partea cealaltă, companiile străine văd lucrurile pe termen lung şi din profiturile totale de 171 de miliarde de lei obţinute în această perioadă, au capitalizat, adică au lăsat în companii, aproximativ 100 de miliarde, adică aproape 60% pondere.

„Diferența” dintre cele 2 abordări: 24% vs. 60%

„Diferența” o reprezintă chiar numărul firmelor radiate la nivel național, care a crescut cu peste 28% în primele 10 luni ale acestui an, comparativ cu perioada similară a anului trecut, până la 52.767 radieri.

În perioada ianuarie – octombrie 2020 au fost consemnate 41.119 radieri, conform statisticilor Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC).

Cele mai multe au fost în București – 8.608 (plus 29,4% față de ianuarie-octombrie 2020) și în județele Timiș – 2.396 (plus 33,71%), Constanța – 2.330 (plus 28,16%) și Cluj – 2.250 (plus 17,99%).

Pe domenii de activitate, numărul cel mai mare de radieri este în comerțul cu ridicata și cu amănuntul, repararea autovehiculelor și motocicletelor – 14.611 (plus 31,15% raportat la ianuarie-octombrie 2020), construcții – 4.888 (plus 27,42%), activități profesionale, științifice și tehnice – 4.427 (plus 26,27%) și industria prelucrătoare – 4.253 (plus 26,84%).

Deci lipsa unui capital propriu adecvat, asezonat cu criza economică ce s-a abătut, nu a lăsat antreprenorilor locali nicio șansă de supraviețuire.

Asta, în timp ce Guvernul nostru declară cu surle și trâmbițe că trăim cea mai bună perioadă a tuturor timpurilor:
• „Puterea de cumpărare a românilor crește puternic”,
• „Românii își pot cumpara mai multe bunuri ca înainte”,
• „Este cea mai rapidă revenire economică din ultimii 100 de ani”,
• „Avem o creștere economică cu două cifre”.

Poate vi se pare că suntem la ora de bancuri, dar adevărul este că așa arată raportul prezentat de două dintre instituțiile publice ale statului – Guvernul României și Oficiului Național al Registrului Comerțului.
Deși cele două ar trebui să fie în totală congruență, în realitatea României noastre cele două sunt ca pe tabla de șah – o instituție vede „realitatea” în negru, (ONRC), pe când cealaltă descrie totul într-un alb imaculat. (Guvernul)

Cine are dreptate?
Și cine folosește „detergentul”?

Pe principiul „banii vorbesc”, să vedem pe ce „non-culoare” a tablei de șah ne plasează cifrele din acest an:
• România a înregistrat în S1/2021 un deficit de cont curent de 7,04 miliarde EUR, cu peste 73% mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, când acesta era de 4,06 miliarde EUR.
Deficitele gemene rămân cel mai mare duşman al economiei românești:

1. Deficitul comercial creşte puternic, la peste 10,66 miliarde EUR (adică aproximativ 4,6% din PIB-ul pe anul în curs, potrivit INS) cu un plus de 23% în S1/2021 faţă de S1/2020, când acesta era de 8,68 miliarde EUR.

Estimările indică că acesta va depăşi, în acest an, foarte probabil, 20 miliarde EUR, adică spre 10% din PIB–ul ţării aferent anului 2020.
1. Deficitul bugetar rămâne ridicat, undeva la 7-8% din PIB în acest an.
Odată cu calmarea pandemiei oamenii au început să consume din nou şi, cum economia locală nu face faţă consumului în creştere, nevoile de consum vin din import, ceea ce majorează deficitul comercial (plus 23%, în S1/2021 față de S2/2020) care, la rându-i, apasă pe deficitul de cont curent, cu implicaţii asupra cursului de schimb.

Schimburile internaţionale de bunuri rămân sectorul cu cel mai mare deficit, de 10,8 miliarde EUR.

În perioada ianuarie-august 2021, exporturile FOB au însumat 48184,7 milioane EUR, iar importurile CIF au însumat 62787 milioane EUR.

Preţul FOB (Free on Board) reprezintă preţul la frontiera ţării exportatoare, care include valoarea bunului, toate cheltuielile de transport până la punctul de îmbarcare, precum şi toate taxele pe care bunul trebuie să le suporte pentru a fi încărcat la bord.

Preţul CIF (Cost, Insurance, Freight) reprezintă preţul la frontiera ţării importatoare, care cuprinde atât elementele componente ale preţului FOB, cât şi costul asigurării şi transportului internaţional.

De asemenea, exporturile au crescut cu DOAR 24,4%, iar importurile au crescut cu 24,9%, comparativ cu aceeași perioadă din 2020.

Deficitul balanţei comerciale (FOB/CIF) în perioada menționată a fost de 14602,3 milioane EUR, mai mare cu 3087,7 milioane EUR decât cel înregistrat în aceeași perioadă a anului 2020.

Balanţa bunurilor și balanța veniturilor primare aferente S1/2021 au consemnat deficite mai mari cu 1,557 miliarde EUR, respectiv 1,110 miliarde EUR;

Balanța serviciilor și a veniturilor secundare aferente S2/2021 aferente S1/2021 au înregistrat excedente mai mici cu 276 milioane EUR, respectiv cu 38 milioane EUR.

România are venituri bugetare de 30% din PIB, în vreme ce cheltuielile se ridică la 35% din PIB.
Diferenţa? Consumul pe datorie.

O „datorie” de 5% poate părea mică pentru mulți, chiar și pentru politicienii noștrii care se mândresc cu acest procent, invocând alte datorii publice de 100% precum cea a Franței sau 150% în cazul Greciei, dar adevărul este altul.

Privind din punct de vedere economic, te poți împrumuta chiar și cum 100% dacă „ai cu ce”.

Iar economia Franței, deși s-a împrumutat 100% poate returna prin mecanismele sale toată datoria și să mai rămână și cu un surplus.
Idem în cazul Greciei.

În timp ce România nu poate face asta.
Pentru că economia României nu beneficiază nici de infrastructura logistică, nici de tool-urile, nici de investițiile, nici de resursele Franței/Greciei etc.

Iar asta înseamnă că ea nu va returna în schimb nici măcar aportul necesar susținerii cheltuielilor operaționale, necesare supraviețuirii.

De aceea o analiză se realizează întotdeauna și contextual, nu numai comparativ.

La care dacă adăugăm și inflația – măsura crizei, ajungem la cifrele de mai sus care au potențial de creștere pregnantă, aceasta fiind realmente SINGURA creștere REALĂ.

Prezentă doar în DEFICITELE menționate mai sus.
Iar atunci când alături cuvântului „CREȘTERE”, noțiunea de „DEFICIT”, situația nu mai este una de natură POZITIVĂ.
Revenind la cele două instituții ale statului și la părerile lor care nu converg, având în vedere și cele expuse mai sus, este mai mult decât evident cine are dreptate:
So…the winner is… ONRC. (Câștigătorul este…ONRC)
Exact ca în problema clasică de șah, negrul mută și în 4 mișcări face șah mat.
Cele 4 „mișcări” sunt chiar rezultatele actualei guvernări pe timp de criză, expuse mai sus:
Deficit de cont curent
• Deficit comercial & bugetar
• Creșterea importurilor & scăderea exporturilor
• Scăderea veniturilor
Aceste rezultate care se datorează în primul rând pandemiei și în al doilea rând gestionării defectuoase a actualei guvernări.

Care este „planul” de redresare a aparatului de stat?
• reforma administraţiei fiscale, care să conducă la creşterea eficienţei colectării
• creșterea cotei de TVA
• taxe pe proprietate (având în vedere că România are, potrivit Eurostat, cel mai mare număr de proprietari de spaţii locative – 96% din populaţie trăieşte în locuinţe proprietate personală)
• impozit progresiv
• taxe comportamentale („taxe pe vicii”- taxa pe zahăr etc.)
• taxe noi (precum taxa pe plastic sau taxa pe servicii digitale)

În aceste condiții, și fără un ajutor real din partea statului, care după cum se poate vedea nu are nicio strategie, actuală sau viitoare, de a ajuta companiile, multe IMM-uri au trebuit să pună lacătul definitiv pe porți în 2021.

Și acesta este doar începutul sfârșitului…
Scapă cine „poate”.

1 COMMENT

  1. Care este „planul” de redresare a aparatului de stat?
    • reforma administraţiei fiscale, care să conducă la creşterea eficienţei colectării-CUM? POATE SA SE FURE MAI PUTIN LA ANAF SI SA FIE OAMENI MAI BINE PREGATITI
    • creșterea cotei de TVA -ABERATI GRAV!!!
    • taxe pe proprietate (având în vedere că România are, potrivit Eurostat, cel mai mare număr de proprietari de spaţii locative – 96% din populaţie trăieşte în locuinţe proprietate personală)-POATE SA COMPARAM VENITURILE CU PROPIETATILE (MOBILE SI IMOBILE) PANA LA RUDELE DE GRAD 3 SI AMANTE
    • impozit progresiv-ALTA ABERATIE
    • taxe comportamentale („taxe pe vicii”- taxa pe zahăr etc.)-ALTA ABERATIE
    • taxe noi (precum taxa pe plastic sau taxa pe servicii digitale)-ALTA ABERATIE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here