În 2017, la 10 de ani de ultimul an de boom și la doar 3-4 ani de la ieșirea din criză, piața financiară experimentează o nouă explozie având ca principal suport Instituțiile Financiare Nebancare.
Regulamentul BNR spune că IFN-urile vor fi obligate să provizioneze cu 1000% din valoarea lor toate credite de până în 15 zile la care Dobânda Anuală Efectivă sare de 200%, toate împrumuturile de până la 90 de zile cu DAE peste 100% şi toate împrumuturile cu scadenţa de peste 90 de zile care au un cost mai mare de 32,5%( de zece ori rata Lombard).
Deşi poate părea surprinzător, pentru un IFN ratele de dobânda amintite de BNR nu sunt deloc mari, ba chiar majoritatea împrumuturilor date de aceste firme fiind semnificativ mai scumpe, cu DAE şi de peste 2.000 la sută, motiv pentru care ele au şi fost asociate în folclorul urban şi în presă cu noţiunea de „cămătari legali“. În acest context, practic, când regulamentul BNR va deveni operaţional, dobânzile vor fi plafonate în jurul valorii de 32,5%, ceea ce ar putea să fie insuficient pentru afacerile IFN-urilor, calibrate pe costuri substanţiale şi pe niveluri de până la 50% a restanţelor.
Costurile creditelor mici la bănci au început să fie, în ultimii doi-trei ani, extrem de mari, deşi nu la fel de mari ca în cazul IFN-urilor. Cu avantajul că oferă împrumuturi în condiţii mult mai puţin dure, cele din urmă au reuşit să se impună în faţa băncilor.
Cine are nevoie rapid de o finanţare de valoare mică pentru care nu vrea să rămână îndatorat perioade îndelungate va avea surpriza unor Dobânzi Anuale Efective care depăşesc şi 200%. În astfel de situaţii, comparaţia dintre bănci şi IFN-urile care dau împrumuturi rapide nu mai este deloc deplasată.
În cazul unui credit de 1.000 de lei – valoarea medie împrumutată de instituţiile financiare nebancare – contractat pe o perioadă de şase luni, din opt bănci care au o ofertă, şase impun o Dobândă Anuală Efectivă de peste 100%. Aceasta se întâmplă în ciuda faptului că dobânda creditului nu depăşeşte 8-9%. Vinovate sunt comisioanele de acordare fixe, care, având în vedere valoarea mică a împrumutului, cântăresc mult ca pondere în total. Aceste comisioane ajung şi la 300-400 de lei. De partea cealaltă, a IFN-urilor, cele mai cunoscute nume sunt Cetelem, Provident, Icredit, Credius, Credex si Viva Credit. La un loc, ele au peste un milion de clienţi în întreaga ţară. Cetelem se comportă mai degrabă ca o bancă şi nu pare interesată de finanţări pe termene foarte scurte, celelalte însă exact această zonă o ţintesc.
Provident şi Icredit sunt singurele două firme din România care se prezintă la uşa clientului atât pentru acordarea împrumutului cât şi pentru colectarea ratei. Procedura de aprobare durează doar câteva zeci de minute, iar actele necesare se opresc la buletin şi o factură de utilităţi. De asemenea, clientul trebuie să demonstreze că are o locuinţă stabilă. Pentru cei 1.000 de lei, la Provident se vor plăti 32 de lei pe săptămână timp de 44 de săptămâni. Valoarea totală ce va fi rambursată ajunge la 1.400 de lei, mai mult decât la orice bancă.
