Trepte spre succes, sau ce înseamnă să te orientezi bine, cand îţi alegi naşul! Afacerile imobiliare ale familiei fostului premier Petre Roman, ridicate cu banii naşului, Dinu Patriciu

0
5481
Petre Roman

Legătura dintre Petre Roman, vajnic luptător şi inculpat în dosarul revoluţiei române alături de tătucii Ion Iliescu, Siviu Brucan, Gelu Voican Voiculescu & co şi omul de afaceri Dinu Patriciu, este binecunoscută… Fostul proprietar la grupului Rompetrol, ani la rând cel mai bogat român, a fost naşul de cununie, al familiei şi de botez, al fiului fostului premier. În aceste condiţii, este lesne de înţeles de ce actuala soţie a lui Petre Roman, cântăreaţa Silvia Chifiriuc şi-a lăsat deoparte „fabuloasa carieră artistică” pentru a intra în afaceri imobiliare cu nişte bănuţi împrumutaţi de la nasu’, aşa cum reiese din documentele recent apărute.

Fost ministru al Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului în Guvernul Roman II, politicianul şi apoi omul de afaceri Dinu Patriciu, decedat în anul 2014, a fost alături de fină sa, în urmă cu 10 ani, când aceasta s-a lansat în afaceri.

Căsătoria dintre fostul premier „providenţial”, Petre Roman și „diva muzicii româneşti”, Silvia Chifiriuc, a avut loc în anul 2009. Un cuplu format din asemenea personalităţi de anvergură, evident că a avut nevoie de nași pe măsură… Cine putea fi mai potrivit pentru a deveni părinte spiritual al proaspătului cuplu, dacă nu Dinu Patriciu, devenit, între timp, cel mai bogat român? Tot omul de afaceri împreună cu soţia sa au fost şi naşii de botez ai lui Petrus, fiul cuplului politico-muzical, născut după numai un an, în 2010.

Susținută de puternicul său naş, Silvia Agapia Roman, înfiinţează în aprilie 2010,  în asociere cu o altă doamnă pe nume Elisabeta Iuliana Șerban, firma Ana&Petrus Properties SRL. Participaţia celor două, în companie, este egală, fiecare dintre asociate deţinând câte 50% din acţiuni. Administrator a fost desemnată doamna Elisabeta Iuliana Șerban. Imediat după înfiinţare, în perioada mai 2010-septembrie 2011, firma Ana&Petrus Properties SRL, contractează de la DP Holding S.A. patru împrumuturi, în valoare totală de aproape 3,5 milioane euro.

Cine este DP Holding SA? O companie cu sediul in Elveția care adună sub aceiaşi cupolă toate business-urile lui Dinu Patriciu, rămase după vânzarea grupului Rompetrol către KazMunayGas. Initial, numele grupului a fost Rompetrol Holding, dar a fost schimbat în DP Holding, pentru a nu crea confuzie cu Grupul Rompetrol, pe care Patriciu l-a vândut companiei de stat din KazahstanKazMunaiGaz.

După decesul omului de afaceri, survenit în anul 2014, DP Holding SA, care în decembrie 2009 includea peste 250 de companii cu peste 10.000 de angajati, din domeniile imobiliar, IT, energie, bancar, publicitate și mass-media, a revenit moștenitorilor de drept.

Cele patru frumoase credite acordate generos, finei, apar la finalul lunii octombrie 2019 într-un document emis de administratorul judiciar al companiei Ana&Petrus Properties SRL. Anul trecut, Ana&Petrus Properties SRL a intrat în insolvență, iar DP Holding S.A. în faliment. Tot anul trecut, lichidatorul judiciar al DP Holding a cerut ca aceasta să fie înscrisă la masa credală a Ana&Petrus Properties SRL cu suma totală de aproape 5,73 milioane euro, din care 3,495 milioane euro debit principal, iar restul dobânzi.

Se pare că nu se cunoaşte foarte exact valoarea creditelor primite de fină din partea naşului şi nici dacă au existat rambursări având în vedere că DP Holding S.A. şi-a revizuit de câteva ori declaraţia de creanţă. Ultima comunicare transmisă către Just Insolv SPRL, administratorul judiciar al Ana&Petrus Properties SRL cifrează datoria la aproximativ 3,63 milioane dolari.

Creanţele sunt în curs de investigare dar aceasta decurge cu mare greutate, Just Insolv SPRL susţinând că, „în pofida solicitărilor repetate, nu a primit nici un fel de documente contabile ale firmei Ana&Petrus Properties SRL, de la cele două asociate ale acesteia”.

Nici condiţiile contractuale în care au fost acordate creditele nu sunt foarte limpezi. În ultima raportare financiară depusă la MFP, în anul 2015, de Ana&Petrus Properties SRL, apar pierderi înregistrate de peste 1 milion de lei, la o cifră de afaceri de 1,35 milioane lei.

În ultimă declarație de avere, depusă în anul 2016 de Petre Roman, în calitate de parlamentar, este inclus un împrumut în valoare de 100.000 euro acordat de acesta, firmei soției.

Tabelul de creanțe al Ana&Petrus Properties SRL adună datorii totale de circa 3,38 milioane lei, printre altele, către primăriile din Azuga si Sovata unde deţine sau a deţinut mai multe proprietăţi imobiliare și una către o persoană fizică, careia i-a oferit garanție ipotecară. În anul 2017, proprietăţile din Sinaia care însumau aproximativ 2 hectare de pădure, au fost vândute la licitație, fiind executare silit de către Fisc.

DP Holding S.A., companie administrată de fiicele lui Dinu Patriciu, Ana și Maria, după decesul acestuia, a intrat în anul 2018 în procedura de faliment, iar în anul 2019 a solicitat oficial ca procedura din Elveția să fie recunoscută și în România. În luna octombrie 2019 solicitarea a fost respinsă de Tribunalul București însă decizia nu este definitivă. Este de aşteptat ca moştenitoarele omului de afaceri să atace decizia cu apel.

Rompetrol, compania in jurul careia a fost construit mai tarziul Grupul Rompetrol, a fost privatizată în anul 1993 prin celebra şi păguboasa, pentru stat, metodă MEBO. Cu cifre de afaceri în continuă scădere, ajunsese, după privatizare, la mai puţin de 6 milioane de dolari.

În anul 1998 Dinu Patriciu cumpără pachetul majoritar de acțiuni al Rompetrol, împreună cu un grup de investitori.

În anul 1999 preia şi Rafinăria Vega din Ploiești, unicul producător de solvenți de polimerizare, benzină de extracție, white spirits, diverse categorii speciale de bitum și catalizatori pentru sectoarele de procesare a țițeiului.

În anul 2000, Dinu Patriciu crează holding-ul Rompetrol Group B.V., cu sediul central în Amsterdam, Olanda, care include firma Rompetrol și companiile asociate. Este achiziționată şi compania Petros, în prezent Rompetrol Well Services, furnizor unic de servicii și echipamente pentru sondare și foraj.

În anul 2001, Rompetrol achiziţionează „perla coroanei”, Rafinăria Petromidia în urma semnării unui contract cu Fondul Proprietăţii de Stat (FPS). Ulterior, Petromidia îşi schimbă numele în Rompetrol Rafinare S.A.

În anul 2007, kazahii de la KazMunaiGas plătesc 2,7 miliarde de dolari pentru 75% din acţiunile Rompetrol iar în 2009 achiziţionează şi restul de 25% din acţiuni rămase, transformându-l pe Dinu Patriciu în cel mai bogat român.

Ar fi fost imposibil ca afaceri de o asemenea anvergură să nu fi fost însoţite de mai multe controverse, de-a lungul timpului. În anul 2003, în timpul Guvernului Năstase, datoriile istorice ale Rompetrol au fost transformate în obligaţiuni subscrise la Ministerul Finanţelor. Acestea urmau să fie recuperate în anul 2010. DIICOT cercetează această afacere cu iz penal punând deja sub acuzare mai mulţi foşti miniştri: Mihai Tănăsescu alături de Dan Ioan Popescu, cei care au perfectat înţelegerea şi Gheorghe Pogea alături de Sebastian Vlădescu care, în timpul mandatului lor, în anul 2010 „nu au făcut demersuri consistente pentru recuperarea banilor statului” pentru ca la termenul convenit, compania, trecută între timp în proprietatea KazMunaiGas, nu a răscumpărat obligaţiunile. Astfel statul român a devenit proprietar pe 44,6% din Rompetrol Rafinare, însă fără a avea vreun cuvânt de spus, fiind acţionar minoritar.

În 15 februarie 2013 se realizează „Memorandumul de înţelegere “între statul român şi The Rompetrol Group, care ulterior a fost transformat în proiect de lege, adoptat de Parlament, în luna octombrie a aceluiaşi an. Prin documentul semnat, statul român ceda un pachet de 26% din acţiunile pe care le deţinea în Rompetrol Rafinare, în favoarea Grupului Rompetrol, pentru suma de 200 milioane de dolari. Kazahii de la KazMunaiGas se angajau, pe partea lor, să constituie un fond de investiţii în care Grupul Rompetrol să deţină 80% şi statul român 20%, prin care să se finanţeze investiţii de 1 miliard de dolari, în următorii ani.

Legea astfel adoptată a ajuns pe masa judecătorilor Curţii Constituţionale, la sesizarea preşedintelui Traian Băsescu pentru ca, ulterior să fie declarată neconstituţională. Urmare acestei decizii, în ianuarie 2014, premierul Victor Ponta semnează o hotărâre de guvern prin ca memorandumul de înţelegere este adoptat.

Doi ani mai târziu, în luna aprilie 2016, la Tribunalul de Arbitraj din Olanda este tranșata o dispută intervenită între DP Holding SA și KazMunaiGas Internaţional, divizia înregistrată în Olanda a gigantului energetic kazah, de stat, prin care sunt coordonate toate operațiunile din România, în favoarea acestora. Drept urmare, DP Holding SA este obligată să plătească către KazMunaiGas Internaţional despăgubiri în valoare de 200 milioane dolari. Coincidenţă sau nu, suma este identică cu cea pe care KMG Internaţional se angaja să o plătească statului român prin memorandumul semnat la București, în anul 2013.

La puţin timp după această sentinţa, cei de la KazMunaiGas Internaţional au acuzat-o pe una dintre moștenitoarele lui Dinu Patriciu, Melanie Anne Chen, că ar fi vândut ilegal active din averea lăsată de omul de afaceri român tocmai pentru a zădărnici punerea în aplicare a deciziei Tribunalului de Arbitraj.

Dar cum s-a ajuns aici… KazMunaiGas Internaţional susţine că în contractul de vânzare-cumpărare a Rompetrol, încheiat pentru suma de 2,7 miliarde de dolari, există o clauză prin care DP Holding S.A. se obligă să despăgubească compania kazahă “pentru orice prejudicii, daune, costuri, cheltuieli etc. În legătură cu dosarul 30041/3/2006”. Această clauză a fost garantată personal de Dinu Patriciu iar dosarul penal, în cauză, a fost instrumentat pentru „Creanţa Libia” din perioada lui Muammar Gaddafi, care a fost recuperată de Rompetrol la începutul anilor ’90. Statul român consideră că suma de 226 milioane de dolari (58,5 milioane de dolari creanţă, plus dobânzi calculate de ANAF, începând cu data de 5 ianuarie 2001) ar fi trebuit să fie vărsată integral la buget. În primă instanţă Tribunalul Bucureşti le-a obligat pe cele două fiice ale lui Dinu Patriciu, Ana şi Maria, împreună cu fosta soţie, Dana Rodica Patriciu, la plata uriaşei sume, proporţional cu cota care le-a revenit, individual, din moştenirea lăsată de omul de afaceri. În 2019, Curte de Apel Bucureşti, anulează sentinţa însă decizia nu este definitivă, statul român având la dispoziţie şi calea recursului.

„Creanţa Libia” se referă la valoarea investiţiilor făcute de statul român, între anii 1980 şi 1992 în Libia, zona El-Sharara, unde Rompetrol a descoperit un zăcământ important de petrol. Nemaiavând bani pentru a continua investiţiile, în anul 1992, Rompetrol cedează participaţia sa, pe pamant libian, în favoarea companiei spaniole Repsol care, după preluarea concesiunii achită valoarea lucrărilor efectuate de partea română timp de 12 ani. Din aceşti bani, doar o parte infimă a fost virată statului român, cel care făcuse de fapt toate investiţiile.

Într-un comunicat de presă emis de DIICOT, la data de 10.12.2019 se arată: „Urmare a interesului manifestat de către reprezentanții mass-media cu privire la cauza penală cunoscută sub denumirea generică “Rompetrol”, Biroul de informare şi Relații Publice din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat şi Terorism este împuternicit să aducă la cunoștința opiniei publice următoarele: Prin ordonanța numărul 225/D/P/2006 din 05.12.2019, verificată pentru legalitate și temeinicie la 06.12.2019, procurorii DIICOT-Structura Centrală au dispus clasarea cauzei penale față de mai mulți inculpați și suspecți cu privire la săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, abuz în serviciu, complicitate la abuz în serviciu, înșelăciune, complicitate la înșelăciune, delapidare, complicitate la delapidare, evaziune fiscală, complicitate la evaziune fiscală, spălare de bani, manipularea pieței de capital, dezvăluire de informații privilegiate și utilizare de informații privilegiate. Totodată, prin aceeași ordonanță, procurorii DIICOT au dispus ridicarea măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor aparținând inculpaților și suspecților, asupra sumei de 457.483 lei aflată în contul S.C. Rompetrol Rafinare SA, asupra bunurilor identificate la punctul de lucru Năvodari, județul Constanța, precum și menținerea măsurilor asiguratorii până la concurența sumei de 106.485.365 USD asupra unor bunuri imobile aparținând Rompetrol Rafinare S.A. („RRC”) – punct de lucru Năvodari, Platforma Petromidia. Această măsură urmează a înceta de drept dacă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului și Faber Înveşt&Inc. Nu vor introduce acțiune în fața instanței civile în 30 de zile de la comunicarea soluției dispuse de procuror.

Soluția a fost comunicată părților, care, în conformitate cu prevederile art. 339 alin. 4 CPP, pot face plângere împotriva acesteia, în termen de 20 de zile de la data comunicării.”

În acest dosar, procurorii DIICOT au cercetat, printre altele, modul în care Guvernul Adrian Năstase a iniţiat, promovat şi adoptat OUG 118/2003 prin care, companiei Rompetrol Rafinare i-au fost şterse obligaţii bugetare restante în valoare de 21.776.998.718.567 lei, aproximativ 603 milioane de dolari. Asa cum spuneam mai sus, datoriile istorice ale Rompetrol au fost transformate în obligaţiuni subscrise la Ministerul Finanţelor care urmau să fie recuperate sapte ani mai tarziu, în 2010. Oare s-a făcut plângere împotriva acestei soluții în termenul legal de 20 de zile de la data comunicării? Rămâne de vazut…

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here