Reformarea ASF

0
1038
asf

Falimentul recent al firmei de asigurări City Insurance, care a fost precedat si de alte eșecuri răsunătoare (Astra, Carpatica, Forte , Certasig) tot în sectorul asigurărilor și tot în perioada recentă de când piața este supravegheată de ASF, subliniază necesitatea analizei sistemului de organizare a autorității responsabile de reglementarea, supravegherea și stabilitatea acestei piețe in Romania.

Să nu uităm că în România, conform cadrului legal de funcționare a ASF, desemnarea consiliului ASF se face de către Parlamentul României care audiază membrii executivi si neexecutivi. Aici apare partea interesanta: președintele consiliului ASF este ordonator principal de credite si are rol de reprezentare dar nu are atribuții executive pe sectoarele care alcătuiesc autoritatea.  Legiuitorul prevede ca cei trei vicepreședinți de sector sunt direct responsabili de piețele reglementate și supravegheate în cadrul sectoarelor pe care le conduc, aceste atribuții și responsabilități ale lor fiind precizate expres în legislație.

Astfel, Ordonanța de urgență numărul 93 din 2012 precizează că “fiecare dintre cei 3 vicepreședinți are atribuții specifice corespunzătoare unuia dintre cele 3 sectoare de supraveghere financiară. În hotărârea Parlamentului României de numire a acestora se stabilește sectorul de supraveghere financiară pentru care sunt numiți”. Totodată, pentru funcția de președinte, același act legislative menționează expres doar că “președintele reprezintă A.S.F. ca autoritate administrativă autonomă, ca persoană juridică de drept public și în raporturi de drept comun și este ordonator de credite.” Raportul de forte construit de prevederile legislative par a fi destul de disproporționat în defavoarea președintelui și a prim-vicepreședintelui în raport cu ceilalți trei membri executivi (vicepreședinții) ale căror responsabilități directe referitoare la sectoarele pe care le conduc sunt clar precizate. Este așadar un sistem descentralizat care oferă foarte multa putere vicepreședinților de sector.

Daca urmărim organizarea autorităților de supraveghere din UE observam ca in cele mai multe state se practica o supraveghere integrată. În multe state supravegherea prudențială este realizată de către banca centrală pentru mai multe componente ale sistemului financiar, nu doar pentru instituțiile de credit (de exemplu Germania, Franța, Olanda, Belgia, Italia, Cehia, Ungaria etc.). Există și o serie de state în care autoritatea integrată de supraveghere a majorității (sau chiar a tuturor) componentelor sistemului financiar este plasată în afara băncii centrale (de exemplu Marea Britanie, Suedia, Danemarca, Polonia etc.). În cazul Marii Britanii organizarea este de tip „twin peaks”, la fel ca și în Belgia, Olanda și Danemarca, ceea ce presupune existența separate a unei autorități de supraveghere financiară prudențială și respectiv a unei autorități de supraveghere a conduitei de piață și protecției consumatorilor de servicii financiare.

În condițiile în care piețele devin tot mai complexe, abordarea integrată prezintă avantajul că permite reflectarea în cadrul actului de supraveghere a interacțiunilor dintre diferitele segmente ale pieței precum și dintre entitățile membre ale unor grupuri financiare (situație întâlnită tot mai frecvent).

Necesitatea abordării supravegherii la nivel integrat în scopul prevenirii crizelor financiare este generată de creșterea complexității manifestării riscurilor sistemice și operaționale, ca efect al interconectării tot mai puternice dintre componentele sistemului financiar, evoluției accelerate a tehnologiei și vitezei considerabile de circulație a informației.

Instrumentele moderne de identificare, evaluare și monitorizare a riscurilor includ deja o perspectivă integrată asupra sistemului financiar ținând seama de interconectare, concentrare, complexitate (ex. testarea la stres a entităților și structurilor piețelor financiare).

Experiența locală ne-a arătat că eșecurile de supraveghere întâmplate de la înființarea ASF au fost numeroase și s-au întâmplat atât în sectorul asigurărilor cât și al pieței de capital. Cel de-al treilea sector al ASF, cel destinate reglementării și supravegherii pensiilor private poate fi considerat o excepție fericită datorată numărului mai redus de entități și legislației foarte restrictive privind activitatea acestora, dar o astfel de conjunctură nu poate fi impusă celorlalte două sectoare unde piețele au nevoie de mai multă flexibilitate legislativă pentru a putea funcționa normal și eficient. De aceea, schimbarea necesară trebuie să vizeze organizarea și funcționarea supravegherii acestor piețe și nu supra-reglementarea lor.

Un alt element revelator este și faptul că scandaluri privind eșecurile de supraveghere, pe diferite segmente de piață, au avut loc sub toți conducătorii ASF, începând cu Dan Radu Rușanu, continuând cu academicianul Daniel Dăianu (care a asigurat doar un interimat), cu Mișu Negrițoiu, Cornel Coca-Constantinescu (care de asemenea a asigurat un interimat), apoi Leonardo Badea și în prezent Nicu Marcu, precum și sub oricare dintre componențele de până acum ale consiliilor de administrație.

Și la conducerea sectoarelor au existat o alternanță în cei 8 ani de la înființarea ASF. Sectorul asigurărilor a fost condus inițial de Daniel Tudor, urmat de Corneliu Moldoveanu, Marius Vorniceanu, Cornel Coca-Constantinescu și Cristian Roșu, perioada fiind presărată și cu numeroase interimate asigurate de președintele sau vice-președintele ASF de la momentul respectiv. Sectorul pieței de capital a fost condus inițial și pentru o lungă perioadă de timp de Mircea Ursache, iar în prezent la cârmă se află Gabriel Grădinescu. Similar în cazul sectorului pensiilor private a condus inițial Ion Giurescu urmat de Daniel Armeanu. Acolo unde problemele de supraveghere au fost mai multe, respectiv în sectorul asigurărilor, se pare că schimbarea frecventă a vicepreședintelui responsabil pentru asigurarea stabilității acestei piețe nu a ajutat iar problemele au continuat să se manifeste indiferent de persoana aflată la conducere.

Toate acestea arată cel puțin că actuala formă de organizare pe sectoare și nu pe funcțiuni, existentă încă de la înființarea Autorității, merită să fie atent analizată și probabil îmbunătățită, dacă nu cumva schimbată complet. Experiența europeană ne arată că o formă mai integrată a funcțiunilor și mai centralizată în ceea ce privește răspunderea și decizia ar putea funcționa mai bine inclusiv la noi. Pentru asta e nevoie de voință și consens la nivel politic, de decidenți cu minte limpede și deschidere spre analiza alternativelor, de aplecare spre nevoile economiei, ale piețelor și mai ales ale cetățenilor, elemente care în săptămânile acestea, și din păcate la fel și în ultimii ani, sunt prea greu de găsit.

Din contra, inițiativele legislative din ultimii ani ale parlamentarilor (neconcretizate) au vizat mai degrabă re-divizarea supravegherii, într-o formă apropiată de cea existentă anterior înființării ASF, ceea ce era și rămâne exact în opoziție cu experiența europeană și învățămintele numeroaselor eșecuri de supraveghere.

Poate acum, în ceasul al doisprezecelea, factorul politic va ține seama de realitatea evidentă și va face ajustările legislative necesare.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here