Văzând baba sinistră din Iași, care lovea cu picioarele statuia sculptorului Costin Ioniță, “Hidra”, simbolizând corupția omului politic actual, mi-am amintit de replica elegantului profesor de la Universitatea de Arte din Iaşi, domnul Cătălin Gheorghe, spusă pe un ton resemnat – “trăim într-un cimitir cultural”.
Cred că cel mai odios şi periculos “mix social” este reprezentat de această pătură de oameni, melanj de bigotism religios, spălare pe creier, habotnicie, lipsă de cultură, imbecilitate crasă şi agresivitate.
Acești “buni creștini” care se ploconesc, cu evlavie, până în pământ în fața lui Hristos, l-ar răstigni din nou, fără să clipească, dacă Fiul ar hotărî, într-o bună zi, să revină printre oameni.
Printre fiare.
Spiritualitatea fără cultură e o cale moartă care duce spre furii medievale, spre întuneric și malefic.
Prefer oricând un intelectual fin cu principii creștine pe care le respectă fără a pica în dogmatism/ habotnicie unui troglodit cu 8 clase, care se bate pe o sticlă de aghiasmă, rupe garduri, lovește statui, urăște tot ceea ce nu poate percepe cu mintea sa mocirloasă…
Să ne fie teamă de proștii agresivi, inculți și prea mulți.
Pot forma mase de urâțenie cotropitoare, pot distruge libertatea de expresie, frumusețea artei, frumusețea culturii, fix ceea ce ne diferențiază de regnul animal.
Dumnezeu și Lumina Sa nu pot sălășlui în aceste “recipiente” atât de murdare.
Cu cât e mai amplă crucea făcută emfatic – de la frunte la buric, cu atât mai vastă “micimea” credinciosului care – deși este sfătuit la slujbă să își iubească aproapele – îl urăște din rărunchi și nu ar ezita să îl ucidă, cu o voluptate satanică, cu prima ocazie.
Da, să ne ferim de acești falși creștini, care nu au nimic creștin, nimic care să amintească iubirea splendidă și candoarea Fiului.
