Pentru mulți angajați, ascensiunea către conducerea unei companii pare destinația ideală: un titlu prestigios, venituri de milioane de dolari și acces la un stil de viață pe care puțini și-l permit. Arianna Huffington susține însă că succesul profesional poate deveni o capcană, inclusiv pentru directorii executivi care au ajuns în vârful ierarhiei.
Fondatoarea Huffington Post spune că a întâlnit directori care nu-și mai iubesc locurile de muncă, dar se tem să renunțe la ele. Obstacolul nu este întotdeauna financiar, deși ratele la locuințe, taxele școlare și cheltuielile asociate unui standard de viață ridicat pot cântări greu. Mai dificil de măsurat este dependența de statutul profesional.
„Succesul poate fi o capcană”, a afirmat Huffington. După ani dedicați construirii unei cariere și obținerii recunoașterii publice, schimbarea direcției poate părea imposibilă, chiar și atunci când rolul ocupat nu mai aduce satisfacție.
În opinia sa, un director executiv ajunge adesea să-și confunde funcția cu propria identitate. Același mecanism poate apărea în cazul unei vedete de televiziune sau al oricărui profesionist al cărui job vine la pachet cu notorietate și influență. Pierderea poziției nu mai este percepută doar ca o schimbare de carieră, ci ca o pierdere personală.
Decizia de a părăsi Huffington Post
Huffington vorbește din experiență. Timp de 11 ani, ea a construit Huffington Post, publicație care a ajuns să aibă o redacție de peste 850 de jurnaliști și să devină primul proiect media nativ digital recompensat cu un premiu Pulitzer. A apărut pe copertele unor reviste, a fost inclusă în lista celor mai influente persoane realizată de revista Time și a participat constant la reuniuni internaționale precum Forumul Economic de la Davos.
Din perspectiva carierei, atinsese un nivel la care puțini ar fi ales să o ia de la capăt. În 2016, însă, a decis să plece și să lanseze Thrive Global, o companie orientată către sănătate și bunăstare.
La 76 de ani, Huffington spune că nu a avut nicio garanție că noua afacere va reuși. A considerat însă că abandonarea proiectului în care credea ar fi însemnat să se trădeze pe sine. În momentul deciziei, și-a amintit sfatul mamei sale, care a învățat-o să nu se teamă de eșec.
„Eșecul nu este opusul succesului, ci o etapă către succes”, era una dintre ideile pe care mama sa i le repeta. Huffington crede că perfecționismul afectează în mod special femeile, determinându-le să amâne schimbările importante de teamă că nu vor reuși.
Pentru antreprenoare, experiența are și o miză mai largă: o funcție nu ar trebui să definească o persoană, la fel cum nici succesul nu ar trebui să devină singura măsură a valorii sale. Posibilitatea de a urma o direcție nouă este, în viziunea ei, o condiție pentru evoluție.
Când banii nu rezolvă problema identității
Huffington nu este singurul lider care a descris golul apărut după atingerea obiectivului profesional. Tom Grogan, cofondator al Wingstop UK, a vândut o participație majoritară în companie pentru 400 de milioane de lire sterline, echivalentul a aproximativ 540 de milioane de dolari. După șapte ani în care întreaga sa atenție fusese concentrată pe dezvoltarea afacerii, finalul nu i-a adus satisfacția așteptată.
În locul euforiei, Grogan s-a trezit în fața unei întrebări simple și dificile: „Acum ce urmează?”. A descris sentimentul de după tranzacție ca fiind unul de gol, explicând că banii nu au reușit să-l umple.
Brian Chesky, cofondator și director executiv al Airbnb, a povestit la rândul său că își dorea cu disperare să aibă succes, convins că astfel va primi admirația celorlalți și că o avere mare îi va rezolva problemele. Oferta publică inițială a Airbnb din 2020 l-a transformat în miliardar, însă Chesky a descris acea perioadă drept una dintre cele mai triste din viața sa.
Un caz similar este cel al lui Vinay Hiremath, cofondatorul Loom. După ce compania a fost vândută către Atlassian pentru 975 de milioane de dolari, antreprenorul a scris public că este bogat, dar nu știe ce să facă mai departe cu viața sa. Creșterea rapidă a companiei și vânzarea acesteia i-ar fi provocat o ruptură de identitate. Deși câștigase „libertate infinită” din punct de vedere financiar, nu mai știa cine este în afara afacerii pe care o construise.
Funcția este temporară, caracterul rămâne
Problema identității profesionale îi preocupă și pe directorii care nu intenționează să plece imediat din funcție. Thasunda Duckett, CEO al TIAA, spune că se gândește deja la persoana care va fi dincolo de poziția pe care o ocupă.
„Îmi închiriez titlul. Îmi dețin caracterul”, a spus Duckett. În viziunea sa, titlul profesional nu este permanent și nu trebuie confundat cu valorile personale. Curiozitatea intelectuală, perseverența, reziliența și principiile proprii sunt elementele care rămân atunci când funcția dispare.
Mesajul acestor experiențe este relevant nu doar pentru executivii cu remunerații de milioane de dolari. În companii, presiunea de a performa și de a păstra statutul poate face ca promovarea să fie tratată drept o destinație finală, nu ca o etapă. Iar atunci când identitatea angajatului se suprapune complet cu rolul său, o schimbare profesională poate deveni mult mai costisitoare emoțional decât pare din exterior.
Huffington susține că adevărata libertate începe atunci când succesul nu mai este legat de un singur post, de o companie sau de recunoașterea publică. Pentru cei aflați în vârful carierei, cea mai dificilă decizie nu este întotdeauna cum să ajungă mai sus, ci dacă sunt pregătiți să plece atunci când poziția nu îi mai reprezintă.
