Un val de ură colosal s-a pogărât peste un puștiulică genial de 7 ani pentru că a câștigat concursul Românii au talent.
Într-o țară cu aproape 90% de analfabeți funcțional în clasele I-VIII, vine un copil și ne dă lecții despre citit, memorie și interpretare.
De ce nu-i bun? Că vorbește despre iubirea de țară, păcat grav pentru un popor obișnuit să stea în genunchi pentru diverse activități extracuriculare. În fața tuturor, în fața unor autorități incompetente și corupte, dar mai ales în fața străinilor, pentru că banii aduc fericirea pentru cei săraci cu duhul.
Totuși, de ce nu-i bun Rareș Prisacariu? Pentru că a câștigat concursul, iar asta dă avânt lucrurilor care contează. Cum sună reacțiile geniilor din online: e robot, e dacopat, părinții ar trebui dați pe mâna Protecției Copilului, iar probabil cel mic ar trebui izolat de cărți și dus departe de țară. În afară că are o memorie bună și citește enorm pentru vârsta lui, Rareș interpretează foarte bine textele. Dar nu-i talent, consideră mediocrii, poporul ăsta bătut în cap cu mingea de fotbal plină cu pietre, că deranjează patriotismul lui. Apoi ne plângem pe la colțuri că ne fură X, că statul a făcut, că străinii ne distrug producția la orice prin multinaționale șamd. În timp ce noi am stat cu mâinile în sân (nu toți, evident).
Vrem totul, dar fără să facem ceva, tot în general. Și dacă scoate capul unul, misiunea imbecililor este să-l atace pe toate fronturile până pică. Îmi este scârbă de astfel de reacții, în care tone de lături s-au vărsat în capul unui copil care nu face parte din majoritate. Aia proastă, puturoasă, hoață, mincinoasă și deosebită în a bârfi. Trebuie să recunoaștem că avem câteva vârfuri și-n rest suntem praf la toate capitolele. Și pe deasupra vrem ca toate caprele să moară dacă nu-s ale noastre, nu-s din familie sau din relații de prieteșug. Jalnic popor. Și totuși mai sunt oameni buni, iar țara chiar merită iubită. Sigur, e aproape imposibil să o faci când vezi câtă ură e chiar împotriva ei. Și cine e până la urmă România? E casa noastra și ne e și mamă. Degeaba ne iubește necondiționat și ne oferă ce poate, ca o femeie sărmană de la țară. Suntem nemulțumiți. Vrem mai mult și vrem degeaba. Și nu sărim să o ajutăm, ci să le dăm în cap celor care vor să o facă. Mulți sado-masochiști în patria noastră. Ar vrea să li se facă bine în timp ce ei fac rău, ba chiar le place să simtă și ei durerea. Am impresia de multe ori că poporul se hrănește cu ură. Ah, cât pe ce să uit: când a primit Golden Buzz, Rareș și-a făcut cruce. Alt mare păcat pentru furnizorii și admiratorii știrilor de la ora 5.
În final, cred că Rareș are o șansă să devină model și să facă istorie. Vom trăi și vom vedea. Dacă apucăm înainte să ne lichideze frații noștri pentru un pumn de arginți, cea mai importantă valoare comună a mediocrilor. Sigur, e posibil să ne facă felul și degeaba. Din răutatea gratuită care hrănește hoarde de români.
Notă: Vă spune ceva Anastasia Trofor? La doi ani și jumătate recita Luceafărul (filmul poate fi găsit postat în 2012 pe Youtube). Lumea a dat cu ador. De unde diferența de opinii? Tot de la patriotism vine și de la faptul că micuța n-a câștigat un concurs. Și culmea: Rareș e din Botoșani. Apropos de Eminescu.
La final de tot o precizare importantă: nu am urmărit show-ul, pentru că am renunțat la TV de aproape 10 ani, așa că nu știu ce-au făcut ceilalți concurenți. Am văzut în schimb toate prestațiile micului geniu, inclusiv interviurile unde răspunde ca un om mare. Ceea ce nu-i normal într-o țară de oameni mici.
