Vechea conducere a fost revocată. Motivul? Respingerea de către AGA a situațiilor financiare pentru anul 2020.
Cetățeanul simplu poate nu știe ce înseamnă acest lucru. Situațiile financiare sunt un set de documente care reflectă, așa cum le spune și numele, situația financiară în care se află firma. Ele sunt întocmite de specialiști, aprobate de management și apoi transmise acționarilor. Înainte de a fi transmise, situațiile financiare sunt auditate. Adică aceste documente nu sunt pur și simplu fabricate de conducerea companiei, ci sunt verificate de o echipă independentă, teoretic de niște profesioniști bine pregătiți, care își dau cu părerea despre realitatea înregistrărilor contabile și a rezultatelor financiare. În cazul de față, situațiile financiare au fost auditate de BDO. De precizat și că, în cazul Transelectrica, situațiile financiare sunt întocmite în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.
Rareori situațiile financiare sunt respinse de acționari, pentru că, teoretic, nu se pricepe nimeni mai bine decât oamenii care au întocmit și verificat acele documente. Totuși, acest lucru s-a întâmplat la Transelectrica.
Ce s-a reproșat contabililor? Că au prezentat un profit mai mic decât cel real. Te întrebi, cum așa – de ce ar avea cineva motiv să raporteze un profit mai mic decât cel real? Deoarece contabilii au înregistrat un provizion aferent participării salariaților la profitul companiei. Ce este provizionul? O estimare privind o cheltuială viitoare. Când întocmești situațiile financiare trebuie să ții cont de lucrurile care urmează să se întâmple, de cheltuielile viitoare, nu poți să le omiți și să prezinți doar ce îți place ție. Nu poți să spui, domnule, acum am profit, ce o să fie la anul nu mă interesează, după noi potopul – căci nu așa funcționează contabilitatea, nu așa este prudent să conduci o firmă și nu așa poți raporta altora ce se întâmplă cu firma. Deci, contabilii au înregistrat acest provizion, această cheltuială viitoare.
Vine guvernul și spune: Nu, provizionul nu se justifică. Prin urmare, profitul este mai mare. Profitul net a crescut de la 136 mil. lei la 141 mil. lei. Nu cine-știe ce, dar să fie ceva acolo ca să ai motiv să demiți și Consiliul de Supraveghere și Directoratul.
Să recapitulăm până aici. Conducerea Transelectrica a fost numită prin selecție pe 4 ani, adică exact așa cum cere FMI, UE și restul lumii. După care, ca și cum alegerile ar fi fost câștigate de PSD, vine noul guvern care trântește conducerea companiei pe motivul că profitul trebuia să fie mai mare cu 3%.
Bine așa.
Să vedem acum ce mai rezultă de aici. Ca urmare a neaprobării situațiilor financiare, se pune un mare semn de întrebare asupra auditorului. Auditorul a oferit, prima dată, opinie fără rezerve, a confirmat că profitul net este 136 mil. lei. Aveți în poză opinia auditorului pe prima variantă de situații financiare, în luna martie. Apoi, după intervenția guvernului, situațiile financiare sunt refăcute, profitul crește la 141 mil. lei, iar auditorul certifică și aceste situații, în luna iunie.
Cum este posibil ca auditorul să certifice că două documente diferite reflectă realitatea?!
Dacă mă întrebați pe mine, cel mai rău la faza asta a căzut echipa de audit, pusă în situația de a semna situațiile financiare refăcute după ce prima dată și-a dat girul pe ele. Așa sunt bunele practici internaționale, să validezi bancurile cu contabili sau tradiția lui Ghizdeanu? „Cât vreți să fie profitul, domnule guvern? 141 în loc de 136? Gata, s-a rezolvat.”
Să punem lucrurile în perspectivă. La începutul lunii guvernul a decis să repartizeze 90% din profitul unor companii, precum Transelectrica, drept dividende. Am afirmat atunci că această practică de decapitalizare a societăților tipic pesedistă este anti-economică. Mereu e foame de bani la buget, dar nu poți să storci companiile de stat de bani și simultan să pretinzi că faci investiții. Este de notorietate că România nu mai are capacitate de conectare a noilor unități de producție a energiei electrice și noi, în loc să folosim profitul pentru a mări investițiile, luăm banii la bugetul statului. Simultan revocăm organele de conducere numite legal, folosind drept alibi faptul că nu suntem de acord cu un provizion al cărui rol este tocmai acela de a proteja profitul companiei pe termen lung.
Oare în SUA așa se întâmplă? Dar în Noua Zeelandă, așa se întâmplă? Asta înseamnă administrare responsabilă a economiei? Dacă, în realitate, scopul urmărit a fost acela de a înlocui niște oameni cu alți oameni – despre care v-am arătat ieri cât de intens au studiat la Spiru Haret și cum au servit vechiul regim – atunci chiar că nu progresăm. Parcă guvernăm pentru PSD, zău așa. În loc să mergem în direcția numirii unor oameni competenți, o luăm în sens invers. În loc să încetăm politizarea companiilor de stat, ne băgăm bocancii în ele.
Repet, Transelectrica se află în curtea SGG, adică în subordinea premierului.
