Alocaţia bugetară pentru instituţie pe acest an este de 950 de milioane de lei, adică 210 milioane de euro, de 7,5 ori mai mare decat în 2016, când bugetul alocat TVR a fost de 124,7 milioane lei.
TVR s-a confruntat cu probleme mari financiare: datoriile au explodat efectiv în ultimii zece ani, astfel încât dobânzile pentru datorii reprezintă aproape 20% din bugetul anului 2015 (111 milioane euro a fost bugetul acum doi ani), iar salariile 50%. Prin urmare, doar 7% din buget este dedicat producţiei, se arată în Raportul Intercolegial (Peer- to Peer) asupra valorilor serviciilor publice de Media realizat de EBU.
În acelaşi timp, audienţa TVR a devenit una din cele mai scăzute printe membrii EBU/UER şi cota sa de piaţă este sub 5%. Ca temern de comparaţie, bugetul TVR este mult sub media europeană a serviciilor publice de media, atât ca procentaj din PIB cât şi pe cap de locuitor. TVR este finanţat în proporţie de 68% printr-un sistem de redevenţă (licence free) – numită taxă, plătibilă de către fiecare gospodărie din România care are în posesie un aparat tv. Nivelul taxei este foarte scăzut, iar structurile de colectare, susţin reprezentanţii EBU, sunt ineficiente, iar rata evaziunii este mare şi neînsoţită de penalizări. Mai precis, se arată în document:
Taxa este stabilită pe baza posesiei unui TV. Astfel, o familie plăteşte o singură taxă chair dacă are mai multe televizoare, iar firmele pot declara pur şi simplu că nu au televizor. Mai sunt geenrate pierderi şi de faptul că pentru receptarea online a programelor TVR nu se percepe taxă. Acest fapt este un punct slab în ce priveşte colectarea de fonduri.
Există multe scutiri sociale care sunt mai degrabă motivate politic decât social, ca de exemplu: cele pentru veteranii de război şi pentru familiile cu mulţi copii
Taxele sunt colectate de companiile de electricitate. Când a fost făcută legea, exista o singură companie, dar după privatizare sunt mai multe, iar sistemul este complex şi nu prea eficient. În plus, companiile primesc un comision de până la 20% pentru operaţiunea de colectare a taxei.
Companiile de electricitate transmit TVR-ului datele referitoare la cei care nu plătesc taxa, iar TVR trebuie să îi dea în judecată pe rău platnici. Dar aceasta presupune cheltuieli şi, oricum, actualmente nu există penalizări. Sistemul se bazează doar pe o puternică tradiţie de plată a taxelor.
Restul din bugetul TVR provine din subvenţie publică directă (25%), din publicitate (4%), şi din alte venituri comerciale (3%).
Televiziunea Română emite pe 11 canale, din care cinci sunt naţionale, cinci regionale şi unul internaţional. Principalul canal naţional, TVR1, reprezintă 3,4% din cota de piaţă, în timp ce TVR ca grup are o cotă de piaţă de 4,7%. În comparaţie cu alte grupuri de servicii publice de media, această valoare este foarte mică şi a scăzut constant începând cu 2011, mai arată raportul. De mai bine de patru ani, audienţa săptămânală este de 38,8%, iar vârsta medie a publicului TVR este de 60 de ani.
În prezent, instituţia numără 2.394 de salariaţi, cu vârstă medie de 46 de ani. TVR difuzează opt minute de publicitate pe oră, cu patru minute mai puţin decât staţiile comerciale şi îşi desfăşoară activitatea sub controlul Parlamentului, în conformitate cu Legea nnr 41/1994.
De la 1 februarie, principala sursă de finanţare a TVR va fi alocaţia bugetară. Începând cu această dată, potrivit noului cadru legislativ, TVR nu va mai încasa taxa TV. În ceea ce priveşte veniturile din publicitate, acestea sunt limitate din cauza restricţiilor legislative.
TVR nu încasează bani de la operatorii de cablu, programele sale fiind preluate de aceştia gratuit. TVR nu întrerupe programele pentru a difuza publicitate şi instituţia susţine Centrul Naţional de Cinematografie cu 15% din încasările din publicitate, faţă de dooar 3% în cazul posturilor private.
„Piaţa românească de televiziune este foarte fragmentată şi nu are un lider major de poziţie. De exemplu, pachetul de bază la cablu oferă 63 de canale, din care 20 sunt naţionale. Până acum, TVR nu a reuşit să ocupe, la nivel naţional, poziţia primă în audiovizual”, mai scrie în raportul realizat de EBU.
Provocarea pentru TVR este să aleagă să ia decizii în interesul publicului, independent de orice presiuni şi interese politice, comerciale şi altele de asemenea natură.
În raportul citat, se constată o lipsă acută de independenţă faţă de politic dar şi faţă de economic. Lipsa de independenţă faţă de politic provine din neajunsuri grave în sistemul de conducere, după cum urmează:
1.Nu există o separare clară între activitaea de supervizare/control şi cea de management. Poziţiile de Director General (al Comitetului Director) şi de Preşedinte (al Consiliului de Administraţie) sunt ocupate de aceeaşi persoană şi ambele organisme sunt interne.
Consiliul de Administraţie este, evident, o structură politică compusă din doi membri numiţi de guvern, unul de Preşedinte, şase de majoritatea parlamentară, doi de partidele minorităţilor şi doi de angajaţii TVR. Preşedintele Director General este numit cu majoritate parlamentară.
Nu exisă o delimitare clară între rolurile Comitetului Director şi al organismului de supervizare/control (Consiliul de Administarţie – CA) şi se pare că inclusiv decizii minore au nevoie de aprobarea CA (de pildă contractele în valoare de peste 25.000 de euro).
