“… de papugiu / Cine să-l înțeleagă? Râde plângând / Plânge cântând / Viața o ia în șagă”.
Dacă ați făcut cunoștință cu sufletul candriu cu ani în urmă, ați recunoscut și versurile acestei melodii celebre în perioada interbelică. Atunci când râsul şi plânsul, îngerul și demonul suferința și bucuria fiecăruia erau gestionate mai degrabă la ghicitoare cu trandafir roșu în păr decât la psiholog. Probabil ați și ascultat această melodie în diferite interpretări și orchestrații, de la Cristian Vasile, la Gică Petrescu sau a la americaine, la Horia Brenciu. În sensul propriu, candriul e ușor grizat, ușor amețit de băutură, ușor țicnit, dar academicianul Alexandru Graur îl găsește și rebel, extravagant, unic. Eu am preferat varianta marelui lingvist român și am fredonat melodia de multe ori în casa copilăriei, care era plină de “plăci” (înțeleg că acum se numesc vinil-uri) la bătrânul Orion, un radio “pe lămpi” care avea și pick up și care se întrecea cu sine în știri de la Europa Liberă și muzici de tot felul. De la Joan Baez și Bob Dylan, la Aura Urziceanu, și de la Doina Badea la formația Mondial. Însă nu numai melodia mă fascina, ci și personajul rebel, sufletul candriu, cel zbuciumat și sălbatic, cel care ia viața în glumă și nici pe el nu se ia prea în serios, cel care plânge, cântă, iubește si suferă. Dar al cărui cod moral sănătos îi acoperă micile păcate lumești. În același timp, candriul iubeşte şi râde! Mult! De sine, de lumea în care trăiește, de ceea ce trăiește și de ceea ce nu ar fi vrut să trăiască.
Pentru că anul care începe astăzi deschide de fapt o lume a extremelor, a haosului organizat și a crizelor de tot felul. O trecere din lac în puț, căreia i se adaugă o cumplită penurie de lideri, de minime valori morale și de idei, exact când rasa umană are nevoie mai mult ca oricând de minți, de norme, și de strategii care să-i conserve bunăstarea și evoluția. În anul în care se chinuie să înlocuiască oamenii cu mașini, banii cu percepția despre ei, iar nașterea unui copil cu o simplă comandă prin telefon (vezi REFERINȚE), lumea noastră se prăbușește sub propria-i grandoare, exact ca imperiile din antichitate. Prea grăbit să aducă newness (inteligența artificială / Chat GPT, tranzacțiile blockchain, crypto monedele și strașnicul lor eșec, fuziunea nucleară etc) 2023 începe înainte ca 2022 să-și fi desăvârșit lucrarea. În 2022 am fost furați, umiliți și jertfiți tocmai de cei care ar fi trebuit să ne fie modele, de lideri politici, de prelați, de aproape de orice netrebnic aflat într-o poziție de putere. Parcă niciodată răul făcut de puternicii planetei nu s-a pogorât asupra noastră cu atâta violență. În 2022 am aflat cum se moare cu inocență, cum se fură cu măiestrie, cum se minte cu nerușinare, cum se metamorfozează odios eșecul în succes și degradarea morală în virtuți ale lumii de sclipici a nimicului. Măcar am învățat ceva; să contăm pe noi înșine mai mult decât pe autorități și oficiali, să savurăm orice mic succes personal și tot ceea ce ne bucură, să ne iubim și să ne protejăm familiile și comunitățile așa cum ne pricepem noi mai bine, pentru că cei de la care așteptăm ajutorul sunt fie nevolnici, fie lupi ascunși în piei de oaie care au ca religie doar banul și puterea fără rost. Lumea de astăzi este condusă de bezmetici, de criminali, de demenți, de ipocriți și de proști, sau de mult prea bătrâni. Care, deși la vârsta senectuții, iau decizii pentru un viitor care nu le aparține, așa cum nu le aparține nici prezentul. Unde guvernele eșuează, unde civilizațiile se prăbușesc, unde sistemele explodează, salvarea pare că este doar individuală; sufletul care, în lumea lui mică, reușește să pună propria-i părticică de umanitate pe un făgaș! Normalitatea gesturilor mici se va propaga, poate, și în întreg atâta vreme cât rebelul din noi va avea puterea firescului, care ar fi acela, emoția iubirii aproapelui și bucuria descoperirii continue a sinelui strălucitor. Dar ce efort cumplit este această urnire individuală!
Când se sting luminile și rămânem singuri, apar propriile umbre și întâlnirile neprevăzute cu noi înșine. Dacă întrebăm un psiholog despre efectul curativ al acestor întâlniri, probabil că ne va duce la Freud și Jung, la exercițiul explorării părților noastre întunecate. Dar, se pare că noi înșine ne suntem complet inutili în acest demers, pentru că bezna din noi poate fi cunoscută numai indirect, prin ceea ce tot psihologii numesc proiecție. Adică avem nevoie de o referință, căci fir-ar ea de umbră, deși a noastră, o descoperim prin alții, prieteni, rude, caractere onirice. Dar nici proiecția nu este de ajuns. Se pare că nu este la îndemintea oricui. Proiecția trebuie însoțită de un considerabil efort moral, nu lipsit de conflicte psihologice. S-ar putea să nu acceptăm cu ușurință că vrem să-i furăm vecinului nevasta și mașina, să nu îndrăznim să ne recunoaștem nici nouă înșine că agresivi fiind am putea băga surubelnița-n șeful cel nedrept, că urând am putea strangula soacra și astfel i-am astupa gura pentru totdeauna. Jung chiar așa spune “nimeni nu-și poate realiza umbra fără să dea dovada cu prisosință de tărie morală”. Probabil că de-aici s-a inspirat și Robert Louis Stevenson atunci când a scris “Strange Case of Dr Jekyll and Mr Hyde”, dualitatea înger și diavol care ne definește.
Continua și neobosita șlefuire a diamantului din noi pare a fi soluția pentru a combate răul care ne înconjoară. Și doar nu vom umbla cu psihologul după noi la fiecare pas, nu vom putea fi eternii subiecți ai canapelei! Atunci când greul ne inundă, ar trebui sa ne întoarcem la matcă și la lucrurile simple. La ceea ce putem controla noi înșine, pentru că geniile ne-au învățat că simplitatea este cheia complexității. Și ceva mă face să cred că orice suflet candriu exersează simplitatea. Cred că ajutorul oferit celui în nevoie, o carte citită, o pagină scrisă, muzica unor titani, un timp pentru a gândi și o făptură pentru a iubi sunt cheile prin care am putea desfereca lacătele răului, cele cu ajutorul cărora orice suflet candriu ar înceta sa mai fie papugiu și și-ar găsi astfel menirea și strălucirea într-o lume din ce în ce mai opacă! “Cerul înstelat deasupra mea, legea morală în mine” scrie pe mormântul lui Kant. Este evident că liderii lumii noastre sunt doar niște pigmei care exportă răul, putregaiul moral și intelectual. Dar ce șansă extraordinară ar putea fi pentru noi, simpli trăitori în vremuri tulburi, să putem admira cerul înstelat fără să ne fie rușine. Că lor, sigur nu le e!
Suflet candriu, la buni ani!
Să rămâi mereu îndrăgostit, să faci din binele tău și binele altora!
SERGIU TOADER, Golden Bay | Noua Zeelandă
REFERINȚE
1. Suflet candriu / Horia Brenciu-Youtube
2. Candriu/ fig -extravagant- Dicționarul etimologic român ( Graur 133, BL, V,223
https://www.dex.ro/candriu
3. ECTOLIFE/ Artificial womb
https://www.huffingtonpost.co.uk/entry/is-ectolife-artificial-womb-real_uk_639858a2e4b0c28146469016
4. Newness
https://www.thefreedictionary.com/newness
5. Dragoș Stanca – despre Chat GPT/ Generative Pre-Trained Transformer
https://www.linkedin.com/in/dragosstanca/recent-activity/#share-modal
6. Nuclear Fusion – The Economist
https://www.economist.com/science-and-technology/2022/12/13/controlled-fusion-is-nearer-now-than-it-was-a-week-ago?gclid=Cj0KCQiAtbqdBhDvARIsAGYnXBMOdhANheT_WSfLfNp_0CZQTlW-rmUUkLr-l0Q9H61_WDo0m0zgYn4aAmV5EALw_wcB&gclsrc=aw.ds
7. Arhetipul Umbra
https://www.psihanaliza.org/jung/umbra.html
8. Umbra și cunoașterea de sine
https://epochtimes-romania.com/news/umbra-si-cunoasterea-de-sine—202716
9. Strange Case of Dr Jekyll and Mr Hyde
https://en.wikipedia.org/wiki/Strange_Case_of_Dr_Jekyll_and_Mr_Hyde Strange Case of Dr Jekyll and Mr Hyde
10. Immanuel Kant/Kaliningrad Tomb
https://www.college.columbia.edu/core/content/kant%E2%80%99s-tombstone-kaliningrad#:~:text=In%20English%2C%20it%20reads%3A%20%E2%80%9C,via%20Wikimedia%20commons.
