The End of the Asset Economy – DE CE se prăbușesc BĂNCILE?

0
1671

Este foarte important să înțelegem fenomenul economic din spatele acestui episod, care face parte dintr-un lung serial pe care îl vom viziona, cu siguranță în perioada următoare.

Din când în când istoria se repetă.

Infuzia de bani nemeritaţi – conceptul de helicopter money, nu are cum să nu provoace dezechilibre.

SUA și colapsul recent al celor 2 bănci (Silicon Valley Bank & Signature Bank) este doar unul dintre exemple. Vedem că lucrurile nu merg bine, dar “rețeta este aceeași:

Băncile centrale realizează controlul masei monetare prin instrumente indirecte precum: operațiuni de piață – în primordial.

Dar oare nu ar fi fost mai benefic să se uite din nou la injecții clasice, monetare, în sectoarele care au nevoie de stimulare?

Mai există oare un rol actual al instrumentelor directe (precum discountul window, refinanțare etc.) în controlul masei monetare?

Randamentele mai mici descurajează economisirile și se compun cu taxarea prin inflație foarte regresivă în special a celor cu venituri mici.

Deși nu există momentan o cerere crescută pentru credite, dincolo de apelul la băncile centrale atunci când va fi cazul, va fi necesară oare și o altă bază de funding, la care să poată apela în mod sistematic – luând în calcul costurile mai ridicate cu atragerea de economisiri și costurile de capital – dobânzi mai mari?

Aceste costuri ridicate vor face această discriminare cu atât mai dificilă, dar mai necesară?

Dobânzile real negative sunt cele care asigură a alocare proastă a resurselor.

Resursele financiare care păreau pana acum infinitiv de abundente, deoarece aveau în spate băncile centrale care ar fi făcut orice era necesar, nu vor mai putea acționa cu aceeași deschidere, pentru că inflația s-a modificat, globalizarea a adus alte valențe – în materie de control al lichidităților si al agregatelor monetare, care nu mai sunt atât de influente ca în trecut.

Și cred că cel mai bun exemplul aici este ceea ce s-a întâmplat la începutul crizei pandemice (anul 2020) cu dolarul și nevoie de lichiditate. La fiecare criză nouă de după anii 2000marile instituții financiar-monetare ale planetei au răspuns cu dobânzi tot mai mici, până când am ajuns la acest outcome.

Acum s-a prăbușit doar “prima” piesă din dominoUSA. Urmează însă “Europa”.Apoi “România”.

Economiile occidentale au intrat într-o perioadă de stagflaţieinflaţie în creşteretemperarea creşterii economicedobânzi mici, real negativedeficite bugetare maripresiuni pentru creşterea salariilorcrize politice interne.

Toate aceste lucruri au venit deja şi peste noi, dar vor fi mult mai accentuate. Pentru că o bună parte din inflaţia internă este importată.

Pe lanţul de aprovizionare, fiecare încearcă  majoreze preţurile. BNR încearcă să lupte cu inflaţia, dar nu va putea să mărească dobânzile cât ar trebui şi nici să strângă politica monetară atât de mult cât ar vrea.

În aceste condiţii, dobânzile vor fi şi vor rămâne real negative o bună perioadă de timp, dacă ne raportăm la inflaţie şi dobânda de referinţăBNR.

Dacă va exista un rebound, dacă se vor inversa lucrurile sau dacă vor continua în aceeași linie este greu de prevăzut, dar în opinia mea vremea dobânzilor mici persistente pe termen lung nu mai poate constitui o variantăTotodată, antidotul inflației conform manualului de macroeconomie este reprezentat de dobânzile real pozitive și controlul strict al bazei monetare.

Pe lângă dobânzile real pozitive, se pot constitui randamente și prin instrumentul bilanțier, prin cumpărări efective, modificate în sensul îngustării acestora sau chiar prin vânzări de active, având în vedere că toate acestea conduc la randamente mai mari.

Revenirea economică rapidă vine pe fondul recesiunii din 2020, revenirii

consumului şi materializării unor  investiţii amânate.

Incertitudinea planează şi conduce la ezitări din partea firmelor în ceea ce priveşte investiţiile de mare anvergură.

Avem economisiri forţate care au diminuat cererea agregată.

Inflaţia este surpriza ce putea fi anticipată de orice economist, date fiind şocurile de ofertă. 

Discursul iniţial al băncilor centrale privind caracterul tranzitoriu al inflaţiei se nuanţează la momentul actual.

Oare putem să ne aşteptăm la recalibrări în ceea ce priveşte cumpărările de active?

Vom vedea o reacție a băncilor centrale (FED-USA, UK, Japonia, etc) față de puseul inflaționist, mai ales dacă acesta se întinde pe o perioadă mai lungă de timp?

Primul Val

Prăbușirea celor 2 bănci americane și efectul de domino:

Colapsul valorii următoarelor acțiuni bancare în întreaga lume:

  • Credit Suisse Bank: -72%
  • Deutsche Bank: -7%
  • Etc.

Motivul

După anunțul prăbușirii celor 2 bănci americane, clienții s-au grăbit să își retragă fondurile, ceea ce a dus la apariția unei crize de numerar.  

Investitorii, la rândul lor, fiind îngrijorați de starea generală a sectorului bancar, considerând eșecurile celor două bănci ca un semn al problemelor altor firme/domenii, sunt sceptici privind viitoarele investiții.

Falimentele au scos în evidență faptul că multe bănci prezintă mai multe riscuri decât par la prima vedere, deoarece multe dintre ele vor fi suferit pierderi din investițiile în obligațiuni guvernamentale pe măsură ce ratele dobânzilor au crescut, împingând valoarea acestora în jos.

Aceasta este o perspectivă cu care investitorii s-au trezit în ultimele zile și este unul dintre motivele pentru care acțiunile băncilor au scăzut.

Se pare că până la nașterea unui nou Einstein, vom rămâne în continuare doar la stadiul de a citi această maximă:

“Nebunia este să faci același lucru și să te aștepți la rezultate diferite…”

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here