Uite profitul, NU e profitul. Cum se „FOFILEAZĂ” industria PHARMA din România ca să NU plătească taxe de MILIOANE de EUR la Stat. „Culmea” profitului à la Wörwag Pharma și cum „închide” ochii Statul vizavi de marii jucători de pe piață, dar NU îi iartă pe cetățenii și antreprenorii locali

0
5441

Reporter Sfin: În România există cel puțin 30 mari producători de medicamente și în total 125 de firme, a căror arie de activitate include fabricarea/distribuirea medicamentelor.

Dar iată că aceste cifre nu prea ajută economia românească când vine vorba despre profitul acestor companii – care, în majoritatea cazurilor, este exportat către Compania-Mama sau alte Companii din Grup, iar bugetul Statului nu se poate „bucura” astfel de colectarea taxelor aferente, împovărând în schimb inutil cetățenii și antreprenorii locali – care, iată nu sunt „scutiți” de plata acestor taxe, în ciuda resurselor limitate de care dispun în comparație cu marii „rechini” de pe piață.

În această categorie intră și compania Wörwag Pharma România.

În timp ce contribuabilii de rând, simpli cetățeni sau companii de dimensiuni reduse, sunt hărțuiți de ANAF pentru câteva sute de lei, „the big sharks” de pe piața PHARMA din România NU plătesc niciun leu impozit pentru profiturile uriașe pe care le fac în România!

Deși legea îi obligă să plătească impozit pe profit dacă au în România sedii permanente și structuri naționale logistice, de marketing și de promovare a produselor, coloșii „se fac că plouă” și reușesc prin tactici de exportare a profiturilor să NU plătească niciuna din aceste taxe.

Cu toate că folosesc aceste rețele din România, companiile fac vânzări către rețelele din România direct din țările de origine, ca și cum ar fi simple tranzacții intracomunitare.

ANAF știe problema, o și recunoaște neoficial, dar „închide” ochii de mai bine de 10 de ani de zile la această practică!

Dar să vedem pe ce se bazează multinaționalele PHARMA din punct de vedere al lacunelor legislative din România și cum reușesc acestea să „jongleze” cu profiturile realizate, astfel încât să NU plătească niciun leu impozit pe profit & dividende la Stat.

În acest sens vă întreb, conform Codului Fiscal, cine are obligativitatea plății impozitului pe profit în România?

Specialist: Conform art.13 din Codul Fiscal, sunt obligate la plata impozitului pe profit, următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:

a). persoanele juridice române;

b). persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent in România;

c). persoanele juridice străine şi persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activitate in Romania intr-o asociere fără personalitate juridică;

d). persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau in legătură cu proprietăţi imobiliare situate in Romania sau din vanzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română;

e). persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice romane, pentru veniturile realizate atat in Romania cat şi in străinătate din asocieri fără personalitate juridică; in acest caz, impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reţine şi se varsă de către persoana juridică română.

Reporter Sfin: Care sunt conditiile care trebuiesc indeplinite in Romania pentru a avea un sediu permanent?

Specialist: Conform art. 8 din Codul Fiscal, persoanele juridice straine indeplinesc conditiile unui sediu permanent daca:

  • detin o reprezentanta in Romania
  • au un General Manager – angajat in Romania
  • exista agenti de promovare a vanzarilor – angajati in Romania
  • exista bugete alocate special pentru publicitate in Romania.

„O persoana impozabila care are sediul activitatii economice in afara Romaniei se considera ca este stabilita in Romania si in consecinta trebuie sa plateasca aici impozit pe profit daca are un sediu permanent in Romania, respectiv daca dispune in Romania de suficiente resurse tehnice si umane care concura la efectuarea regulata de livrari de bunuri impozabile.”

Concomitent, voi sublinia mai jos faptul ca definiţia sediului permanent, din legislaţia fiscală, prezintă următoarele neajunsuri, care pot fi invocate de contribuabili si/sau un avocat bun in Drept financiar si fiscal, în contestarea eventualelor acte de control fiscal, sau eventuale impuneri privind stabilirea unui sediu permanent:

În Codul fiscal, „Definiţia sediului permanent” este în „Art. 8. Definiţia sediului permanent”, printr-un text destul de mare pentru o definiţie, de 860 de cuvinte.

Chiar în primul alineat al art. 8 din Codul fiscal se prevede că, pentru a se înţelege sensul şi conţinutul „definiţiei sediului permanent”, trebuie avute în vedere şi comentariile de la art. 5 «Sediul permanent» din Modelul Convenţiei de Evitare a Dublei Impuneri al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică”.

Deosebit de important este a se reţine faptul că în „Modelul Convenţiei de Evitare a Dublei Impuneri al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică”  nu există comentariile de la art. 5.

Cred că intenţia legiuitorului a fost să spună că La definirea sediului permanent se au în vedere prevederile  de la art. 5 «Sediul permanent» din Modelul Convenţiei de Evitare a Dublei Impuneri al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică”.

Această eroare de exprimare din textul art. 8 din Codul fiscal poate fi folosită cu succes de unii contribuabili sau avocati în contestarea actelor de control fiscal prin care li s-au stabilit sancţiuni şi s-au chiar obligativitatea stabilirii unor sedii permanente in Romania.

În contestarea actelor de control fiscal, prin care li s-au stabilit sancţiuni şi în baza art.8 din Codul fiscal, contribuabili si/sau avocatii pot invoca (cel puţin) următoarele argumente:

  • „Modelul Convenţiei de Evitare a Dublei Impuneri al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică” nu este publicat în Monitorul Oficial al României.
  • Actul legislativ se înfăptuieşte (şi în România, ca în orice stat de drept din lume) numai pe baza reglementărilor publicate în Monitorul Oficial al României.

În legătură cu faptul că sute de mii de „sedii permanente” sunt judecate fiscal pe baza art. 8 din Codul fiscal), bazat pe „Modelul convenţiei de evitare a dublei impuneri al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică” care nu este publicat în Monitorul Oficial, există şi puncte de vedere care susţin că, în baza (1) art. 108 din Constituţia României, şi (2) a art. 11 din Legea nr. 24/2000, şi (3) a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), se poate solicita, în justiţie, să se constate inexistenta juridică (numai din punct de vedere al aplicării art. 8 din Codul fiscal) a acestui model de convenţie.

Din textul art. 11 din Legea nr. 24/2000 rezultă că nu doar legile, ordonanţele sau hotărârile de Guvern, ci şi ordinele / instrucţiunile miniştrilor intră în vigoare numai după ce se publică în Monitorul Oficial.

Personal consider că, din cauză că modelul de convenţie în discuţie nu este publicat în Monitorul Oficial, orice contribuabil sau avocat poate solicita, în justiţie, sancţiunea de drept cu inexistenţa juridică a acestuia (numai din punct de vedere al aplicării art. 8 din Codul fiscal), în baza art. 108 din Constituţia României, a art. 11, alin. (1) din Legea nr. 24/2000, şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO).

In Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, „Definiţia sediului permanent” este în „TITLUL I., „CAPITOLUL I., „SECŢIUNEA a 3-a. Definiţia sediului permanent”, printr-un text de 3.260 de cuvinte.

Asemenea texte, exagerat de mari, care conţin sute de propoziţii şi de fraze, care se întind pe mai multe pagini, care în textul lor mai conţin şi alte definiţii, nu pot fi numite „definiţie”.

Spre exemplu, în Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, Titlul I, Capitolul I, Secţiunea a 3-a, în pct. 3 cu „Definiţia sediului permanent”, se definesc, în alin. (1), sintagma „loc prin care se desfăşoară integral sau parţial activitatea”, iar în alin. (20), sintagma „orice alte activităţi”.

Deci avand in vedere cele de mai sus, orice persoana juridica straina va putea „jongla” prin legislatia romaneasca urmarindu-si propriile interese, cele mai vizate fiind legate de intocmirea unui sediu permanent si impozitul pe profit al reprezentantelor din Romania.

Reporter Sfin: Deci datorita acestor vicii de procedura Romania a devenit un paradis fiscal pentru multinationale?

Specialist: Se poate spune si asa. Cert este ca datorita acestor vicii de procedura si a cadrului legislativ ce prezinta anumite lacune, iata ca anumiti colosi pot beneficia si dezvolta afaceri prospere in Romania, fara a plati impozit pe profit si dividende.

Reporter Sfin: Daca ne uitam pe cifrele raportate de compania Woerwag Pharma Romania ce ne puteti spune in calitate de auditor financiar?

Specialist: Conform cifrelor raportate public, pe site-ul mfinante.ro putem observa ca firma este infiintata legal in anul 2017.

Reporter Sfin: Da, dar conform declaratiei Norinei Gavan aparuta in spatiul public: „ Mi-am trimis CV-ul si scrisoarea de intentie la un anunt de reprezentant medical si in noiembrie 1997 am devenit primul angajat al companiei germane Woerwag Pharma in Romania.”, compania functioneaza de 24 ani in Romania.

Specialist: Am facut un research in legatura cu acest aspect si intr-adevar am gasit urmatoarele informatii in spatiul public:

  • Daca facem un research pe reteaua profesionala Linkedin putem observa ca activitatea economica a firmei din Romania este una ampla din punct de vedere al distributiei si marketingului, daca ne raportam strict la persoanele angajate de compania romaneasca in: Logistica, Vanzari, HR, Reprezentanti medicali, Flota, Directori Financiari in perioada 1997-2017. (adica pana la momentul infiintarii firmei din punct de vedere legal in Romania)
  • O alta neconcordanta notabila este vizavi de nr de angajati al companiei.

In 2019, pe site-ul mfinante.ro se raportau 11 angajati, in timp ce pe site-ul companiei erau prezentati peste 60 angajati.

In 2020, pe site-ul mfinante.ro se raporteaza 70 angajati, in timp ce pe site-ul companiei nu mai este prezentat nr de angajati decat la nivel global.

Deci, daca ne luam dupa cifre, compania isi creste capitalul uman cu 536% in pandemie.

La prima vedere ar parea reteta perfecta a succesului.

  • O rasturnare majora de situatie avem si din punct de vedere al cifrei de afaceri si profitului inregistrat.

Daca in 2019, compania raporta o cifra de afaceri de 12 mil RON, in 2020 compania inregistreaza o cifra de afaceri de peste 188 mil RON.

Wow! O crestere de 1467%. Pentru cineva nefamiliar cu cifrele, acest lucru poate parea ceva realizabil, notabil sau plauzibil.

Aceeasi situatie o putem remarca si daca facem o analiza vizavi de profitul raportat: in 2019, avem un profit de aprox 0.5 mil RON, iar in 2020 de 4,6 mil RON.

Deci crestere de 990%.

Din prisma unui auditor financiar, pe baza informatiile publice de mai sus, putem realiza urmatoarea analiza:

Compania-mama exporta in Romania in principal produsele Magnerot, Lagosa, Zinkit pe langa alte produse de nisa, conform informatiilor prezentate pe site-ul acesteia.

Aceste produse se adreseaza persoanelor cu boli cronice, cum ar fi diabetul si/sau altor complicatii asociate acestuia. (neuropatia diabetica, afectiuni cardiovasculare si neurologice)

In Romania, 823,000 de oameni sunt inregistrati cu diabet de tip 2 si aproximativ 250,000 cu diabet de tip 1.

Fluctuatia de la an la an vizavi de aceasta conditie medicala (generatoare de complicatii precum cele mentionate mai sus, la care se adreseaza si portofoliul de produse al companiei) este intre 5-10%.

Iar din acest analiza rezida clar, ca in lipsa cresterii cererii, bazata evident pe numarul de bolnavi cronici, nu putem vorbi de o crestere atat de spectaculoasa, chiar si in cazul in care market share-ul acestor produse ar fi de 100%, ceea ce este practic imposibil, avand in vedere ca mai exista si alte produse pe piata similare.

  • O simpla analiza releva o alta anomalie din punct de vedere contabil ce este reprezentata de ponderea cheltuielilor de marketing (campanii de promovare TV al produselor de top, publicitate in presa scrisa) in total cheltuieli.

Practic, 75% din cifra de afaceri din 2019 observ ca s-a alocat publicitatii.

Cu un asemenea buget, toti oamenii de marketing s-ar muta in Romania.

Am facut audit la cele mai importante companii din Romania, dar nu am vazut un asemenea buget vreodata. Cel mai optimist caz pe care l-am intalnit a fost de 25% si a fost unul singur. Restul trebuiau sa se incadreze intre 10-15%.

  • Principalele probleme pe care le poate genera lipsa unui sediul permanent al unei multinationale straine in Romania este legata de urmatorul aspect:
  1. Multinationalele (majoritatea in UE) isi vor vinde produsele in Romania sub forma de tranzactii intracomunitare, adica vor „exporta direct” catre tara noastra, fara a trece printr-un sediu permanent si fara a ajunge in Romania la un pret de transfer (=cost de productie+adaos), de unde sa poata fi vandute mai departe la pretul de piata catre principalele lanturi farmaceutice sau distribuitori din Romania.

Iar acest lucru inseamna ca diferenta dintre pretul de piata si pretul de transfer, care teoretic ar trebui sa fie impozitata in Romania, se pierde, afectandu-ne si pe noi ca cetatenii in mod direct, luand in considerare modul de functionare a aparatului fiscal din Romania.

Probabil in acest mod s-au pierdut pana acum zeci de milioane de EUR in Romania.

  1. „Dar unde profit nu e, nici dividende nu sunt.”

Cam asa ar suna varianta updatata a cantecului in cazul in care nu exista un sediu    permanent, si, cum am explicat mai sus, nici profitul aferent acestui sediu.

Alta taxa, precum impozitul pe dividende, este si ea „pierduta” in acest caz.

Consider, in lumina celor expuse mai sus, ca este de datoria noastra, sa semnalam si sa contribuim prin expertiza pe care o detinem la crearea unui act legislativ cat mai exact, transparent si complet in Romania, pentru a evita eventualele vicii de procedura si pierderea financiara atasata acestora.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here