Recent, o scrisoare care se vrea simpatică a fost publicată pe pagina de facebook a Federației Crescătorilor de Bovine pentru Carne din România. Scrisoarea fost redactată ca un fel de jelanie a vițelului Julien, cu trimitere străvezie la unul dintre prenumele actualului premier, Dacian Julien Cioloș, chiar destinatarul misivei.
Textul relevă câteva din neajunsurile crescătorilor de bovine de carne din România, cum ar fi prețul mic la achiziție, dar și contradicțiile legislative care afectează activitatea fermelor. Către finalul scrisorii, însă, retorica anti-europeană este livrată în doza cuvenită: “Probabil le place “mâncarea” din magazine: salam fără carne, brânză fără lapte, resturile și carnea stricată care rămâne de la cei bogați de prin Europa.” Este genul de frază care rămâne cel mai bine fixată în mintea cititorului, fiindcă invocă sănătatea publică, iată, pusă în pericol de europeni! România nu numai că este piață de desfacere, dar, uite, este destinația unor produse agroalimentare contrafăcute sau de-a dreptul toxice.
Astfel de mesaje sunt frecvente în spațiul virtual, fiind vehiculate de puzderia de siteuri specializate în dezinformare. Din păcate, instituțiile românești cu responsabilități în domeniul sănătății publice și al protecției consumatorului nu au contracarat în mod ferm astfel de mesaje. Când o mare organizație a fermierilor români publică un text ce acuză importuri de “carne stricată care rămâne de la cei bogați de prin Europa”, o instituție ca ANPC ar fi trebuit să reacționeze, fiindcă este vizată direct.
Rădăcinile agroalimentare ale anti-europenismului
Dezbaterile care au avut loc pentru adoptarea unor modificări la legea 321 (legea supermarketurilor) au creat cadrul propice pentru lansarea de mesaje anti-occidentale în mass media, de către lideri ai organizațiilor agricole, dar chiar și de către actualul ministru al Agriculturii, Achim Irimescu. În repetate rânduri, ministrul a denunțat public pătrunderea de mărfuri agroalimentare de proastă calitate pe piața românească. Afirmațiile ministrului sunt implicit acuzații la adresa instituțiilor cu rol de prevenție și control în domeniul sănătății publice și al protecției consumatorului. Astfel de mesaje sunt lansate de parcă în România nu ar exista astfel de instituții.
Reverberațiile acestor afirmații în mentalul colectiv sunt previzibile: opinia publică e tot mai convinsă că din UE ajunge în magazine numai hrană periculoasă pentru sănătatea consumatorilor, iar UE este perceput ca un spațiu ostil, sursă de otrăvuri care atentează la sănătatea publică. Astfel se creează în timp un teren favorabil dezvoltării la nivel politic a unor proiecte anti-UE.
România nu e invadată de imigranți așa cum s-a întâmplat în Marea Britanie, ai cărei cetățeni au votat recent ieșirea din UE, dar nu sunt de neglijat la noi aceste imagini antitetice, potrivit cărora hrana noastră sănătoasă dispare, fiind înlocuită de alimente periculoase livrate de multinaționale. Destui contemporani ar vota împotriva UE numai în numele unui meniu cu roșii, brânză și slană de-ale noastre, din popor, uitând că și poporul utilizează substanțe chimice, deseori fără discernământ.
În realitate, normele sanitar-veterinare europene și cele privind sănătatea publică sunt cele mai avansate din lume. Una dintre preocupările Bruxellesului este asigurarea unui mediu sănătos și a unei hrane sănătoase pentru toți cetățenii. Din păcate, comunicate slab, aceste politici nu ajung la publicul larg, deseori ingenuu, căzut pradă unor manipulări diverse.
Rezultatul referendumului organizat în Marea Britanie pare să fi fost primit cu aplauze de liderul celei mai mari organizații de fermieri din România. Laurențiu Baciu, președinte al Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România, gândește la fel cu europarlamentarul Rebega: statele mari duc o politică nefavorabilă față de statele mici (Sursa).
Mai mult, Baciu invocă epoca pre-aderare, când fermierului român i-ar fi mers mai bine. Președintele APAR nu suflă nicio vorbă despre fondurile europene și de subvențiile încasate din 2007 până în prezent, inclusiv pe numele său, bani fără de care agricultura românească ar fi fost cu siguranță într-un stadiu înapoiat. Peste dificultățile pe care fermierii români le întâmpină în mod obiectiv din cauza fluctuațiilor pieței, se suprapune frecvent retorica anti-europeană, tot mai intensă din cauza relației UE-Rusia marcată de sancțiuni și embargouri economice. Brexitul, există temeri, ar putea avea un efect de domino.
Observația noastră este că anti-europenismul are manifestări specifice în fiecare țară. La britanici s-a dezvoltat din cauza imigrației, în estul Europei s-ar putea dezvolta din cauza unor concepții tradiționaliste, active în epoca pre-aderare, cum ar fi întoarcerea la valorile neaoșe, alterate, chipurile, de politica unionistă. Domeniul agroalimentar este un teren propice pentru lansarea de mesaje anti-UE, fiindcă opinia publică este sensibilă la tema tradiționalistă, marcată fiind deseori de reveriile unei Românii ferite de “otrăvurile” cosmopolite.
Conferința de presă a lui Rebega
Startul oficial al campaniei de imprecații la adresa UE a fost dat cu un an în urmă de europarlamentarul Laurențiu Rebega (fost PC, actual membru al grupului extremistilor din PE). Acesta a organizat în octombrie 2015 la Bruxelles o conferință de presă unde a invitat, pe cheltuiala sa, un grup restrâns de jurnaliști pentru a ataca sistemul de subvenționare a fermierilor români în comparație cu cei din statele europene dezvoltate. Rebega a cerut atunci nici mai mult nici mai puțin decât eliminarea subvențiilor pe suprafață, fiindcă nu sunt la nivelul celor încasate de fermierii europeni. Un fel de “totul sau nimic”.
Rebega a folosit sintagma “concurență neloială”, acuzație pe față că marile state europene joacă necinstit în relația cu statele mici sau nou venite, cum este România: „Concurența neloială este în momentul în care un fermier din România primește o subvenție X, iar un fermier din alt stat membru primește de trei ori X. (…) Nu vom ajunge niciodată la subvențiile pe care le au fermierii din nici unul dintre statele care ne fac această concurență neloială. Toată lumea vorbește pe culoarele din Parlamentul European că se va mări subvenția, dar nimeni nu spune că se va mări subvenția, scăzându-se subvenția celor mari.”
Intervenția europarlamentarului nu a avut la rigoare nicio noimă, fiindcă subvențiile au crescut anual din 2007, anul aderării, iar diferențierile existente față de alte state decurg dintr-o mulțime de factori cunoscuți și acceptați de fermierii familiarizați cu realitățile europene. Subvențiile au fost fixate și în funcție de criteriul productivității. Or, se știe, agricultura românească nu dă pe din afară la capitolul productivitate, decât în anumite ferme. Mai trebuie luat în seamă și aspectul fiscal. Acolo unde subvenția este mare, există și o impozitare pe măsură. Europarlamentarul român nu a avut însă grija cifrelor și a calculelor. Demersul său a fost mai degrabă unul propagandistic. Rebega a vorbit de la Bruxelles despre situația fermierilor români fără să-i consulte în prealabil, după cum a recunoscut singur în timpul conferinței. Or, protestele recente ale fermierilor dovedesc că ei sunt puternic interesați de încasarea subvențiilor, nemulțumirea lor fiind nu cuantumul acestora, ci alocarea lor întârziată.
Valoarea geopolitică a porcului
Interesant de remarcat este că Laurențiu Rebega – ajuns în atenția publică în urma unui scandal de corupție care a implicat și înalți funcționari din MADR, dar și prin afilierea ca europarlamentar la grupul condus de Marie Le Pen – și-a lansat mesajele în contextul crizei politice survenite între UE și Rusia ca urmare a conflictului armat din estul Ucrainei și a anexării Crimeei de către Moscova.
Până în octombrie 2015, când a ținut europarlamentarul român conferința de presă, o serie de embargouri și sancțiuni economice fusese instituită între Rusia și UE, sancțiuni aflate încă în vigoare. Sectorul agroalimentar a fost terenul predilect pentru embargourile rusești, fiindcă piața rusească era foarte atractivă pentru fermierii și procesatorii europeni. Interzicerea, de pildă, a importurilor de porci vii și de carne de porc din UE a lovit puternic interesele agenților economici europeni, nevoiți să caute cu ajutorul Bruxellesului, piețe noi sau să ceară autorităților comunitare ajutoare financiare compensatorii.
Embargoul rusesc a avut ca efect principal scăderea prețului la carnea de porc la nivel european. Fermierii români au susținut că piața internă a fost invadată de carne de porc din țările europene afectate de embargoul rusesc. În realitate, procesatorii români importă carne congelată, fiindcă este, într-adevăr, mai ieftină, dar carnea proaspătă provine în proporție covârșitoare din fermele românești. Surse autorizate din sectorul cărnii de porc afirmă că producția internă nu poate asigura necesarul alimentar al populației, importurile fiind obligatorii.
